poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-27 | |
înainte de toate vreau și trebuie să scriu despre albastrul din cerul gurii mele.
el este cheia tuturor nedumeririlor și angoaselor noastre de primăvară. mi-ar plăcea să visez. că mîncăm portocale, că sucul lor mi se scurge pe bărbie, că îmi pătează tricoul alb, că tu rîzi, iar eu nu port sutien- acasă. că pereții freamătă de verde. că noi și doar noi doi la un loc suntem fotosinteză. în loc de asta, de cum închid ochii, albastrul din cerul gurii mele închide ferestrele, trage obloanele, încuie ușile, șterge cu buretele orice urmă de aeroport de pe tabla neagră a nopții. și îmi anulează toate zborurile. există o geografie precisă a tristeții. un traseu lin care nu permite abateri din drum. iar orice act de abandon al oricărei lupte presupune un minim de grație. de aceea tristețea mea e o rochie albastră de seară. cînd ne este amîndurora frig, ne strîngem tare în brațe una pe cealaltă. pînă ajungem să ne confundăm între noi. facem asta ca să nu mai conteze care dintre noi este mai ușoară. eu sau rochia mea albastră de seară. un lucru e cert, între ceea ce visez și ceea ce mi-aș dori să visez, între ceea ce se întîmplă și ceea ce mi-aș dori să se întîmple- tumori întregi de albastru crescute în cerul gurii mele. lumi de aqua-marin infinit mai înalte ca mine. lanuri întregi de bumbac albastru se nasc la picioarele mele, ori de cîte ori încerc măcar să mă insinuez verdelui acestei primăveri. și poate că nu aș fi și nu am supraviețuit multor catastrofe naturale ale albastrului, dar peste era glaciară- îți jur. ah, îți jur că aș fi trecut cu picioarele desculțe. iar mai încolo, aproape de linia orizontului și doar dacă privești cu atenție, poți vedea mările dintre noi. îți spun ție asta, dragă cititorule, care ești aproximativ un străin. dar am întîlnit oameni care au întîlnit mările de albastru despre care îți vorbesc, împărțind cu mine același așternut. da. și-apoi mai îndrăznesc să mă și mir că nu pot să respir. noroc că am ochi căprui în formă de alună și rîs piersicos. și mă strecor ușor și aproape neobservată cu golful meu din 94 prin intersecții. (http://youtu.be/y1avFpBhJD8)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate