poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Jamais vu ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-09 | |
A fost condamnată, în repetate rânduri, pentru furt calificat. Un timp, a stat și în arest preventiv. În 22.05.2012, Judecătoria Sectorului 2 București a condamnat-o la o pedeapsă de 2 ani de închisoare cu suspendare. E perioada în care Angela Lican, de fel din satul Valea Roșie, județul Călărași, hălăduia prin capitală, unde fura cam ce era de furat. De regulă, fura flori, de pe domeniul public. A beneficiat de clemența magistraților. Într-un final, Judecătoria Sectorului 4 a trimis-o după gratii. Pentru 2 ani și jumătate. În plus, i s-a interzis să mai pună piciorul în București vreme de 5 ani, după executarea pedepsei. A fost eliberată condiționat. Aproape concomitent, Judecătoria Sectorului 2, într-un alt dosar, în 22 februarie 2013, a condamnat-o, tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, la 3 ani închisoare. Așa a ajuns din nou la Penitenciarul de Femei Târgșor.
A beneficiat È™i de clemenÈ›a preÈ™edintelui țării, fiind unul din puÈ›inele gesturi de acest fel făcute de Traian Băsescu, în cele două mandate în care a ocupat funcÈ›ia supremă în stat. A graÈ›iat-o la 3 iunie 2014, în baza unor motive umanitare. Angelica Lican mai avea de stat în puÈ™cărie o perioadă de 2 ani È™i jumătate. ÃŽn schimb, acasă, la Valea RoÈ™ie, un sat aparÈ›inând comunei Mitreni, la care se ajunge ieÈ™ind de pe DN 4 BucureÈ™ti – OlteniÈ›a, în plină câmpie È™i aproape de o pădurice, o aÈ™teptau 5 copii. Al 6-lea i-a murit cât timp a stat după gratii. Vreme de câteva zile, Angela Lican a fost în atenÈ›ia opiniei publice. A fost prezentată ca o adevărată supravieÈ›uitoare. Ca o lupătătoare desăvârÈ™ită. Femeia pe care un sistem nedrept a pus-o la zid. Un sistem politic, un sistem social, ambele profund inumane. Până la vârsta de 38 de ani, a născut de 6 ori. Angela e femeia care a furat de foame. Pentru a-È™i creÈ™te copiii. A fost luată pe sus, din OlteniÈ›a, în momentul când a vrut să-È™i schimbe actul de identitate. A fost dusă direct la puÈ™cărie, chiar dacă s-a tot plâns că are acasă o fetiță, de doar câteva luni, pe care o alăptează. A ajuns la puÈ™cărie pentru că, în mod repetat, a furat lalele, de pe domeniul public, de prin parcurile municipiului BucureÈ™ti. ÃŽn cele din urmă, a fost lăsată liberă, acasă, aproape de copii. S-a bucurat È™i de sprijinul material oferit de oameni cu posibilități impresionante. Un astfel de gest a fost făcut de Gigi Becali, un personaj pitoresc, pe care orice necăjit visează să-l întâlnească măcar o singură dată în viață. Casa Angelei Lican se află la marginea dinspre sud a satului, de la strada ei mai mergi un colÈ› È™i dai direct în pădurice. E pe o coamă. Ni se spune: Urci dealul È™i vezi care casă nu are gard, acolo stă Angela. ÃŽn schimb, în câmpie, orice denivelare, oricât de mică, e un deal. Și unde e un deal, neapărat e È™i o vale. Iar dacă orice casă de pe coama aia, care nu are gard, ar fi a Angelei, atunci Angela ar avea multe, foarte multe case. Zece. DeÈ™i e devreme, Angela Lican e trează. Nu trebăluieÈ™te prin curte. Nu are de ce. Nu vezi un rând de roÈ™ii. Un rând de ceapă. Un vrej de fasole ridicându-se pe gard. Nu are cum. Nu are pe ce să se salte. La casa Angelei se poate intra de oriunde. La stradă, are ridicat un zid, e tencuit È™i e pe post de gard. Se poate intra pe lângă el. Sau prin locul unde s-ar vrea făcută o poartă. Dar nu sunt porÈ›i pe la arii, aici. E zona È›igăniei, cum spune tot satul. PorÈ›ile sunt de fier, iar fierul se poate transforma uÈ™or în câteva bancnote, se comercializează cu 0,7 lei pe kilogram. 5 kilograme de fier înseamnă câteva pâini. Patru. De la graÈ›iere, casa Angelei nu a suferit nici o transformare miraculoasă. Arată la fel ca în urmă cu doi ani. Jumătate tencuită. Geamuri cu ramă din plastic. Odăile din față nu sunt locuite. Par devastate. Trebuie să numărăm cinci copii, trei băieÈ›i È™i două fete. ÃŽn prima odaie, un fel de antreu, nimic nu s-a schimbat. Pe o canapea veche, aceeaÈ™i canapea din urmă cu doi ani, deÈ™i a aproape ora 9:00, cel mai mare copil al Angelei, are 21 de ani, încă doarme. AcelaÈ™i câine care, în urmă cu doi ani, părea debusolat de mulÈ›imea strânsă ciorchine la stradă, își face È™i acum de lucru prin zonă. Pare mai degrabă o gioarlă hămesită. I se văd coastele, mai mult alunecă È™i dă, de fiecare dată când nu suntem atenÈ›i, să ne muÈ™te de glezne. MarÈ™, nebuno! Iar Angela face È™i acum ceea ce făcea È™i înainte: Stau acasă, cu copiii. De fapt, alocaÈ›ia acestora e singurul venit sigur al familiei. Spune că soÈ›ul, Marian, mai munceÈ™te cu ziua. Că È™i băieÈ›ii cei mari fac la fel. Și aÈ™a e, cel mai mare dintre băieÈ›i munceÈ™te deja, e uluit de prezenÈ›a noastră, abia face ochi È™i pare speriat. Nici urmă de ceilalÈ›i doi băieÈ›i. Oricum, nu au mai mult de 14 ani. Nu mai fură flori, nu mai fură nimic, aÈ™a spune. Primarul din Mitreni, Tudorică Minciună, care se vede că e om aÈ™ezat, în schimb spune că măcar curent electric fură, deci tot fură ceva. Casa e branÈ™ată ilegal la reÈ›eaua de tensiune. Când se aprind becurile în sat, are È™i Angela cum să aprindă becurile în antreul ăla. Sau în cameră. Se intră pe o ușă din plastic alb. Cineva din arie a scris pe ea, strâmb: LARUCA + florin. Apoi sunt desenate câteva inimi săgetate. Love, love, love. ÃŽn antreu, poÈ›i săpa. Nu are pardoseală. PereÈ›ii sunt daÈ›i cu var albastru spălăcit. ÃŽi sărut mâna È™i lui domnu Gigi Becali, de ne-a ajutat de am putut È™i noi să ne punem pe picioare. Acum ar vrea acelaÈ™i lucru: Și dacă cineva poa’ să ne mai ajute È™i pe noi să ieÈ™im din sărăcia asta… Ridică din umeri. Sunt amărâtă rău. Că nu putem să ne descurcăm într-un fel. Sărăcia asta înseamnă, în camera de lângă antreu, două paturi, un È™ifonier, toate aproape noi, o sobă de teracotă, dar È™i un tavan care stă să cadă. Are burtă. NiÈ™te fire atârnă, pe mijloc. Cele două fete își fac de lucru în unul din cele două paturi. ÃŽntre ele, se află un scaun de bucătărie. Pe scaun, un recipient de plastic: Albacher, 2,5 litri, bere blondă Premium. Mai e ceva spumă. Atât. Asta vreau, cineva cu suflet mare să mă ajute È™i pe mine, să termin ce am început. Despre Traian Băsescu, fostul preÈ™edinte, asta spune: ÃŽi mulÈ›umesc din suflet, să-i dea Dumnezeu sănătate. Și-È™i fac o cruce, mai mult imaginară. M-a ajutat să fiu lângă copiii mei. Ca preÈ™edinte, pentru ea È™i pentru copiii ei, a fost foarte bun. Și pentru È›ară. Cu toate că-l acuză lumea, dar eu l-am văzut altfel… Dacă mai vrea ca să mai fie preÈ™edinte, noi îl votăm. Nu se lasă până nu-i spune câteva vorbe, aÈ™a cum È™tie ea mai bine: Te-avez bahtalo. De trail È™ave, te-avez bahtalo, tu del so cames. Ne È™i traduce: Să fie sănătos, să-i trăiască copiii È™i să-i dea Dumnezeu ce-o vrea el. Sunt oameni care nici nu vor ajutor, e părerea primarului din Mitreni, Tudorică Minciună. Angela Lican, imediat după ce a ieÈ™it din puÈ™cărie, s-a trezit È™i cu niÈ™te bani, un teanc de bani, Gigi Becali a făcut un gest creÈ™tinesc, aÈ™a că femeia a avut în casă suma de 200 de milioane de lei vechi, 20.000 de lei de acum. Nu s-a dus fuga să-È™i plătească taxele È™i impozitele locale, rămase restante. ÃŽn schimb, Angela È™i-a luat mobilă. Alea două paturi È™i un È™ifonier. Și-a mai luat televizor È™i maÈ™ină de spălat. Asta în condiÈ›iile în care nu avea curent. Nu avea nici apă. Nu are nici acum. Ulterior, maÈ™ina de spălat È™i televizorul au ajuns prin vecini, vândute la jumătate de preÈ›. Despre copii, asta È™tie primarul: Nu sunt deloc liniÈ™tiÈ›i. Și nu le are grija, îi lasă mai mult pe stradă. E singura care ne face probleme, dintre È›igani. Primarul nu mai È™tie cum s-o ajute pe Angela Lican. Spune că i-a dat È™i bani. Asta È™tiu, niciodată nu au bani, totdeauna vin să le dau. De unde să le dai?! Și acesta È™tie că banii, ăia puÈ›in, în casă la Angela, se duc È™i pe băutură: Sunt oameni care poÈ›i să-i ajuÈ›i È™i care trebuie să-i ajuÈ›i, sunt oameni care oricât de mult i-ai ajuta, tot nu au. Nu există soluÈ›ii pentru cei din familia Lican, asta spune primarul. Ridică din umeri: Eu nu È™tiu ce să le fac. Ce să le fac?! Problema lor nu se rezolvă nici dacă găsim în fiecare zi câte un Gigi Becali. Ei tot aÈ™a vor trăi, vă garantez lucrul ăsta. Fetele se È›in de poala Angelei. Sunt desculÈ›e. ÃŽn spatele casei, sunt câteva pâlcuri de È™tevie devenită aÈ›oasă. Asta creÈ™te È™i în asfalt. O bicicletă de culoare mov, fără coarne, fără È™a, zace aruncată. Cândva a fost nouă. Nu demult. GăteÈ™te într-un alt corp de casă. Prin bunăvoinÈ›a proprietarului. Și asta pare părăsită. Se vede că plouă prin tavan. PereÈ›ii sunt daÈ›i toÈ›i cu acelaÈ™i var de un albastru spălăcit. Farfurii mânjite cu sos de cartofi, un colÈ› de pâine, o cutie în care a fost cândva smântână, Boni, plină cu sare grunjoasă. Pentru 25 de lalele care am furat eu, nu e corect. Și ceea ce văd, de mii de euro, de miliarde de euro, îi dă acasă È™i trăieÈ™te acasă, în libertate, e ceva ieÈ™it din comun. Și face un gest ca È™i când să se aleagă praful de ei. Cel puÈ›in nu m-a ajutat statu’, să m-ajute statu’, să zică aÈ™a, mă, i-a murit un copil la femeia asta datorită nouă, că È™i-a lăsat copilu’, de 3 luni, È™i-am plecat la puÈ™cărie. Nu l-am lăsat la spitale, l-am lăsat aici, acasă, în amărăciunea asta… A murit din cauza la sărăcie copilul meu. Și spune că nici nu mai vrea să facă alÈ›i copii. Că nu are cu ce să-i crească. Păi cu ce să-i mai cresc? Adevărul e că nici înainte nu avea cu ce. Iar pe cei pe care-i are, îi trimite la È™coală nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro. Măcar ei să fie bine… Ieri, pe seară, au lenciurit sosul ăla cu cartofi. Au spart È™i un cățel de usturoi. Nu È™tie ce va face azi. ÃŽi întindem niÈ™te bani. Dă să plângă. Se anunță o altă zi în care în casa Angelei lican se va pune masa. La amiază. Pe strada aia ca o coamă, lumea iese în praf. Urcă È™i o căruță. Agale. Și toÈ›i ieÈ™iÈ›i se miră de norocul Angelei: a fost la puÈ™cărie È™i pe urmă i-a pus Dumnezeu mâna în cap. Dar numai preÈ› de câteva clipe.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate