poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-06 | |
E destul de târziu dar somnul nu își găsește drumul atât de bine cunoscut, după atâția ani de navetă zilnică, din trup spre pleoape. Mai rătăcește puțin prin unghere de unde culege câte puțin din ce s-a adunat peste zi, zâmbete,lacrimi, întâlniri, singurătăți. Își caută materie primă pentru a împleti coșul viselor și a-l umple cu bunătăți până la destinație.
Dimineață a plouat mărunt, în direcÈ›ii schimbătoare după mofturile vântului rece ce încerca parcă să dea atitudinea potrivită iernii calendaristice dar totodată neconvingător. PuÈ›in mai târziu părea ca a câștigat lupta cu ploaia cu nerv primăvăratic, pentru că picăturile au început să se expandeze în fulgi umezi È™i grei. Părea că, cel puÈ›in meteorologic, lucrurile erau clare pentru o zi de început de Februarie. Au trecut deja câteva zile de când nu am mai vorbit cu Dana. Nici nu È™tiu exact motivul pentru care nu am apelat-o. Capriciile vremii de afară erau ca o subtitrare la filmul zilelor trecute. Poate de aceea nu am sunat să vorbesc cu ea. Poate evitam să o expun vreunui guturai emotional. Gândurile mele îi È™opteau încă de când m-am trezit numele È™i cum fulgii grei È™i umezi au dat momentului o claritate, o confirmare a stărilor de fapt, mi-am ascultat copiii sufletului È™i i-am scris un mesaj: "Bună dimineaÈ›a, Dana! Să ai o zi cu mult soare în tine ca afară...e cum e :). Și mai ieÈ™i din când în când È™i zâmbeÈ™te cerului, doar-doar s-o mai îndrepta vremea. :) Te sărut" Am simtit un fel de bucurie primară, brută, neÈ™lefuită, puerilă. Acea bucurie pură specifică începuturilor a orice, ceva, care îl faci dintr-o relaxare a arcului sincerității. Mi-am luat un ceai si am aprins o È›igară. ÃŽn local erau doar câțiva cafegii, clienÈ›ii cei mai fideli, aceia pe care capriciile lui Februarie nu îi È›in departe de tabieturile dimineÈ›ilor. Erau fiecare dintre ei neschimbaÈ›i față de zilele trecute. AceleaÈ™i armonii în simfonia relaxăriifără, improvizaÈ›ii de moment ale vreunui solist exuberant. Eu însă eram altfel azi. Eram incapabil să îmi strâng obrajii È™i buzele lăbărÈ›ate într-un zâmbet tâmp de parcă eram vreun turist japonez euforic È™i peste măsură de bucuros să fotografieze drăcuÈ™orul din lut pictat tot în roÈ™u, cu ochii bulbucaÈ›i, aÈ™ezat pe frigiderul de Heineken,ce rânjeÈ™te la mine în fiecare dimineață. După puÈ›in timp primesc un mesaj. Era de la Dana: "Bună dimineaÈ›a! :))) Spui È™i tu ca mama lui Ion Creanga :))) Promit sa fac tot ce pot în privinÈ›a asta. 😉" Zâmbetul mi-a cuprins toată faÈ›a. Până È™i drăcuÈ™orul roÈ™u cu ochii bulbucaÈ›i părea să ceară time-out în faÈ›a unei astfel de stări. E o luptă pe care niciodată nu o câștigă: lupta cu nebunii propriilor lor bucurii È™i ostaÈ™ii viteji ai dramei încâlcite a iubirii incipiente, a dorului născut prematur după o prima vedere. Am intrat în rutina zilei cu bujori în pomeÈ›i È™i cu pieptul plin de bobul încolÈ›it al speranÈ›ei. Spre după-amiază vremea s-a mai îndulcit. AÈ™a cum simÈ›eam încă de când ploaia È™i vântul se certau în zori, vremea avea în ea un fel de ecou de "deja vu" de primăvară timpurie. Văzând cum soarele își face loc printre norii descărcaÈ›i de precipitaÈ›ii, copiii sufletului încep să strige în gura mare: -Dana! E Dana a ieÈ™it È™i a zâmbit È™i uite a ieÈ™it soarele!... Nu pare nimic mai plăcut decât refugiul în imaginaÈ›ie atunci când esti îndrăgostit. Cum timpul îți fuge printre realități È™i te simÈ›i luat pe sus È™i mutat, ca intr-o uÈ™oară amnezie, într-un spatiu paralel subiectiv, unde ceasurile nu arată, perfid, cu degetele acelor lor, fiecare secundă,minut,oră, ci au emoticoane în loc de cifre, iar acele, sunt un semn infinit ce se roteÈ™te ca intr-un joc al adolescenÈ›ei, acela cu "învârte sticluÈ›a". AÈ™a printre gesturi È™i mici rutine parcurse intr-o inerÈ›ie aproape pe nesimÈ›ite am călătorit È™i eu azi în timp. Și stau È™i aÈ™tept cuminte È™i nu zoresc somnul să ajungă la pleoape. ÃŽl las să hoinărească, să culeagă fructe dulci pentru coÈ™ul viselor. Până atunci îi mai scriu un mesaj Danei: "Noapte bună, draga mea. Habar nu am cum s-a făcut ora 23:00. A zburat ziua cu viteza luminii. Apropo de lumină, la un moment dat ,azi, a ieÈ™it soarele. Inevitabil m-am gândit la mama lui Creangă :)) ...mi-e dor să te văd. Somn uÈ™or Dana!" Pleoapele îmi cad, grabindu-se parcă înaintea somnului, să-l ajute cu sacoÈ™ele pline È™i grele. Aud parcă, vag, copiii sufletului È™optind: -Noapte bună Dana. Somn uÈ™or È™i mulÈ›umim ca eÈ™ti È™i ca ne zâmbeÈ™ti. Somn uÈ™or... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate