America descoperită de Karl, personajul romanului cu același nume al lui Franz Kafka, este una demnă de admirat, dar nu de experimentat ca mod de viață pentru un european cu alte principii și viziuni. Un contemplativ amețește doar să urmărească de la etajul unei locuințe furnicarul uman și ritmul de viață pentru care cuvântul pragmatic este depășit. Dar America este peste ocean tot o civilizație implantată de Europa, chiar dacă în 1776 își proclama majoratul prin Declarația de independență, ombilical era legată economic de bătrânul continent. Și America s-a născut ca o necesitate în contextul istoric dat, pentru a echilibra forțele care își disputau de secole supremația Europei. Sintagma “Cea mai mare putere a lumii” e o comparație adolescentină, în măsură să identifice musai pe cel mai tare din clasă, aici fiind vorba de o clasă militară. Nu poate fi vorba de a face asemenea comparații, niciun stat nu poate fi puternic fără alianța cu alte state care îi împărtășesc valorile și interesele. Ori, America fără Europa nici nu s-ar fi născut în forma evoluției de azi. Ar fi rămas, dacă am urmări corectitudinea istorică a lui Jean Sevilla, la stadiul civilizației amerindiene care dansa cu podoabe din pene pentru a îmblânzi natura. Numai noi, care balansăm între kazachok și charleston, la buza Orientului, ne putem bucura în așa măsură de ziua Europei pe continent American. Cu toată considerația față de aportul la cele două războaie mondiale, America e bine să rămână o sursă de echilibru și nu cel mai puternic stat din parcarea lumii, nici jandarmul civilizației! Așa că, oriunde te-ai afla, să nu uiți de originea ta, de unde ai plecat... America!