poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3086 .



Poemele unor liceence de azi. Întâi, scrisorile lor de recomandare
personale [ ]
scrisori Steluta Pirvu, Dragos Visan

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2010-03-18  |     | 



I. Scrisorile mele către "Steluta Pirvu"

Mă bucur să conversăm pe mail.
Aș avea foarte multe să-ți spun, pentru că ai răbdare. Cred că ești o persoană la fel de complicată ca mine, Steluța. Salutări soțului și copilului vostru!

Cu prietenie și onestitate,

Dragoș Paul Vișan.






Mă bucur că ai o viață trepidantă. Și pentru copilul tău, să-i dea Dumnezeu sănătate!
Eseul ăla al meu, ce să mai vorbesc despre subiect, nici nu vreau să rememorez.
Eu lucrez cu altfel de adolescenți, care au CES, dizabilități. Dar și cu mulți care ar putea fi supradotați. La liceul meu tehnologic, sunt și câteva eleve, unele și de la învățământ de masă, nu numai de la SAM special, care scriu poeme foarte bune. Dacă te interesează, îți trimit, pentru că le-am procesat în documente (au citit sau le-am citit eu la două mici activități ținute cu bibliotecara).
Aproape că nu te recunoșteam - cât de atent scrii, discuți! Ai talent deosebit. Apucă-te să publici, mai întâi pe site-uri. Dai și la reviste. Orice. Când dorești. Vorbesc serios. Spui de numere, că au ajuns să te cam sâcâie. Dă-le cu sâc!

Dragoș Paul Vișan.

P.S. Paul e numele din certificatul meu de botez. Poți să-mi zici cum vrei.






Mă surpinzi prin toate preocupările tale, Steluța.
Răbdarea și înțelegerea pe care le acorzi acestor adolescente de 15 ani (numai Bianca are cam 17 ani, fiind cea suferindă, luând farmece, adică buline cu pumnul) mă fac să cred că poți scrie articole după articole, proze, poezii - dacă n-ai făcut-o deja în secret.
Fă-ți un cont pe Agonia.ro sau Ro.Literatura, ori pe ce vrei tu. Totul e gratis. Primești comentarii, comentezi cât vrei, pe Ro.literatura acorzi și puncte - chiar și steluțe aurii după un scurt timp. Hai, fă ascultare, te rog. Spune-i și lu’ bărbatu-tu că vrei să-i faci o supriză. O să-i placă. Poți trimite și o poză, o mică prezentare, un proverb - care vor fi înfățișate oricând la pagina ta. Sau nu le trimite dacă nu vrei.

Poate fi și-un text de jumătate de pagină. Este pe Ro.literatura o femeie de 39 din Brașov, care are un Jurnal pataologic, din vara trecută - cinci părți a câte o pagină-două, care a luat o gramadă de puncte! Scrie extrem de rar la acest jurnal. Tu a-i depăși-o.

Cu cea mai mare sinceritate, Doamne ajută!





Am urmărit ambele clipuri. Al doilea îmi sună în auz chiar acum. Toate comentariile tale le pun la suflet. Bianca este din Basarabi (azi Murfatlar). Este îmbufnată, pentru că n-o place și n-o înțelege nimeni. E și foarte, foarte sâsâită. I-am dat poeziile ei și doamnei psihopedagog Neicu, o femeie cu vocație și experiență de peste 15 ani în acest domeniu.
Ești un critic deosebit. Numai concluziile tale, dacă le scrii fără părtinire pe site-uri, îi pot ajuta pe mulți. Niște texte literare sau nonliteare - niște radiografieri ale acestei realități n-ar strica, de asemenea. Cred că ești iubită de toată lumea. Ai o fire aleasă. Un glas care răzbate din scris. O să mă uit și pe site-ul ce mi l-ai trimis. Nu cred că o să am timp în vara asta de acea tabară. O să-i spun de ea doamnei Neicu. Mâine, poimâine, dacă ești de acord.

Pe mâine, cu drag,

Dragoș Paul.







De două mii de ani lumea asta se încarcă, se încarcă și iarăși ea se încarcă; încât, mai că își iese din propria piele.
Cine o încarcă, pentru ce o încarcă, până când o va-ncărca și cu mai ce, iată întrebarea căreia Malraux i-a răspuns, spunându-și: fie ce-o fi, dar ăstora a început să le lipsească simțul revoluționar, ba chiar și cel al schimbării în bine. Am citit în scrisorile părintelui de la Rohia, Nicolae Steinhardt (către Virgil Ierunca), faptul că André Malraux, când a fost ministru, cred că sub le président le Gaule, nu a zis nimic atunci când trebuia să zică tare, tare de tot ceva lumii întregi: ca s-audă sovieticii, care distrugeau în 1958 democrația guvernului budapestan.
Acum, când mai ascult în timpul meselor doar o știribombă de neștire neștiutoare, cu cravată violet, mi se face părul arici de câtă Prostie domnește hoțește în țara asta. Mai vor să schimbe și constituția. Aud că Geoană împiedică democrația. Sau îl văd pe domnul Patriciu, despicând problema colapsului economic, de pe poziția a patru suta și ceva din topul bogătașilor lumii. Sau mă uit la Mircea Dinescu, vorbind cu Stelian Tănase.
Câtă normalitate s-a pierdut! Cât Ev Mediu va veni!
Nu ne mai interesează nici să ne ținem de cuvânt. Nu mai pășim spre idealuri. Mergem ca vitele. Dând din cap în fața șefilor. Care se cred pe tarlale.
Apoi mă duc să mângâi toți câinii întâlniți pe drumuri. Chiar dacă mă latră mai înainte. Sau deja au început să mă cunoască. Ei nu uită la fel ca oamenii. Ei au ceva de îngeri.
Bine că lucrez cu niște copii nemângâiați în marea lor parte. Bine că nu mi s-a plafonat un simț al bunătății. Bine că rezist bine scurtcircuitărilor și mă amuz când unii fac gură degeaba. Bine că nu-i bine material, ca să fie Binele Bine binecuvântat!

Cu drag, cu salutări, cu tonus,

Dragoș Paul. O seară binefăcătoare, Steluța!






II. Comentariile "Stelutei Pirvu" asupra acestor poeme - despre Andreea Vâlcu și Bianca Maria Francu

Câte aflu!

[...] La "Școala de vară a educației de excelență" au participat dascăli ce predau la școli pentru copii cu dizabilități, pentru că și copiii cu dizabilități, ca și cei gifted au probleme sau puncte comune. Știu că pare surprinzător, dar un dislexic este un copil cu un IQ peste medie, adică este peste 130. Știu, am printre alte cusururi, și acela de a nu ști cum să folosesc virgula. Atunci când am lacune în gandire sau când am prea multe de spus într-un timp scurt, folosesc virgula. Este o convenție pe care o pricep numai eu. :)

Aș vrea să-mi trimiți poemele să le citesc. Sper să pot să-mi pot exprima opinia sinceră, fără să supăr.

Am să-ți trimit și alte puncte de vedere, offf, știu vorbesc prea mult. Îmi vine de undeva nevoia de a vorbi, ce să zic, nu mă penaliza, promit, mă corectez.

Norocul e că trebuie să plec la [...], ghinionul este ca voi reveni, așa cum a spus-o și Marin Sorescu, fost profesor de dramaturgia artei - în Craiova, la Institutul de Teatru, și scriitor, în poezia, cred, "Am vrut sa ma schimb", e posibil să greșesc și să fie doar un vers al unei poezii.

O zi frumoasă, fructuoasă.
Am tăcut.









Am citit câteva poezii, atât mi-a permis timpul. În zilele urmatoare, voi citi din nou.

Maturitatea primei poezii, dar și actualitatea ei îmi pare dureroasă în ochii acestui copil. Sunt însă și expresii pe care eu nu le înțeleg. Mă pierd în idei, aș spune că "Dragostea", "Dorința", "Pasiune" reflectă inocența, copilul pur, necizelat de viața grea, o feerie. De aici deosebirea probabil între poet și oricine altcineva, aceea a unui suflet pururi tânăr, deschis către iubirea de orice. A noua poezie mi s-a părut emoționantă. Cum poate un copil să înțeleagă perfect sentimente pe care nu le-a trăit? o experiență prin care nu a trecut? mi se pare o empatie profundă. De asemenea îmi pare extrem de interesant cum tinerii pot vedea naturalul într-un morman de plastice, cum am transformat Pământul. Ei trăiesc cumva o poluare oarbă, ei cântă natura în adevăratul sens. Asta e visare, asta e creație, probabil adevărul miniatural.
Știi, Dragoș, nu am intenția să spun cuvinte mari, nu încerc să impresionez, probabil că fac un comentariu gratuit versurilor pe care le-am citit, probabil că nu vrei lucrul ăsta, eu doar spun ce simt, eu doar exprim părerea unui cititor. Măcar atât, eu sunt un cititor, cu voia ta.
În fine am șters multe din ideile mele ca să nu fiu greșit înteleasă. Poeziile îmi plac, eu mi-am luat în serios rolul de cititor și, COMENTEZ.
"Durerea morții" este atât de reală.
Copiii aceștia trebuie să facă ceva cu talentul lor, trebuie să-i incurajezi, trebuie găsită o cale de publicare, în revista școlii, la o editură maruntă, nu știu, nu mă pricep.
Câtă dreptate în "Singurătatea"...

Cu sinceritate,
Steluta Pirvu












Domnule profesor,

:)
Ma flatezi cu aprecierile. Până la urmă sunt un biet sărman ce-și câștigă existența, preocupat de griji mărunte, un om care visează că numai ziua, singură, ar trebui să țină cât trei săptămâni.

Am reușit să citesc câteva poezii. Voi continua cu comentariile, de-mi permiți. "Pruncul și Dumnezeu"... esoteric, mistic, cine poate ști toate răspunsurile, Bianca, desigur, are meritul de a-și pune intrebările, printre putinii care o fac. În poeziile care urmează, mă întreb cât anume a citit Bianca despre ceea ce înseamnă viața, am spus și mă repet, copiii aceștia vorbesc despre o istorie transmisă genetic, din tata-n fiu, fără a fi spusă. Bianca e extrem de profundă pentru vârsta ei. Se simte la ea o dorință de răzbunare tacită, doar din cuvinte, fără finalitate. Mai simt și resemnare, a fost rănită? La vârsta ei? E încă mică... M-aș bucura să știu de ce ia medicamente. Mi-ar fi drag și-ncerc să îi transmit din optimismul meu inconștient, exagerat, în fine doar de la distanță și fără a ne vorbi. Ce ciudat vorbim despre lucruri, fenomene, idei care plutesc în aer, empatizam și pe toți ne leagă un ceva de altceva, în fine, chiar suntem un tot unitar, indivizibil. Dumnezeu să-i dea sănătate Biancăi și celorlalți copii.
Ma gândeam că idealurile înalte("Pasărea curcubeu"), iubirea, muzica și până la urmă tot ce e mai frumos înalță omul și-l deosebește, dar cred că spiritualitatea se naște din suferință, pur și simplu e o proporție divină stabilită.
Da, se vede și tinerețea poetei atunci când spune
"Din realitate

nu se poate

a scăpa"

până la urmă de ce am evada, aceasta este viața, o putem limita la propriile percepții, trăiri, senzații, o putem schimba, putem crea o realitate proprie, fără, bineînțeles a ne încadra la limitele nebuniei. Dar ce sunt eu să spun toate astea? un cititor, pot să fiu contrazis. Ar fi bine dacă am ști, dar fiindcă nu știm, putem aprecia. Îmi place cum scrie Bianca, sper să nu renunțe la scris. :)

Poezia "Rebel" arată realitatea vremurilor prezente, trecute, probabil viitoare, o realitate a nepăsării care ne-a adus aici unde suntem. E greu, așa este, să-ntorci din drum dorința perpetuă a unei bășcălii naționale, etapizată pe vârste și-ndeletniciri.



Mă voi opri aici și-am să revin în ziua ce urmează acesteia. Sunt obosită și plec în schimbul doi... și altele, și altele.



Pe mâine,

Steluta Pirvu












Domnule profesor
Dragoș,


Sunt doar un cititor. Mă bucur să-mi fac timp în fiecare zi și să citesc puțin câte puțin, poemele trimise.
Tu ești cel dăruit. Tu poți vorbi despre mandale și Moebius, cursiv, literaturii. Tu poți face mult, prin prisma meseriei tale poți schimba destine.

Azi m-am gândit toată ziua la Bianca. Eu cred că maturitatea o va salva dar și ruperea de contextul familial actual. Are nevoie de un moral ridicat pentru a putea crea, și știi, cred că ar fi minunat dacă ar putea merge la un psiholog care să-i poată stabili nivelul de inteligență. Dacă nu mă înșeală memoria, la voi în Constanța există o doamnă psiholog, Marieta, nu știu dacă e corect să discut fără permisiunea dumneaei. Este, pare-mi-se, directorul unei grădinițe sau ceva asemănător. Dumneaei trebuia să-mi evalueze copilul într-o iarnă, în care condițiile atmosferice nu ne-au permis ajungerea în Constanța. Cred că doamna are niște teste raven, oh, Doamne, sper să nu greșesc. Îmi inundă și mie debitul verbal, câteodată, frânturi de discuții sau fraze și pot părea incoerentă. Există de asemenea, Biospecterul. Dacă nu ai auzit, caută pe google, folosește metode neinvazive de studiu al aurei, al aptitudinilor către care să te îndrepți, stabilește un IQ, la cei gifted, stabilește un raport IQ/EQ (poți citi mai multe în volumul "Inteligența Emoțională" scris de Daniel Goleman - dacă te interesează, ți-o pot împrumuta, e posibil să te ajute și în practica școlară). În fine, cred cu înverșunare, Bianca trebuie să știe cine este și ce poate și asta mai devreme de maturitate. Ea are o maturitate precoce, oricum, trebuie să recunoaștem. Uite, aș vrea să o ajut și dacă are nevoie, îi plătesc eu evaluarea, e posibil să fie în jur de 150-200 lei.



Am citit și astăzi câteva poezii. Când te vei plictisi cu-adevărat de critica aceasta mai mult sau mai puțin literară să-mi spui, eu știu să pierd ușor, fără să mă silești.:)
"Prietenie falsă" și "Obsesia dragostei" presupun un diptic ce-ngemaneză ura cu dragostea, tristețea cu bucuria, loialitatea cu trădarea și personificarea cu blestemul, antagonism celebru, corect.
Observ în continuare copilăria atentă, caldă, câteva raze de lumină, scurta fericire, retorică în chip de nemurire, din nou tristețe. Revin și spun: percepția de sine poate fi un bun tratament atunci când mult bine ai în tine și nimeni nu observă. Sunt absolut convinsă, absolut, deși nu am poate nicio autoritate convențională să spun asta: Bianca are o emoție aparte, o inteligență emoțională deosebită. Dragoș, când va ști asta, totul se va schimba în bine. Atunci însă va trebui să lupți cu ea la ego, dacă vei vrea, fiindca va fi destul de greu. Ideea e că nu va mai suferi. :)
Nu, nu sunt nici măcar un fals profet. Am trăit lucrurile acestea pe pielea mea.

:)) (Poemele despre) Beția și nebunul. Cineva spunea că există o asemănare între bețiv si nebun, aceea că fiecare încearcă să transforme realitatea înconjuratoare într-una proprie. Amândoi au fantasme, păreri, întregi epopei despre lucruri care, de fapt, nu se întâmpla. Amândoi trăiesc într-o lume iluzorie și vor ca toată lumea să se racordeze la ceea ce ei percep, desigur numai unul, temporar (bețivul). Bănuiesc faptul că știi toate lucrurile acestea, dar mă gândeam că fiind obosit de corecturile curente pe care le faci, probabil că nu se mai simte efortul de a corecta și mail-ul meu. :)

De fapt, cred că mi-ai acordat cam prea multă răbdare, revin, dacă-mi permiți.

Pe mâine,
Steluta Pirvu

15-18.03.2010





Emigratul

Andreea Vâlcu

(clasa a IX-a A, învățământ de masă)

1. Emigratul

Modest, hărțuit de foame,
crivăț și șuierat de insomnie,
sclavie modernă pentru
șantiere de construcție,
emigratul, rob infantil
toanelor insolvabile de erupții,
își transformă viața încet și
sigur spre-un final de nimicnicie.

Emigrații pornesc din casă în aură
de speranță și prezumții,
de multe ori își pun în bagaje câte-o
fărâmă de glie,
când se vor întoarce, în ce zi sau
în care an n-au cum să știe –
despre aceasta vor fi mereu
interminabile discuții.

Caracterul celui trecut printr-o schimbare
de fațadă,
așteaptă renovarea la umbra succesului
în faliment.

Nu mai contează unde stă, în care
văioagă sau stradă,
chipul odiosului ban, cât de mare ar fi,
devine aliment.

Gândești în metrică atunci că viața
toată-i o mascaradă
chiar dacă irosești energii sau stai
nepăsător și indiferent.




2. Ce-i dragostea

De vrei să știi ce-i dragostea
întreabă acum inima mea
și-atunci pe loc îți va răspunde
câtă iubire ea cuprinde.

Vei înmulți cu măiestrie
mai multe părți din veșnicie.
Mai adunăm și jumătate
din clipa de eternitate.

Ia soarele ce-mi strălucește mie
și toate stelele din galaxie.
Căldura lor, de-i înmulți
cu ani lumină mii și mii.

Adu tot binele din lume
pe care-l vreau eu pentru tine.
Abia acum tu vei afla
un gram din ce cuprinde ea.

Și de vom pune iar de-o parte
tot ce e o infinitate,
pe toate de le-ai combina,
ți-ar rezulta iubirea mea.



3. Dorința

Nevăzut, neștiut
dorința în absolut
ar fi ca un parfum.
Se risipește ca un fum.
Sunt viu dar și postum.
Iată, tu ai apărut în cale,
ai dispărut iarăși din drum.
O lacrimă rebelă mi-a brăzdat obrazul.
Departe cântă cobzarul
un cântec trist
fără de sfârșit:
jocul spiritelor s-a sfârșit.
Amintirea nu-i falsă. Negreșit.



4. Salvare din mit

Știu că seara aceasta
vrei să-mi spui lucruri frumoase
știu că ești regele unei țări de gânduri
cu brațele frânte și buzele arse de dragoste
cântăreți rătăcitori vor salva timpul
din partituri uzate
și-ți vor spune exact ora
când vom fi castanul sub care
bunicii s-au cunoscut pentru totdeauna
ora când îngeri și demoni
se salvează din mit prin iubire



5. Pasiune

Peste noi cerul plouă cu iubire.
Care erai tu, care eram eu?!



6. Pădurea cu ciocârlii

Din colțul de anotimpuri
cerul se va limpezi
și-și va petrece ciocârliile
pe drumul soarelui



7. Scrisoarea

O scrisoare am primit –
ce frumos scris era –
era de la mama mea
ce departe a rămas




8. Mama

Ce este mama
ce înseamnă mama
vreți să știți
mama e sfântă
mama e mamă
nimeni nimic nu o poate schimba
ea e persoana ce ne crește
ea ne iubește
ea e totul pentru mine
așa va rămâne pentru totdeauna



9. Mama

Băiatul mamii ai plecat
și m-ai lăsat
la geam plângând
uitându-mă pe drumul vieții
ce te-a dus și nu te-a-ntors
o ce-aș vrea să fii aici
baiatul mamii că mi-e dor de tine
de-aș muri tu ai veni
de-aș trăi nu ai veni
te-aștept băiatul mamii
te-aștept să vii la mormântul meu
o floare să-mi aduci
la mormânt
adio băiatul mamii



10. Pădurea

Aici e paradisul
aici poți găsi flori,
poți găsi fluturi colorați frumos
poți găsi păsări
ciocârlii, orice pasăre
frumoasă și eternă;
aici există animale frumoase mici și mari
aici e pădurea, un paradis de șoapte.






“Mama...”

Roxana Ciobănică

(clasa a IX-a A, învățământ de masă)

I.

Astăzi, 28 februarie,
noi, elevii...
ne-am adunat pe holul mare
pentru a ne pregăti de sărbătoare
1 Martie va veni –
cu toții fericiți vom fi!
Cadouri vom dărui,
mai buni vom încerca să fim.
Iubirea ne-o vom arăta
față de „mama”…
Mama e ființa
pentru care ne-am da viața!
Mama e o pasăre în zbor;
E un cântec de dor,
un sfânt legământ
între cer și pământ.

II.

Zăpada s-a topit,
ghioceii au ieșit
în sfârșit…
Primăvara a venit!
Copacii-au înflorit,
păsările au sosit,
ziua mamei ne găsi.
Surprizele deja le-am pregătit!


III.

Stau adesea și privesc…
la tine mă gândesc.
Te iubesc atât de mult,
pentru mine ești ceva sfânt!
Când sunt tristă, mă-nveselești;
când mi-e frig, cu glasul mă-ncălzești.
Aș face orice pentru tine…,
cum ai făcut și tu pentru mine.
Te iubesc, măicuța mea,
mai mult decât viața.
Ești sufletul meu,
te voi iubi meru!...









I. Rătăcirea copilăriei

Bianca Maria Francu

(clasa a XI-a B)

1. De sus din cer

De sus din cer
se aude o șoaptă
de înger

Îmi încălzește
corpul plin de suferință
ce plânge cu greu
și uită de toți



2. Corbul zăpăcit

Cățărat într-un copac
croncănel a și zburat
dintr-o crenguță creață
pe o ramură mai lată

Croncănel mai zăpăcit
dimineața când se scoală
bucuros că s-a trezit
dă cu capul pe afară



3. Durerea morții

În fața ușii sunt acum
și-n casa dragii mele mame răpite

De la farmece visez
că trăiesc în Paradis
și bum – se aude din când în când –
deoarece castelul mi-a murit în inimă
sunt ca un copil singur în infern
durerea mă înghite
și aș vrea să mă răzbun
pe cei ce mi-au omorât castelul



4. Suferință după tine

În noapte tresar
din somnul morții
trezindu-mă pustie
de lume și de tot
iar de durere nu mai pot

Căci tu ești departe
și dorul după tine nu mă lasă-n pace
și plâng ca un copil
pe care rana îl omoară

De sus de pe Dealul Moldovenesc
se-aud clopotele cum urlă
căci e zi de sărbătoare –
Maria sfântă a venit
din biserica nocturnă

(Când o stea
se aprinde acolo sus pe cer și cade
atunci în inima ta moare cineva
de se duce pe tărâmul tămăduirii
și luna parcă plânge când tu
mamă o cerți pe copila ta)



5. Un înger dorește dragostea mea?

Când în întuneric pleoapele
îmi cad geană peste geană

O lumină intensă
în visul meu cel dulce apare

Un înger cu chipul palid
alb ca neaua
poartă o haină sclipitoare

Precum o stea sau un luceafăr
clipește intens

Ochii lui albaștri precum cerul
și buzele lui fine ca petalele de trandafir

Îmi șoptesc ceva la vreme
ceva ce nu-nțeleg

Că dorește iubirea mea
mai presus decât viața sa

El muritor ar vrea să fie
cu chipul la mine să-ncline





6. Singurătatea

M-am îndepărtat
peste munți și văi
peste râuri și mări
dar singurătatea
oriunde mă paște

Și lumea toată
mă găsește vinovată
dar oare cu ce? – poate că nu știu
să-mi fac prieteni

Nu știu fiindcă n-am de la cine învăța
nimeni nu mă învață
că nu vrea și că nu are timp de mine –
am doar un noroc – singurătatea
mă învață să mă feresc de lumea rea

Cu atâta mă mulțumesc de la ea
că nu pot să mă lupt cu lumea
și cu viața mea căreia îi mulțumesc
că mă iubește și mă dorește




7. Pruncul și Dumnezeu

Din cer se aude
un prunc ce plânge

Cu lacrimi de înger
căci Dumnezeu e nemilos
când îl ia de lângă mama lui
fără niciun cuvânt

De sus din cer
o tăcere se-aude apoi

Copilul e mângâiat de Domnul
la creștet spunându-i

Că nu-i momentul potrivit
pentru îngeri și pentru părinții săi

Căci – spune El – cu un glas
mângâietor

Și îngerii mai fac greșeli
și că le pare rău

Zâmbește și îl adoarme
pe pruncul întristat




8. Copacul

Cât e luna în stele
atâtea sunt pacostele mele
cât e soare sus pe cer
crengile m-apleacă-n ger

Cuiburi multe – multe cuiburi
păsărele ciripesc
tot îmi vine să zâmbesc
ca să nu mă plictisesc

Iată iarna – bat-o vina
în goană vine să mă bată
iară vântul colo-n cale
vrea a mă nimici

Mă lasă singur singurel
iarna ce îmi smulge
frunză după frunză

Goale rămân crengile mele
dragile porumbițele mele
frigul nu mă lasă
trunchiul tot îngheață



9. Moartea

- Pe degeaba plângeți
mortul că el totuși
nu vă aude
pe degeaba îi cereți iertare

Că el nu vă aude
și cu durere-n suflet el
mereu va rămâne
căci ați greșit

Acuma pe degeaba
vă-nchinați la Dumnezeu
și vă cereți iertare
față de el

Că după faptă și răsplată
e tot ce-aveți mai scump
fiindcă a-l prețui voi n-ați știut
batjocorindu-l cât ați vrut!”

A suferi de-o boală
nemiloasă –
moartea cea necuviincioasă!




10. Toamna rea

Toamna a sosit
din copaci cu frunzele
ce-au căzut în frigul bătând la geam
așa de trist

Mama zână toamna
mama natură
pe frig iar l-a lăsat
totu-i trist în câmp și vale

Nori cenușii
neatinși de nimeni parcă
ar vrea să plângă
iar de frica toamnei crude
strugurii s-au pus la vin





11. Când am vrut să dorm mai bine

Când am vrut să adorm
mai bine
chipul tău veni la mine
când am vrut să te sărut
chipul tău a dispărut

De ce mă faci
mereu să sufăr
căci tu mereu mi-apari în vise
de te iubesc atât de mult

Și tu în chinuri
mă vei ține
și vei spune
că nu mă dorești
nu mă iubești




12. Un drac îndrăgostit de-un înger

Când va veni sfârșitul
întunericul va stăpâni
o lume-ntreagă

Cândva de mult
în iadul de dedesubt
un drac se îndrăgosti
de un înger
și el suferi

Și nimeni nu știa
că poate un drac
iubi un înger
și pe tărâmul celălalt

Cu cât inima
îl durea
pe atât dracul
suferea se-mbolnăvea
iar când sfârșitul îi veni atunci
strigă că iubește un înger
cu chipul de nea




13. Durerea inimii

Nu te pot uita
nu ai dreptul
la ea
la inima mea

Nu te pot uita
că tu mi-ai rănit inima
nu mai ai dreptul la ea
și nimeni altcineva

Am pus lacătul definitiv
pe inima mea
ca să nu mai intre
nimeni la ea




14. Vrajă întunecată

O vrajă am făcut
din iarbă de leac
din aripi de liliac
din coadă de pisică neagră
căci răul vreau

Să-l aduc celor ce m-au rănit
din firul lor de păr
din sângele meu
și o lacrimă de-a mea

Și vraja curând se va-mprăștia
și curând va demonstra
că vor fi pedepsiți cu groază
accidente și durere

Mă bucur că vor fi pedepsiți
cu greul sorții
cu o mână
c-un picior
sau cu cineva
de-al lor




15. Luna nouă și iarna rea

Luna nouă a căzut din cer
pe sfânta apă de izvor

Acum soarele zâmbește
că iubirea înflorește
sub forma unei flori de lotus

Luna neagră-argintie
a zâmbit cum se cuvine

Chipul ei s-a luminat
și la cer ea s-a urcat

Orice început
are un început
dar tu
iarnă rea ce ești
când o să mai pleci?

“Am să plec atunci
când lumea mă va iubi
mii de fulgi am să vărs
ca să mă țină minte
că sunt atât de puternică
și din speranță nu îi las
să se înece în pustiu
pentru că eu mereu voi fi
speranța de neuitat”





16. Apasă pe umerii mei

Apasă pe umerii mei
durerea morții
celui mai bun prieten
și nu-i pasă nimănui de el
(Această poezie e dedicată
cățelului meu Gioni)

În grădina
cu alfabet
două mâțe
se închină
și cinci litere
vor a spune

G I O N I




17. Marea

Marea
luna și stelele
privesc cum pământul
devine un nufăr fără culoare

Mii de zei
priviți
ce frumoasă
este marea
și cel mai scump
inel al ei
e pe degetul meu




18. Luna însângerată (I)

Lacrimi din ochii
Mariei cad ușor
de sânge pătându-și
picioarele lângă El

Se dau lupte între
demoni și îngeri
uitând de oameni că-i văd

Lăcomia și dușmănia
îi hrănesc pe cei
de dedesubt
unde iadul
e la el
acasă

Din cer cad picături
de sânge mari
bucăți stropi
luna e plină
dar roșie parcă ar fi rănită
se scurg din ochii
Mariei sânge și lacrimi

Bolovani pătați de sânge
cad din cer
și cerul este roșu

Marea e plină de sângele ei
e rănită
și demoni din
păcatele lor
și-a pământenilor
putere prind
că-i sfârșit gândim
acum vom muri
păcatului și-om fi
stăpâni






19. Pasărea curcubeu

Din soare
în asfințit
își întinde
aripile
către cer
o pasăre
măiastră
ce penele
de curcubeu
și cu ochii
ca de stele

Ea e acum
un ghiocel
pentru noi
căci o vedem
prima oară




20. Luna însângerată (II)

O lume întristată
ce rău domnește aproape
de întuneric
pune stăpânire
pe sculptura
din piatră fină găsită

Undeva Mariei
îi curg lacrimi de sânge
din Crucea prea sfântă
parcă din dânsa
e pedepsit Cineva
răstignit la mâini și picioare

Lui îi curge
fără încetare
sânge dar nu-i nimeni
pe dânsa
e doar o coroană
făcută din crengi de nuc
și flori de regina nopții
căci încă-i plină de sânge
luna plină e de sânge

(Ascunde-te
de luna ce o crezi eclipsă

E luna sângeroasă)




21. O Zână mamă

O Zână tu îmi ești
chiar de ești aproape
chiar dacă tu mă cerți
tot mi-ești
cea mai scumpă stea
căci cu tine
nimeni nu se compară
nici chiar
cea mai frumoasă stea

Mă uit la cer
și mă gândesc
și din stele
eu formez
chipul dragii
mamei mele




22. Chitara electrică din inima mea

E ziua mea
și-un gând
nebun pe mine
m-a ucis c-un dor

De nu e nimeni
în inima mea
pe mine m-a cuprins
de mult chiar

De nu mi s-a-mplinit
în inima mea
va fi mereu
muzica sa

Ce mai cântă
sălbatic și-amețitor

Îmi va da mereu
speranța că visul
meu nemuritor
se va împlini
cândva și voi
auzi cu-adevărat
melodia sa
că-l voi primi
în inima mea



23. Din vis ne luăm speranța dar

Din vise nu se oprește
o lume întreagă
și visând speranțe să culegem
o zi și-o noapte
toți om visa
dar nimeni nu poate
să întoarcă lumea sa

Din realitate
nu se poate
a scăpa
înspre vis a intra
și doar visul ne rămâne
ca să putem împlini dorința




24. Prin venele tale

Prin venele tale
trece un trandafir albastru
ce din tine se naște

Un trandafir albastru
îmi trece acum prin minte

Și îmi aduc aminte
că-n buzele tale fin parfumate
o lume întreagă descopăr

Devii un adevărat
cercetător – umbli
cauți să fii cât mai departe
să afli cât mai multe lucruri –
un secol să-ți ia

Tot n-ar fi de ajuns





25. Egiptul (I)

Din lumea de dincolo
toți zeii din Egipt
și-a lor lume
se izbi
de frumusețea
minunatelor nisipuri
ca pe ele așezați să stea
înghesuindu-le sub forma
unei piramide





26. Deschide-ți

La răsărit
de soare
mii de nuferi
se vor deschide

Deschide-ți aripile
să poți zbura
ca un fluture
spre libertate

Deschide ochii
până nu va fi
prea târziu

Nu uita:
realitatea e
adevăratul dușman
cu care te confrunți





27. Egiptul (II)

De mii de ani
așezate pe nisipurile
aurii ale Saharei
piramidele de-o mare greutate

Morminte ale zeilor
ridicate

Când luna va răsări
ochii mei vor fi numai
pentru trandafiri albaștri





28. Inima dansând tango

Stai puțin iubire
în inima mea
stai puțin
nu te mișca
și dansează-mi
dragostea în ritm
de tango
să îmi aprinzi inima
să-mi ia foc

Tango eu ți-oi dansa
doar să rămâi
în inima mea

Îți voi dansa tango
zi și noapte




29. Salvarea mea – un desen Naruto

Un singur
episod de desene animate
încredere mi-a dat –
Naruto în lumea mea
e ca și-a lui
deoarece așa am fost și eu

Credeam mereu că sunt singură
și cred că nimeni nu mai
este lângă mine

În umbră am fost uitată
de către toți





30. Moartea frunzei și spinul

Din plopu’-imens
cade în alint o frunză
uscată printre spini
și totul e-atât de ciudat:

- Hei tu frunzo
de ce ești atât de uscată
și mohorâtă ?

- Dacă ai ști tu spinule
că viața mea s-a dus
și fericirea mea la fel
căci am căzut din cer...

Spinu’ tăcu și șopti ușor –
Dumnezeu să-ți lumineze calea!

Vântul cel neastâmpărat
își râde pe sub mustăți
și parcă ar șopti
încet “nu m-ai prins
nu m-ai prins” –
se aud râsetele lor
și lin se duc în pace

În liniște
toată pădurea
tace

(Când o farsă
te face să zâmbești
nu uita să visezi)





31. Codrul

De-i sfârșit
de-i început

lumea toată
este drumul

ca la început
și sfârșitul e

un nou început
și invers
începutul e
un nou sfârșit

de-i lună printre stele
de-i soare printre nori

tot în lume e
ca în cer

de e noapte fără stele
de sunt păsări călătoare

codrule tot mândru ești
precum vara înflorești

tu rege ne ești
nici cerul nici pământul
nu-s ca tine de mărite

tu ești cerul călătorul
stelele și pământul
luna și soarele

sărutări tu ne oferi
ca niște suflări
de primăveri

Tot îmi semeni
a iarnă
floare de cleștar





32. Copilăria

Trec ani ca clipele
scuturând aripile
trec ani torcători
ca niște nori călători

În mintea mea copilăria-i ca o stea
și mi-aș dori
să nu mă mai despart de ea
dacă nu ar mai pleca

Ar fi cea mai frumoasă
chiar de s-or prăbuși
luna și stelele din cer
făcând pământul praf

Una cu ele-n praf
din izvorul tinereții
aș bea fără să mai gândesc

Copilărio
de ce vrei să pleci din viața mea
vreau să rămâi lângă mine
până la sfârșitul lumii

Nu te ascunde de mine
oricum te voi găsi
ești tot ce am în viață
și mă mai face să zâmbesc

Alergând nopțile prin codru
întunericuri văzând
cum curg din râuri ape
și limpede-mi fug din ochi vioi

Dar încet-încet îmi șoptești la urechi
îmi șoptești că într-o zi am să cresc
și copil nu voi mai fi

Și fericit eu n-oi mai fi
bucurii m-or părăsi

Deoarece știu
că-n viață avem
un singur țel

Precum o frunză
tu te vei ofili
și într-o bună zi
tu vei veni la mine
și iar vom fi fericite

Tu ca un trandafir
vei înflori
mândră și gingașă
vei răsări în mintea mea

Vei fi mereu acolo
dragostea dintâi

Copilărie nu pleca
te rog să mai rămâi un singur an

Nu înțelegi
că te iubesc
hai să fim iar prieteni
să străbatem paradisul

Scuturându-mi aripile
să ne mai lăsăm
o dată duși de valul
vântului suflând

Să prindem
aripi de înger
să zburăm către cer
te rog măcar
un singur ceas





33. Rebel

Rebel e vântul călător
suflând ușor
peste ale noastre visuri
rebeli vom fi mereu

Prin curtea de liceeni
din grupuri de elevi
mai sunt și eu
(gândul la mate-i greu)

Băieți care joacă fotbal
(mereu așa-i văd că fac)
chiuluri de la școală
nu lipsesc (nițel)

Râdem de profesori
ca niște tăntălăi
și nu ne pasă
de mate și părinți

Fetelor machiate
cu mult tupeu
în capul lor
soarele zâmbește

Zâmbim și noi
odată cu el
și privim cum
cerul e senin
și soarele din raze
ne mângâie ușor

Chipul ne e înseninat
de muzica pe telefon
căci altfel nu avem
cum să ne distrăm

În fața profilor
fumăm și ne merge bine
mereu îi enervăm
când avem un test
ce nu ne interesează

Dacă luăm un doi
nu-i nimic – altul la rând

Așteptăm vacanța
să ne distrăm
puțin și noi
profesorii ne cer

Stăm cu capu-n carte
dar ce ne pasă nouă
căci lumea nu-i vreun țel
vom fi rebeli o viață

Copii noi tot vom fi
certându-ne părinții
că nu ne pasă-oricum

Așa vom și rămâne
o viață întreagă
liberi vom fi
ei ne cer să-nvățăm
iar noi în ore
sforăim sau vorbim

Þipăm și tot așa
cu un doi mai și tăcem
când în ore n-ațipim
ci râdem cam des
de părinții ce urlă





34. Prietenie falsă

E tot ce ne rămâne
un suflet chinuit
plin de durere
că cel mai bun prieten

Ne-a mințit
la vorbe grele apelăm
ca sufletul să nu ne doară –
că a fost un prieten bun

Și drept scut noi folosim
vorbe grele
ce ne dor
când totul s-a sfârșit

În mâini ținem
lacrima ce doare
dar nu-i nimic
cu timpul o să treacă

Și totul o să fie
dat marii uitări
dar n-o să uităm
că prieteni am fost

Și din prieteni
dușmani
de moarte
am ajuns

Ne-am îngropat
în visele și în
speranțele prea
mari că o să fim

Prieteni
o veșnicie
într-o falsă
prietenie ne-am băgat

Fără să știi ce ne aștepta
și lacrimi de durere
or curge mii
dar nimeni nu poate salva

Ceea ce tu ai distrus
iar lacrimile mele te vor
blestema de viu
căci minciuna ai folosit

Pentru a-ți minți cel
mai bun prieten
nu pot să cred
că ți-ai folosit

Cel mai bun prieten
la falsele tale prietenii
blestemat ai să fii
o veșnicie

Fiindcă trădarea
ta doare
și chiar de voi uita
tot blestemat vei fi

Că prietenia-i ca frăția
te ia n-ai să scapi
durerea ei tu ai
să i-o plătești cu lacrimi
ca și mine





35. Obsesia dragostei

Scârbit de amintiri cu tine
tot mă urmărește
un coșmar
și nu mai știu ce e cu mine

De ce te visez mereu
poate că ura ce ți-o port
e de vină
scârbit de amintirile cu tine

Mă tot gândesc
ce să fac cum să
fii tu în locul meu
și ura și durerea tu în

Suflet să le porți
aș vrea ca ura mea să treacă
și învăluiți de
un sentiment misterios

Noi înc-o dată
să ne privim
dar inima
ură în ea îți poartă

Și te visez că te înfășor
într-un lanț mare de fier
cu un lacăt pe el
cu un ritm

Scârbit de amintirile cu tine
la un ritual particip :
te omoram
te îngropam și eu râdeam

O obsesie am făcut pentru tine
tot te îngropam
te zbăteai darn u aveai scăpare

Am atâta ură în mine
încât nu mă pot abține
însetat de răzbunare
te-aș înjunghia pe la spate

Doar să scap de ura
care e în mine
te urăsc cu tot ce e mai
rău pe pământ

Te urăsc
tu mă auzi
la tine chia ram ținut
nu pot să mint

Din iubirea ta m-ai scos
și durere mi-ai adus
am să te înjunghii
în inima ta rea

Și am să te dau cu sare
să țipi cât poți tu
de tare
să vezi cum e

Să porți ura
în piept și în suflet
de-oi scăpa
în iad tu să te duci




36. Ai să vezi că vei regreta că mi-ai refuzat dragostea

Vreau să mă
vezi și pe mine
o singură dată

Dar tu nu te uiți
la o fată
așa ca mine
nu-ți pasă

Cât de mult
te iubesc
tot îți spun
dar în seamă

Tu nu mă bagi
am să mor să mor
căci după ochii tăi mor
nu-ți pasă oare?

Că te iubesc
cu răutate tu
mă alungi
și într-o bună zi

Răsplata ta față de mine
tu ți-o vei primi
am să fiu și eu ca celelalte
și ai să plătești cu bani mulți

Tu o să fii în locul meu
și eu nu o să te mai bag în seamă
așa cum faci și tu
am să râd când am să te văd

Și am să-ți spun
că ai să mori
râzând te voi lua peste picior
ai să vezi și tu cât va fi de greu

Nu vei mai fi
cu nasul pe sus
și în chinuri
tu-mi vei cere îndurare






37. Zâmbet și plâns

Când un zâmbet
tu dăruiești
eu din plâns
nu pot să mă opresc

Când plângi
lacrimile tale
se fac prin magie
perle și cristale

Nemuritoare aș vrea
să fie viața
căci aș trăi alături de tine
o veșnicie

La rău și la bine
când zâmbetele curg
pe chipurile noastre
lacrimile să ne fie împreună





38. Grădina de gheață întunecată

În grădina cu flori
acum e zăpadă și gheață

Tristă și întunecată
părcă ar fi grădina

Un lac de gheață
întunecat

Cărări prin flori de gheață
țurțuri întunecați
reci și plini de gheață





39. O copilă fără apărare în fața familiei

O lună plină
mă chinuiește
doar pe mine
parcă m-a blestemat

Cel de sus
pentru un păcat
cât zilele
de mare

Și doare atât
de tare cât
nimeni nu mă înțelege
și e trist

Căci tu copilo
tot așa vei fi slabă
și proastă
și nimeni

Nu mă apără
nimeni nimeni
nu mă bagă
sub aripa sa

Mi-e teamă
nu am nicio putere
față de ei
nici mama nu mai e mamă

Căci și cu ea mi-e frică
de toți unde să mă duc
ce să fac
dacă spun ceva

Îmi dau foc
și mă omor
nu mai rezist
în familia asta




40. Beție

Din beție în alcoolemie
din șanț în alt
șanț ajuns în
comă la spital





41. Nebunia

Nebunie și chindie
tot în asta de-o voi ține
tot bogat eu voi rămâne
ca mirosul florilor din cireși

Nebunia de-i sărăcie
nu contează
un pahar va aduce
soarele pe strada mea

Chiar de sunt sărac
o țuică tot mai iau
și fericit tot o să fiu
fără nebunia pe care o port

Mort aș fi
și nebun tot o să fiu
din toate ea m-a scăpat
cu o țuică în pahar




42. Romeo și Julieta

Căzând din cer două stele
în diferite părți –
fată și băiat se transformă
crescând deși nu se cunoșteau

Povestea lor avea să fie
o dragoste în doliu
el prinț și ea prințesă
între popoarele lor

Război era-ntre ele
deși la un bal de-al lui
apăru ea c-o mască dar
fața sa dintre toate el o vedea

Deși masca o ascundea
nedându-și el seama
exact ca ea se-ndrăgostea

La sfârșitul balului
el o întrebă
“- Cum te numești?” “- Cine ești?”
răspunse în fugă Julieta

Răspunse repede Romeo
dându-și masca jos
pe loc cei doi își dădură
seama că se-ndrăgostiră

El o căută și o găsi
dar auzind cine este
pe loc încremeni
și chipul ei îi apărea-n orice noapte

Atunci într-o zi o întâlni
și-i spuse “Nu contează
cine ești – noi doi ne iubim
cu-adevărat –, să nu ne despărțim”

Ea fuse de acord
însă-i văzu cineva
și totu’-avea
să se sfârșească-n doliu

La balcon el o striga
“Julieto Julieto
tu dragostea mea
ieși la balcon
să-ți văd chipul”

Ea un trandafir
îi arunca spunând
“Romeo Romeo
dragul meu Romeo

Te voi iubi mereu”
atunci părinții lor
veniră și-o închiseră
în cameră

Pe el la fel
dar într-o zi
scăpară și întâlnire
își dădură
vrând să se otrăvească

De la venin moartea să vină
ca ei să stea-mpreună
deși toți vrură să-i despartă

Dar efect veninul
nu-și făcu – doar
era un somnifer

Ea atunci crezu că Romeo
al ei murise și chiar se otrăvi

Murind ea el se trezi
și a-nceput s-o plângă
când o văzu pe jos în cavou
fără niciun pic de viață

Mai rămăsese un strop
din sticluța cu otravă
iar el îl bău ca amândoi
să se ducă-n moarte de mână

Și după ce muriră
războaiele se sfârșiră
iar toți ai lor îi plângeau
de milă





43. Rândunică

- Rândunică rândunea
cum este lumea ta?

- Ia uite-așa când zbor
minunile lumii le văd
și uit ușor de viața mea
că eu zbor atingând
din aripi nori și stele

- Rândunică rândunea
rogu-te ia-mă și pe mine
să fiu liberă ca tine

- Copile copilașule
tu vei fi mereu în lumea mea
până când vei fi om de treizeci
și unu de ani hai să vezi
lumea mea copile drag închide-ți ochii

Și vei vedea
cum prinzi aripi
din struguri vei mânca
lumea toată te va vedea

Dar și greul nostru ai să-l vezi
numai lasă-te dus
de imaginația ta

Ușor atinge
vița-de-vie
cu palma ta
și lasă-te ca prins
de farmec

- O Doamne cât e de frumos
parcă totu’-i de vis
ce frumos! ce frumos !

- Vezi copile drag
noi îngerii suntem
transformați în păsări

- Mulțumesc dragă
rândunică rândunea




44. Lalele

În grădina cu lalele
stă și cântă la vioară
un mic greier

În grădina cu lalele
stau nepoatele mele
citind basme și povești
Harap-Alb cu Făt-Frumos

În grădina cu lalele
cad mii și mii de stele
iar motănașul alintatul
dă-n ele cu laba

Lalelor lalelor – așa sunt
fetele și băieții cucuieți –
ca petalele voastre
de cad iar la pământ

Din petalele dumneavoastră
copilașii-s fac mii de coronițe
să le fie de ajutor
și ca să dea-n dar mămicilor





45. Albina

Dintr-un stup o albină
iese în grabă
cu o găleată goală-goală
și polen adună pentru mierea sa

Ia te uită
Moș Martin bagă lăboiu’-n stup –
ar fura și el din miere
că tare-i bună bună

Stupul e deranjat
de ursoiul cu lăboiul –
Moș Martin cam speriat
plin de miere s-a-ncăpățânat

Albina dacă-l zărește
drept în labă îl înțeapă :

- Na Moș Martine
ai încurcat-o
acum fugi că nu-i de glumă
tot stupul vrea să se răzbune




46. Înger păzitor

Când se naște un prunc
se coboară
și un înger pentru el

Alb ca un fulg de nea
cu păr galben ca soarele
ochii albaștri ca marea
șoptind dintr-un glas divin

Îi spune la capul lui
“Cât timp vei trăi
eu de rău te-oi păzi
și-ți vois ta alături o veșnicie”

Din înger păzitor
fulg va ajunge
un fulg alb
și pur ca sufletul lui




47. Flori

Florilor florilor
mireasma voastră
e dulce ca mierea
parfumată și frumos
curge de parcă
ai zbura când o miroși
și te-ai ridica încet încet
iar visele parcă-s mai frumoase
când voi vă împrăștiați
mireasma voastră delicată




48. Valoare

Valoare are viața
precum și speranța

Valoare are ceasul
căci fără el viața
nu ar mai avea
valorea ce-o avem cu toții
cât suntem pământeni

Valoare are mama
pentru că iubirea ei
e tot și ne-o dorim





49. O floare! ce ofilită ești...

O floare! Ce ofilită ești...
tu în carte strălucești
ca un trandafir roșu
ca sângele numai că tu ești
chiar un trandafir ca sângele meu
și te aștept să-mi dai
un răspuns oricât de mic ar fi
dar tu-mi răspunzi că
ești mort atâta știu
mai zaci un pic din tine-n cartea mea
am vrut să te salvez
însă n-am putut
era prea târziu
erai deja mort
te-am găsit pe scara mea
am zis că dacă nu te pot salva
din ghiarele morții
o să te pun în cartea mea

(Cea mai veche poezie
pe care o iubesc
cel mai mult
deși nu-nțelege
nimeni de ce se
reptă cuvintele

Aceia nu vor înțelege
ce-s dragostea și moartea –
poezie veche)





50. Îngeraș divin

Îngeraș divin
de la tine vin
toate faptele
mari sau bune

Știu de bine bunătate
de-adevăr și de dreptate
de iubire de blândețe

Cele mai calde povețe
pentru că mă-nveți să fac
numai fapte bune

Eu îți mulțumesc cu drag
dar de ce plânge inima
de ce plânge dragostea ?!





51. Poezie nouă tristă

Peste ape mări izvoare
peste munți ce se înalță
și peste șapte țări
și peste șapte mări
și peste șapte dealuri
și peste mii de case
rătăcite în adâncul întunericului
e o rază de lumină

Ea pătrunde pe acolo –
în fața luminii stă
o casă întunecoasă
unde-o fată-i prigonită
și puțină mângâiere cere

El se pleacă – brațe-și lasă
căci lumina sa – a soarelui
o iubește și-i dăruiește
libertate

Nu mai este închisă ca o pasăre
într-o cușcă fără de lumină –
libertatea e a ei acum

(Această poezie e făcută
din momente adevărate
pentru că ochii mei văzură tot
că lumea e atât de rea

La viața unei copile de șapte ani
am văzut cum Soarele o lua la cer
de mână dându-i mângâietor liberate
și aripi – acum ia un înger Dumnezeu
s-o apere)





52. Draci laci scăfâlaci

Draci laci scăfâlaci
au căzut iar pe draci
Scaraoschi-nfumurat
au dat iar peste necaz
Scaraoschi țipa și urla
toți dracii se ascundea
ei de frica lui știa
iar un drac dădu de-o belea

Toți dracii tremura
și se-ntreba toți
cine a dat de belea

El pe unul acuza c-a dat
și-și punea dracii pururea
să se bage peste el –
era mic și prichindel
toți dracii râdea de el
că-i pusese stăpânului întunecat
piedici cu coada sa –
el de dânsul se ferea
ca de sfântul pururea




53. Din vară până-n toamnă

Mii de fluturi colorați
stau și-mi aleargă prin grădină
când vara a venit

Hai la plajă scoici s-adunăm
din ele brățări să ne facem
o zi de vară până-n seară
să ne bălăcim în apa caldă a mării
și noi tot fericiți să fim

Din plopi și chiar din salcâmi
din vița veselă de vie
fiecare frunză va cădea
câte un ciorchine de strugure alb

Din plopi ștejari salcâmi
vor cădea mii de frunze
aurii roșii maronii – ce trist
apari dar sunt gutui și multe fructe

Uite-o pe bunica
ne va face-un compot dulce ca mierea
și pe grauri îi văd zburând
după hrană uite au plecat
rândunelele s-au ascuns
și veverițele strângându-și ochii
de adio vreme bună !



54. Școala și clopoțelul

Sună iară clopoțelul
școala iară a-nceput
dis de dimineață
parcă a venit sfârșitul

Obosiți și necăjiți
iară ne-obosesc ăștia iară
vacanța nici bine n-a trecut

Când auzim și clopoțelul ăla
iară ni se urcă păru’-n cap
din nou teze peste teste
iară părinții-o să ne certe

Că doi tot doi o să luăm
școala asta-afurisită
ne vine mereu de hac
când văd cât de-amărâți suntem

Of oftăm mereu
tu clopoțel afurisit
mai oprește-te odată
că deja mă ia cu somnu’

Hai să mai dorm o dată
cu burta pe carte
căci n-oi schimba eu lumea
cu un doi și cu un șapte

N-oi deveni eu președinte
tot în banca mică și mucegăită
o să stau
râzând ca prostul

Căci vacanța asta tot obositoare
este și când văd și școala și aud
blestematul ăla de clopoțel
mă obosește și mai tare






II. Caietul meu iubit

55. (Dedicație către caiet)

Un lacăt agățat
acum s-a descuiat
cu cheia sufletului.

Acum lacătul se deschide
și vor începe noi refrene-așa,
de capul meu.

La revedere, caietul meu!




56. La margine de drum

La margine de drum
durere și suspine se-aud
căci am muncit pentru toți,
numai îngerii-mi plâng de milă.

Cei pe care i-am iubit
pe pământ, toți m-au uitat.

Cu silă mă uit în jur.
Pentru că eu visai ceva.

Și parcă voiam să plâng,
dar în josul iadului eu mă duceam.

Și ceream răzbunare :
în casa iadului eu am intrat –
păcat peste păcat – atâta doar am înțeles.




57. Un pumn de pastile la noapte

Un pumn de pastile la noapte
aproape am luat
și moartea tot nu vrea să mă ia.
Necazuri peste necazuri,
dar cum pot eu
să spun că e bine
când toți mă urăsc –
chiar și cea mai iubită ființă
a ajuns să mă urască.
N-au nevoie de mine și dacă
aș muri, le-aș face un mare bine
să nu le mai stau în cale
celor de lângă mine
fiindcă mă urăsc.
Doar moartea mea le-ar face bine
cu adevărat.




58. Inconștientă

În mintea mea
acum se dă o luptă
căci e sfârșitul meu
și mă gândesc...

Cum să termin cu bine
căci mâine am teză
și nu știu nimic –
Doamne ajută-mă!




59. Călătorie nouă

Când în drum cu moartea
te întâlnești, parcă ai vrea să fugi,
dar nu uita s-o lași cât mai mult în urmă –
nu va mai putea să fie decât o amintire neplăcută.


60. La apus de soare

La apus de soare
acum așteaptă-mă,
te rog,
fiindcă te iubesc.

La apus de soare
dăruiește-mi o sărutare,
căci te doresc
mai mult ca orice altceva.



61. Dezastru

În zvonuri mari stau
acuma căci eu am pierit
și toți îmi râd în față că nu mai exist,
mă critică ca pe un mare infractor.

Dar îi las în pace că o să vină
și vremea lor
pentru lupte și războaie
în lacăte și închisoare,
în lanțuri de fier bătute.

O să le fie cum mi-este mie frig –
o mână nu le-oi întinde
și-am să râd și eu de ei,
așa cum mi-au făcut ei mie.




62. Zâmbet întunecat

Zâmbet întunecat,
azi te am pe față,
căci nu știu de ce
plâng ca un copil
cu lacrimile foste copile.



63. În cabana întunecată vrăjile

În cabana întunecată
de pe dealul corbilor
stă o babă cu o falcă
și-n ceaun ea tot rotește

Și cuvinte ne’nțelese
tot rostește;
pune aruncând în colo
și încoace
picioare de broaște,
praf de stele.

Sânge de sânziene,
ochi mari și bulbucați,
chipul plin de riduri...



64. Vrăjile

Sunt cele mai puternice lucruri
magice.

Și ele nu pot fi desfăcute de alte
vrăjitoare.

Adică omul singur nu se mai poate
dezlega. Nu se mai poate desface
dintr-o vrajă.

Sunt trei căi de-a dezlega vraja:
Fie să știi ce vrajă a fost făcută.
Fie ca persoana respectivă să se răzgândească.
Fie ca... iar să te iubească.




65. La gâtul tău

La gâtul tău
stă agățat
chipul meu cel sugrumat
și tot mă minți.

Că o să mă lași
să-ți ies din ochii tăi cei dragi
de unde iubire
veșnic mi-ai promis.

Și m-ai mințit!
Acum eu stau și plâng,
căci nu mi-e ușor
să mă văd închisă-aici.

Și fără tine,
de către tine prins
la gâtul tău, la lanțul tău,
chipul meu plânge ca-n așternut.




66. Plâng și nu-mi dau seama

Plâng și-mi cam dau seama,
că tu nu mă iubești.
Aș dori să mor acuma,
ucisă de mirosul tău pe veci.

Devin un parfum de crini,
căci ei mi-au adus asupră-mi
doar dorința mea
cum nu mi-ai dori-o:

O moarte
cu lacrimi negre,
iar pe tine,
blestemul trandafirilor negri
să te aleagă!...



67. Încurajarea

Dacă viitorul ți-e senin,
tu nu privi în urma ta.
Că vei vedea ce e mai rău.
Privește numai către răsărit.

Să vezi c-ai să poți;
și-acum nu plânge...
Și continuă să mergi mai departe –
nu te uita în spate!

Căci o să-ți pară rău.
Zâmbește adânc și nu arăta tristețe-n inima ta.

Așa continuă să mergi, fără păreri de rău!



68. Stiloul

Trecui aseară
pe lângă fereastra mea cea dintâi
în fugă.

Exact cum fugea de nebun
coborând fratele tău,
acum trecui și eu...

Și vrui să te întreb
dacă-i adevărat
că stiloul de la tine
e din sânge pur.

Cu penița din sticlă,
cu două nestemate
acum sfârșitul îl voi scrie,
cu stiloul de la tine.




69. Gluma. Stimate domn, stimată doamnă...

Stimate domn,
stimată doamnă,...

Conștiința nu mi-e pătată,
căci am plecat și v-am lăsat baltă.

Fără niciun fel de viață,
eu vă mulțumesc...

Prin această scrisoare
vă doresc mult noroc și fericire!

Stimate domn,
stimată doamnă,...

Și ca să-nchei,
eu vă trimit salutările mele.

Și vă spun că am tras (dat)
colțul acum o mie de ani
acestei scrisori.

Vă mulțumesc,
cu drag,...

Frâncu
Maria
Bianca.




70. Rugăminte către Dumnezeu

Doamne, te rog,
îndeplinește-mi visul
să știu engleză și alte limbi
și să devin vedetă și poate că așa
voi reuși lângă cel de la Tokio
Hotel - ar fi nemaipomenit
să devin cântăreață de rock
și să devin bună la matematică.
Fie-ți milă de mine
și fă-mi cadoul ăsta
de moș Nicolae, că mereu
am avut încredere în tine
și din credință te implor:
tare mi-aș dori să îl întâlnesc
pe Bil, sau să devin designer
și să ajung la el și să-mi uit familia!
Te rog, Doamne...




71. Cum se-oglindește luna-n apă

Lângă lacul de lângă casă
se-oglindește luna
ca un înger ce plutește.

Pe deasupra apei
luna se-oglindește
în mijlocul pădurii vieții mele.

Că-n această casă
în care locuiesc
a căzut îngerul rău din cer
atât de frumos...

***

Lacrimile cad de
pe obraz pe foaia ce
o scriu
și ele se transformă...

În miros de crin
ce mai vine ploaia pe foaia
plină de venin !

Căci plâng
când singurătatea
nu mă lasă-n pace.

Și stau singură
fără speranțe :
mama mi-e ca și dușman
iar frații și surorile la fel, nu-i bai!

Nu m-ajută în nimic,
doar vor să mor
scriind cu durere.
(Ãsta-i adevărul)




72. Venin

Un șarpe încolțit
asupra ta stă-ncolăcit.
La gâtul tău
e aplecat
și vrând ca
ai tăi colți să fie-nfipți
în el,
mă uit la el și vreau
să pot face și eu ceva
pentru a te scăpa
de veninul lui
ce se-mprăștie
în trupul tău.
În câteva clipe chipul tău
va muri.
Doar amintirea dragostei
știu că te va-nvia
și sărutările mele
te vor trezi
dacă și tu mă iubești cu-adevărat.
Dacă nu, îți voi da jumătate
din viața mea pentru-a te salva
de durerea cea greoaie...

Doar visele mor și reapar atunci
când tu mă vei săruta,
fiindcă tot veninul tău
va ajunge-n trupul meu.




73. Vis

Când plâng,
doar visele
mă pun pe picioare.

Când visez,
doar lumea ta
mă trezește
și zâmbesc
în mii de culori !






Labirintul inimii

Florentina-Alexandra Sârbu

(clasa a IX-a C, CSEI “Albatros”, Constanța)


1. Labirintul inimii

În inima oricărui om
există câte un labirint
și-acela este încărcat
numai de iubire

Acea iubire vine-n labirinturi
pentru că inimile au nevoie
și labirinturile se pot uni
numai prin iubire




2. De ziua mamei

La mulți ani mămica mea
la mulți ani de ziua ta
tu ești tot ce am mai scump
și iubirea inimii mi-e darul

Inima mea nu-i pentru altcineva
ci bate-acum pentru mămica mea
fără mamă eu nu existam de fel
te iubeam
te iubesc
te voi iubi mereu




3. Destinul este scris în stele

Stelele-ți scriu destinul
destinul tău e ca scrisoarea –
o scrisoare tocmită de zei
că nu poți să-ți scrii un destin

Oricine are destinul scris în stele
dar nu pentru toți
destinul poate fi crunt
destinele sunt scrisori magice

Toți avem câte un destin
unii au destinul bun
alții au destinul rău
ca veștile venite de departe




4. Să nu uiți de inima ta

Să nu uiți că o inimă trebuie iubită
inima ta fiind ca un templu –
poate iubi dar poate și urî

Nimeni nu-ți condamnă inima
la o iubire pe care tu n-o vrei

Să nu uiți de inima ta
nici când e străpunsă

Orice inimă are sensul ei
și sensul ei e fără sfârșit

Cupidon e vinovat
de toate iubirile
și orice suflet
poate suferi




5. E vina ta

M-am îndrăgostit nebunește
de tine

E vina ta că am început
să sufăr

Și totul s-a întâmplat
într-o zi
frumoasă de toamnă

Ziua aceea o să mi-o aduc aminte
mereu




6. Florile contează

Este foarte ușor
să fii copil

Toți se întristează
că ajung maturi

Pe acest pământ
sunt multe flori
și aceste flori sunt colorate

Noi copiii spunem că planeta
poate avea mii de flori
și putem să ne spunem
unul altuia
că trăim ca plantele

Am avut multe amice și amici –
cu unii m-am mai certat
iar de ceilalți sunt foarte-aproape
și-mi place lângă ei
pentru că de ne certăm
ne-mpăcăm ca florile
ce se trezesc în zori





7. Inima

Inima este motorul vieții

Ea bate de la naștere
până la moarte

De aceea îi spunem
motorul dorințelor
pentru că fără inimă
nu putem trăi clipele

Inima conduce viața
iar când ceasul sosește
atunci și ea parcă tace

Acest ceas este și sufletul
ce bate fără încetare
începând de la naștere
și repornind după moarte





8. Iubirea

Între o fată și-un băiat
există până la urmă
numai iubirea –
nimic altceva

Băiatul să aibe grijă de fată
nu s-o certe dacă a greșit

Asta înseamnă iubire
ea fiind dată ca s-o trăiești

- Voi vă iubiți?
- Da! Dar ne mai și certăm...
- Vă dau un sfat vouă și
tuturor celor care iubiți.

Iubirea nu provoacă
ceartă sau tristețe

Ea aduce bucurie
și multă fericire

Nu vă mai certați
când vă iubiți





9. Copilăria n-o uita

Treci prin copilărie
și spui c-a fost povestea
de care sigur ți-ai aminti
toată viața

Când o să fii bătrân
o să îți vină foarte greu
iar de-ți vei reaminti
de copilărie te vei înveseli

Să nu-ți strici copilăria
cu tot felul de prostii
și nu uita:
copilăria-i o poveste
ce te cuprinde iar apoi te lasă

Ajungi bătrân
și zici c-a fost atunci
frumoasă

Fii atent că acum este
tot cum o s-o vezi târziu






10. Pe marginea unei prăpăstii

Sunt singură
sunt pe-un vârf de munte
pe marginea unei prăpăstii
unde nimeni nu mă poate vedea

Nimeni nu mă iubește
și nimeni nu observă
o inimă atât de rănită

Doar îngerul iubirii
o va privi
și-atunci va înțelege
că acum nimeni nu mă iubește





11. Când te uiți

Când te uiți la soare
gândește-te la tine
când te uiți la mare
gândește-te la mine
când te uiți la lună
gândește-te la rudă
când te uiți la stele
gândește-te la prieteni
și nu uita cât de aproape
de nori ești





12. În al nouălea cer

Sunt spre-al nouălea cer:
iubesc un băiat dar
totuși nu sunt chiar fericită –
pe-acesta îl mai iubește o fată
și vrea să-l țină pe el
numai lângă ea

Dar nu reușește
pentru că nu știe
că-n al nouălea cer
trebuie să fii de unul
îndrăgostită

Ea nu-l iubește –
cine știe cine-o mai fi
în capul ei!





13. De câte ori te văd

De câte ori te văd
inima mea îți cedează
și-i e frig
că într-o toamnă rece
noi ne-am cunoscut
și em m-am îndrăgostit

Tu nu te-ai gândit deloc
și mă faci parcă să mor
dar mor cu inima-npăcată
de al tău dor

Și noaptea-ți va aminti de mine
când voi fi îngerul tău
iar tu-mi vei rămâne-n gând
deși mă vei uita curând

Gândește-te din nou
la sufletul meu
și la zilele
care îți vor aminti
de mine




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!