poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-08 | |
În căutarea înțelesului și a formulei Codului liniar de ordin n. Codul liniar de ordinul zero
O carte se scrie pentru un singur om. I. PRETEXT Codul liniar a fost descoperit È™i patentat de către românul Nicolae Florean Pinte È™i publicat în cartea sa Teoria speciilor informaÈ›ionale în anul 2007. Codul părea a fi ascuns în vorbele țăranilor din satul său natal, adus prin milenii, din adâncimi uluitoare È™i necunoscute. ÃŽn carte se descriu într-un mod fascinant structura È™i unele proprietăți ale codului liniar 1, 2, în special 3 È™i pe scurt 4,5, apoi premisele codului liniar n, lăsându-se deschisă tema È™tiinÈ›ifică È™i filozofică a codului liniar generalizat È™i se propune cititorilor căutarea formulei codului liniar de ordinul n. Discutând despre postmodernism cu domnul Gorun Manolescu am propus o teorie a ,,cunoaÈ™terii realității prin resituare,,. Discutând apoi È™i despre ,,speciile informaÈ›ionale,, cu domnul Nicolae Florean Pinte, am publicat câteva eseuri, despre ,,cunoaÈ™terea prin resituare prin folosirea a trei operatori nearmonici: cel al înÈ›elesului, cel al întemeierii È™i cel al însoÈ›irii,, ca modalitate filozofică aplicată È™i în Teoria speciilor informaÈ›ionale. Aici am abordat tema codului liniar È™i din curiozitate dar È™i din dorinÈ›a de a folosi experimental aceÈ™ti operatori nearmonici, (neexplicitaÈ›i în text pentru a nu îngreuna parcurgerea lui) în perspectivă filozofică, pentru o încercare extrem de complexă. II. CÃUTAREA ÃŽNÞELESULUI Codul liniar este un È™ir de semne ale minÈ›ii umane, despre o desfășurare a acestor semne, independentă de om È™i datorată unor invarianÈ›i. Sunt cele mai simple semne posibile, învățate de la începutul lumii. Poate primele semne: Semnul lui ,,da,, semnificat acum în È™tiinÈ›e prin unu ,,1,, È™i semnul lui ,,nu,, semnificat prin zero ,,0,,. Primul semn învățat a fost zero, adică lipsa, foamea, singurătatea, nevoia de alimentare cu senzaÈ›ii liniÈ™titoare a instinctelor, nevoia de proprietate asupra bunurilor materiale, intelectuale, sufleteÈ™ti, nevoia de corectare a destinului. Al doilea semn a fost ,,unu,, adică proprietatea asupra cerinÈ›elor nevoilor lui zero, prin învingerea permanentă a acestuia, trăindu-l pe ,,a avea,,. ÃŽn percepÈ›ia umană nu exista atunci ,,zero,, ci doar un fel de minus unu ,,-1,, care are acum, ca È™i număr, o altă semnificaÈ›ie decât cea pe care o discutăm. RelaÈ›ia dintre om, dar È™i orice alte vieÈ›uitoare, cu instinctele fundamentale are loc după legi pe care nimeni nu le poate controla, aceste instincte fiind în fapt niÈ™te invarianÈ›i ai naturii. Forma culturală pe care se bazează abordarea a ceea ce este codul liniar foloseÈ™te acest model al înÈ›elesului, însoÈ›ind prin istorie aplicarea instinctelor în formele lor sociale. Importantă pentru istoria gândirii omului este reacÈ›ia lui la ceea ce înseamnă antisimetria, adică trecerea consecutivă de la a nu avea - la a avea, într-un È™ir lung de timp, egal cu cel al vieÈ›ii sale, È™ir de evenimente care formeză de fapt verbul È™i acÈ›iunea de ,,a fi,,. Nici astăzi nu este natural pentru om să folosescă noÈ›iunea de ,,zero,,. Zero a plecat spre tehnologia informaÈ›iei È™i din ideea de lipsă a unei tensiuni electrice în circuitele logice. Zero pentro om înseamnă a ignora de fapt, a nu È™ti sau a nu dori ceva. El aÈ™teaptă, dorind intuitiv pe ,,unu,, pentru a-l evita pe ,,minus unu,,. Notă: Antisimetria se desfășoară prin raportarea relativă a semnelor matematice 0 È™i 1 dar prin înÈ›eles ea are loc între semnificaÈ›iile de origine ale lui -1 È™i +1. III. CODURILE LINIARE 1,2,3,4 ȘI 5 - (ÃŽNTEMEIEREA) 1. Primul cod liniar al omului a fost codul lui 1, adică codul celor două stări primordiale ale sale, privite È™i percepute de un singur individ, unu, 1. Omul trăia cu acest cod împreună, cu zero È™i cu unu, adică într-un permanent ciclu de a nu avea, de a dori È™i apoi de a avea È™i iarăși de a nu avea, de a dori È™i de a avea. Se scrie aceasta matematic prin : 0- dorință - 1 RelaÈ›ia individului cu aceste posibilități va exista cât va fi omul, în cele două ipostaze simple: 0 – nu are 1 - are Codul unui individ luat È™i înÈ›eles singur, ca observator al propriilor stări posibile este un È™ir temporal de situaÈ›ii: 0, 1 , 0, 1 , 0, 1…. Codul liniar de rangul 1 va fi un È™ir de situaÈ›ii de genul: 01. DefiniÈ›ie : Rangul unui cod liniar este dat de numărul de observatori relationaÈ›i È™i simultani ai stărilor sistemului pe care îl formează aceÈ™tia. 2. Al doilea cod liniar, codul 2, a început să fie perceput È™i înÈ›eles în momentul în care sistemul de gândire s-a extins la înÈ›elegerea nevoilor a două persoane aflate într-o relaÈ›ie socială, care priveau mai departe prin instinctul individual, fiecare spre codul său linar : 0-1 È™i 0-1. ÃŽnsă formând o familie, o asociere, fiecare privea È™i spre codul comun, cel ivit din nevoia convieÈ›uririi, adică: 0 0 – È™ansă - 1 1 Amândoi nu avem – dar È™ansa va fi – amândoi să avem. Acest cod are înÈ›elesul unirii dar È™i al separării individuale, pentru că fiecare dintre cei doi privitori avea, ca È™i acum, dreptul egal la a avea È™i a nu avea din ceea ce înseamnă a nu avea pentru o familie,, 0 0,, È™i a avea pentru o familie ,,1 1,,. Codul liniar 2 îmbină relaÈ›ia simplă a codului 1 cu relaÈ›ia de conexiune dintre două sisteme dinstincte, cei doi indivizi. DorinÈ›a unui individ, determinată È™i ea, devine, într-o măsură necontrolabilă, doar o È™ansă în cazul unui cuplu. RelaÈ›ia lor va fi despărÈ›ită în patru ipostaze diferite: 0 0 - amândoi nu au 0 1 - primul nu are, al doilea are 1 1 - amândoi au 1 0 - primul are, al doilea nu are Luând în seamă câte două semne ale celor două percepÈ›ii simultane ale membrilor acestei familii vom avea: 00, 01, 11, 10 È™i iarăși: 00, 01, 11, 10 ….. iar codul liniar de rang 2 va fi un È™ir de situaÈ›ii de genul: 0011. Pentru a înÈ›elege acest È™ir de conexiuni al stărilor ne putem imagina o horă, un dans în cerc al celor doi, care privesc, observă viaÈ›a, aflată în interiorul cercului horei. ViaÈ›a le oferă codul natural 0011 iar ei privind rotindu-se, adică trăind împreună, văd pe rând ipostazele 00 01 11 10 È™i iarăși 00 01 11 10. Alte posibilități ale celor doi nu mai sunt. A avea însemnă, într-o horă a vieÈ›ii, toate stările sociale. Chiar È™i în cazul codului liniar 1, rotirea într-un pont (dans de unul singur) al individului în jurul tabloului 01 duce la percepÈ›ia stărilor codului : 01,01,01.... Remarcă : De remarcat aici faptul că nici unul dintre observatori nu este privilegiat în a privi posibilitățile de conexiune a stărilor sau a trăi aceste stări. Privilegiate sunt doar conexiunile, care pot fi: fericite 11, indiferente sau parÈ›iale 01, 10 sau nefericite 00. 3. Codul liniar 3 este codul primului copil, pentru că cei doi participanÈ›i la împărÈ›irea celor două stări 0 È™i 1 trebuie să ofere acelaÈ™i drept È™i celui de-al treilea membru: La prima vedere ne imaginăm că similar codului liniar 2, tabloul relaÈ›iilor va fi următorul: 000 – determinări obiective- 111 , ToÈ›i trei nu au- determinări obiective- toÈ›i trei au. Ar părea să fie o primă imagine pe care o au cei trei despre ceea ce înseamnă a avea È™i a nu avea, în conexiunea a trei persoane. Să ne punem în locul fiecărui privitor, în timp ce uniÈ›i într-o horă se rotesc, încercuind tabloul 000111. Primul vede că nu are, 0, în timp ce ceilalÈ›i, la fel nu au, 00, adică: 000 După primul pas spre dreapta, al doilea È™i al treila văd că nu au, 00, dar prevăd È™ansa firească pentru primul că va avea, codul liniar 1, adică: 001 La al doilea pas, al doilea vede ca el nu are È™i ceilalÈ›i doi nu au avut dar prevede sansa de a avea a celorlaÈ›i doi, adică: 011 ÃŽn noua situaÈ›ie primul are deja, la fel È™i al doilea, iar al treilea prevede că va avea È™i el, adică: 111 Primul are, are È™i al doilea dar nu are al treilea, adică : 110 Primul încă are, dar al doilea È™i al treilea nu au, adică : 100 Cele È™ase situaÈ›ii nu acoperă stările reale È™i diversitatea existentă în realitate a poziÈ›iilor de percepÈ›ie a a celor trei, pentru că cei trei nu pot spune cu siguranță că după starea 000 de a nu avea, a tuturor, urmeaza cu siguranță o stare de a avea, 111 sau a nu avea, 000, a tuturor. Ambele situaÈ›ii nu sunt în acord cu firescul. Pe de altă parte lipsesc două È™iruri de stări posibile: 010 È™i 101 cele două stări de antisimetrie evidentă, din toate cele opt stări posibile ale grupului, care nu apar însă pentru că nu s-a aplicat tabloului ideea antisimetriei stărilor intermediare. (exemplul de mai sus a fost anume analizat) Adică după starea 000, de a nu avea, natural urmează o stare de incertitudine atribuită oricăruia dintre privitori: 10 – a avea sau a nu avea – situată în antisimetrie cu starea anterioară È™i abea apoi una sigură de a avea: 111. Codul liniar 3 va fi constituit din înÈ™iruirea următoare a stărilor care se succed în viaÈ›a celor trei, luaÈ›i împreună: nu avem: 000, poate vom avea sau poate nu vom avea: 10, înÈ›eles de către fiecare în parte, dar sperăm ca vom avea: 111. Rolul de percepÈ›ie al antisimetriei este cel în care de la 000, se aplică codul liniar 1 în faza intermediară, cea a posibilității, în forma: 10, prin aplicarea antisimetriei naturale a acestuia. Codul va avea următoarea înÈ™irure logică : Lipsa 000 - posibilitatea 10 - speranÈ›a 111 Codul linar de ordin 3 va fi deci un È™ir de situaÈ›ii relaÈ›ionate astfel: 00010111 ÃŽn acest caz, folosind aceeaÈ™i regulă, a privirii comune spre starea posibilă a fiecărui participant la joc, ( horă) de a avea sau nu, în raport cu ceilalÈ›i, adică de a se roti toÈ›i trei într-o horă în jurul propriei lor vieÈ›i, vor observa stările : 000 toÈ›i nu au 001 primii doi nu au, are al treilea 010 primul È™i al treilea nu au, are al doilea 101 primul È™i al treilea nu au, are al doilea 011 primul nu are, au ceilalÈ›i doi 111 au toÈ›i trei 110 primi doi au, al treilea nu are 100 are primul, nu au celalÈ›i doi Cele opt stări sunt singurele stări reciproce în care se pot afla membrii unei familii formate din trei persoane, în ipostaza lor singulară si în acelaÈ™i timp cu relaÈ›iaÈ™i ipostaza lor comună, față de a avea È™i a nu avea, a È™ti,a crede, a iubi…. ( a oriÈ™ice). 4. Dacă o familie cu doi copii codul liniar codul liniar al acesteia, codul 4, va fi : 0000-10100110- 1111, cu alte trei variante 0000-10011010-1111 0000-10011010-1111 0000-11010010-1111 ApariÈ›ia variantelor codului începând cu al doilea copil se datorează relaÈ›iei noi, dintre aceÈ™tia È™i a relaÈ›iilor diferite pe care le au părinÈ›ii cu fiecare copil. (Triunghiul –codul 3- are o stabilitate mai mare în raport cu cea a unui patrulater –codul 4-È™i cea mai mare față de toate celelalte poligoane- codul n). Fiecare copil va determina posibilități de a deveni sau nu fiul risipitor sau fratele acestuia. 5. Dacă o familie are trei copii codul ei liniar, codul 5, va fi : 00000-100100110101010000101110-11111 cu alte multe variante Pentru că lungimea È™i dificultatea de elaborare a codurilor este din ce în ce mai mare, expunerea exemplificată a acestora se opreÈ™te la rangul 5. MenÈ›iune: Familiile pot fi orice asociere bazată pe un anume criteriu, de la o echipă sau organizaÈ›ie până la un popor sau un continent chiar, iar rangul codului linar poate creÈ™te oricât. Familiile codului pot fi constituite din orice elemente sau mărimi, mulÈ›imi din natură, tehnică sau gândire. IV. OBSERVAÞII PRIVITOARE LA GENERALIZAREA CODULUI LINIAR (ÃŽNSOÞIREA): 1. Se observă că fiecare famile are ca plecare perceÈ›ia sărăciei totale, (teama) pe urmă se discută posibilitățile de a avea a celor n membrii ai familiei sau de a nu avea, ca la sfârÈ™it să se ajungă ipotetic să aive toÈ›i acel ,,da, sau ,,1,, - acea confirmare firească a vieÈ›ii. 2. Primul pas al codului este în sărăcia tuturor. 00000….n 3. PaÈ™ii intermediari sunt posibilitățile tuturor de a avea sau nu, relaÈ›ionate cu toÈ›i ceilalÈ›i membrii ai familiei. AceÈ™ti paÈ™i sunt diferiÈ›i ca lungime, dar nici unul nu ajunge la cei ai părinÈ›ilor. PaÈ™ii intermediari sunt determinaÈ›i de jocul antisimetriilor. AceÈ™ti pasi sunt în relaÈ›ii simple de câte două posibilitati : 01 4. Ultimul pas al codului este în bogăția tuturor. 11111….n 5. Primul È™i ultimul pas pot să apartină părinÈ›ilor È™i sunt paÈ™ii cei mai mari : pasul prim: 0 È™i pasul ultim: 1. AceÈ™ti paÈ™i sunt numiÈ›i în TIS ca fiind aristocratici. Cea mai mare antisimetrie este cea dintre aceste capete. ÃŽn relaÈ›ia sa cu hora, cu sensul ciclic de percepÈ›ie al observatorului, cele două capete sunt în acelaÈ™i timp îndepărtate, pentru a crea spaÈ›iul de protecÈ›ie necesar copiilor dar È™i unite definitiv pe partea de întoarcere, codul fiind aÈ™ezat de fapt ca un È™ir de semne dispuse pe un cerc. ( È™arpele care își muÈ™că coada) 6. ÃŽntotdeauna copilul cel mare rămâne lângă părinÈ›i, aÈ™ezând lângă posibilitatea acestora poziÈ›ia de antisimetrie. 1 după 00000…n È™i 0 înainte de 11111…n. Am spune că în general copilul cel mare este în poziÈ›ia fratelui fiului risipitor. 7. Numărul de privitori, de observatori, niciunul privilegiat, este egal cu cel al numărului membrilor familiei (sau numărul de biÈ›i folosiÈ›i) : n 8. Numărul total de posibilități a oricărui privitor al unei variante, grupate la numărul de membrii ai familiei este: 2 la puterea n. Această creÈ™tere a numărului, cu rata puterii numărului 2 este interesantă È™i explicabilă plecând la înÈ›elegerea ei de la numărul iniÈ›ial, de 2 membrii, cel de plecare al unei familii. Un singur individ este o familie la puterea zero. O famile cu 3 copii are codul liniar 5 ceea ce înseamnă că numărul de ipostaze care descriu în totalitate relaÈ›iile dintre mebrii familiei este de 32. Pentru o familie de 9 membrii, cu 7 copii deci, numărul de ipostaze al relaÈ›iilor dintre aceÈ™tia este de 612. Tumultul din familii este aÈ™adar proporÈ›ional cu puterea lui 2. ÃŽmi amintesc de acea poezie despre părinÈ›i, scrisă de Adrian Păunescu dar È™i de părinÈ›ii mei. 9. Numărul total de a avea ,,1,, în întreaga desfășurare a codului liniar, este egal cu numărul total de a nu avea ,,0,,. Acest echilibru, firesc să spunem, natural, cel de alocare egală a È™anselor în întreaga natură, este de fapt cel mai necruțător invariant al codului liniar. 10. FraÈ›ii sunt mai mari sau mai mici È™i ca atare vor avea poziÈ›ii È™i relaÈ›ii diferite în desfășurarea codului. Ei pot forma grupări care să funcÈ›ioneze după regula unor coduri liniare de ordin inferior. Dar legătura nu poate fi altfel decât prin cele patru posibilități ale codului 2 adică: 00, 01, 11, 10. Natural această regulă spune despre faptul că într-o familie copii nu pot avea între ei copii. Acest invariant al codului este de asemenea uimitor. V. RELAÞIA DE STRUCTURARE A CODULUI LINAR GENERALIZAT SAU DE ORDIN n (Nu se poate elabora o formulă continuă a codului prin însăși natura sa logică, ci structuri de relaÈ›ii matematice cu un înÈ›eles controlat, permis de operatorul de însoÈ›ire.) Pentru n membrii ai familei desfășurarea naturală, logică È™i înÈ›eleasă a codului liniar va fi: Nu are nimeni: 0 (n ori) – poziÈ›ia 1 a primului copil- combinaÈ›iile posibile de a nu avea: 0 È™i de a avea:1, ale tuturor membrilor familiei - poziÈ›ia 0 a primului copil - au toÈ›i: 1 (n ori) Dispunera logicii pe o coloană: 1. Nu are nimeni: 0 (n ori) – 2. poziÈ›ia 1 a primului copil- 3. combinaÈ›iile posibile de a nu avea: 0 È™i de a avea:1, ale tuturor membrilor 4. poziÈ›ia 0 a primului copil 5. au toÈ›i: 1 (n ori) a. Formula matematică a codului va fi segmentată obligatoriu pe cele pe 5 părÈ›i astfel: 1. 00000…n 2. 1 3. combinaÈ›iile 0 1 4. 0 5. 11111…n b. Pentru că părÈ›ile 2. È™i 4., adică posibilitățile fratelui mai mare aparÈ›in È™i ele grupei de fraÈ›i, se adaugă numărului de posibilităti ale acestuia, cu regula de aÈ™ezare cunoscută. 1. 00000…n 2.3.4. m- număr de combinaÈ›ii interne, aferente codului 2, în care prima este 1 È™i 0, (plasată spre capete) 5. 11111…n c. Formula va fi : 000000…n / m /111111…n, unde n este rangul codului liniar, iar m este numărul de combinaÈ›ii interne (ale copiilor) d. Numărul de posibilități ale oricărui privitor participant de a se afla într-o conexiune cu ceilati n-1 membrii ai familei se notează cu p p= 2la puterea n e. Formula numărului de combinaÈ›ii interne : m, va fi, m = (2la puterea n -2n)/2 f. ÃŽntreaga formulă a codului liniar n va fi : 00000..n/ (2la puterea n -2n)/2 relaÈ›ii codul 2 /1111..n - rotit cu p = 2(n+m) paÈ™i ai horei Numărul de paÈ™i sunt egali cu numărul de posibilități ale oricărui privitor : p=2la puterea n g. Aplicarea formulei generalizate pentru n=1,2,3,4,5, n..m..p....codul n........... observaÈ›ia comună (hora) 1..0..2......0-1..................0 1 2..0..4.....00-11............00 01 11 10 3..1..8...000-10-111....000 001 010 101 011 111 110 100 4..4.16.. 0000-1-010011-0-1111..0000 0001 0010 0101... ..........0000-1-001101-0-1111......................... ..........0000-1-001101-0-1111......................... ..........0000-1-101001-0-1111......................... 5..11.32..00000-1-0010011010101000010111-0-11111 VI. CODUL LINIAR DE ORDIN ZERO ,,0,, a. Cea mai turburătoare observaÈ›ie este cea a codului liniar zero- 0-. Chiar mai adâncă decât găsirea unei relaÈ›ii a ordinului n la care face invitaÈ›ia Nicolae Florean Pinte. Aplicarea formulei ordinului n pentru cazul n=0 este un mare câștig al studierii filozofice a codului liniar. Codul liniar zero înseamnă posibilitatea omului de a percepe, de a înÈ›elege, înainte de a fiinÈ›a ca om. Codul 1 este cel care priveÈ™te omul singur È™i apariÈ›ia sa. ÃŽn cazul codului 0 nu există observatorul uman, dar există un observator al posibilității de a exista. Nu toate lucrurile sunt cunoscute de om, ceea ce nu înseamnă că acestea nu pot exista. Valoarea lui m=1/2 calculată astfel: m(0)= (2 la puterea 0 -2x0)/2 = (1-0)/2= ½, înseamnă numărul de perechi de posibilități simple de forma 01. Această pereche nu este încă formată în cazul codului zero, nu există acolo încă conÈ™tiinÈ›a lui 1. Perechea logicului avea un singur element, cel primordial, zero! Valoarea zero a codului liniar vine din lumea adamică. ( zero fiind leagănul lumii, nimicul din care s-a născut). Privind spre codul 1, care a urmat codului 0, lumea s-a născut dintr-o nevoie, dintr-o lege a urmării, aplicată naturii. Acest fapt se petrece continuu, codul zero rămâne ascuns sub nivelul percepÈ›iei È™i constituie permanenÈ›a ivirii lumii. Se aplică mai jos formula generalizată a codului liniar pentru rangul 0 sau n=0 : ( 000..n/1/m/0/111..n cu p paÈ™i de rotire ) n.....m......p.......codul n...observaÈ›ia comună(hora) 0....1/2.....1.........0 (neantul).........0 Tabloul codului liniar de ordin zero va fi : n=0 0de zero ori / ½ variante de 0 1 / 1 de zero ori adică: nimic/ 0 / nimic Codul liniar de ordin zero va fi : 0 ÃŽn acest caz antisimetria perechii 01 (cea a copilului) nu există încă, cea de la 01 la 10. TotuÈ™i inexistenÈ›a părinÈ›ilor È™i poziÈ›ionarea sursei lumii conÈ™tiente în zona de mijloc a codului explică principiul oului, cel inconjurat de o coajă È™i ascunzând în forma sa sursa vieÈ›ii. Zero ca È™i posibilitate este înconjurat de nimic. Din punct de vedere matematic, ca È™i posibilitate, È™i 1 poate fi este înconjurat de nimic È™i poate fi asumat pentru o întemeiere a codului zero. Aici se petrece însă un paradox. Unu înconjurat de nimic este nimic doar dacă nimic devenit unu nu este înconjurat de nimic. ÃŽntregul studiu însă s-a făcut pe idea primordialității lui zero. Codul zero este singurul cod care poate utiliza pe zero cu semnificaÈ›ia sa reală, aceea a neantului, a spaÈ›iului inconÈ™tient dar È™i originar. Toate celelalte coduri : de la 1 la n folosesc pe zero în înÈ›elesul lui minus unu, -1. Ce se găseÈ™te în spatele codului zero ? întreaga lume ? sau Realitatea însăși ascunsă definitiv, închisă în acest cod - semn ? VII. ALTE OBSERVAÞII a. Cea mai ciudată întorsătură este revenirea valorii lui m de la ½ pentru n=0, la valoarea 0 pentru n=1 si pentru n=2! Este o dovadă evidentă a instaurării necruțătoare a instinctelor. Natura, care acceptă în cazul codului zero valoarea ½ a perechii de mijloc,adică a unei existenÈ›e singulare, sacre, pentru codul 1 È™i 2 nu acceptă existenÈ›ele acestei perechii, aceasta devenind zero. Natura respinge individul È™i familia fără urmaÈ™i. Ceea ce nu crează suport pentru perpetuare, naturii nu îi este necesar. Omul însăși este o specie informaÈ›ională. b. ÃŽn comparaÈ›ie cu abordarea din TIS a codului liniar, unde observatorii evenimentelor care au loc în cadrul fenomenului sunt separaÈ›i de fenomen, aici se propune o poziÈ›ionare a percepÈ›iei observatorului inclusă codului. Pentru înÈ›elesul întregului sistem, în cazul analizei de față, observatorii se observă pe ei însuÈ™i, dar la fel de bine ei pot fi observaÈ›i È™i din cele n perpective, alăturate È™i dinstincte. Ambele poziÈ›ii ale observatorilor sunt valabile dar observatorii au o relaÈ›ie directă de dependență prin chiar ordinul n al codului, astfel : - n - este numărul de observatori ai evenimentelor ( senzori) dar È™i numărul de personaje ( semne ) care populează posibilitățile de evoluÈ›ie a sistemului. - 2 la puterea n - este numărul de posibilități de situarea sistemului observat ( organite) Codul liniar poate fi abordat din două perspective : - internă, despre sine - externă, despre ceilalÈ›i VIII. NIVELURILE ORIGINARE O altă consecință interesantă a codului zero este aceea a rediscutării nivelurilor care formează structura completă a oricărui sistem. Codul zero este primul nivel al structurii, codurile unu È™i doi sunt nivele următoare care formează această bază. Aceste coduri nu au structuri de diversitate în interioarele lor, de aceea pot fi regăsite în structurile codurilor următoare. Celelealte niveluri ale structurilor È™i ale codurilor, de la 3 al n, sunt forme de organizare, bazate pe diversitate, ale acestor trei nivele. Se face această precizare pentru cei care vor dezvolta în viitor teoria codului liniar pentru a găsi reguli, legi de structurare a interioarelor codurilor mari. XI. CONȘTINÞA ÃŽNTREGULUI ConÈ™tinÈ›a întregului este un alt invariant al codului liniar dar È™i al întemeierii speciei informaÈ›ionale. De unde pleacă impunerea acestei conÈ™tiinÈ›e a întregului ? Din simpla afirmaÈ›ie, care poate fi socotită pentru codurile foarte mari ca fiind o stare idealizată, aceea de a se ajunge la implinirea 11111.....n a tuturor membrilor sistemului. Aceasta spune de fapt că individul (sau partea care este încadrată intr-un sistem) nu poate ajunge la starea deplină, 1, de unul singur, pentru că starea 1000000... n-1 de stări 0, nu asigură decât o ipostază instabilă care nu adăposteÈ™te individul luat singular. Starea stabilă a unui grup este valabilă atunci când câți mai mulÈ›i indivizi reuÈ™esc să se situeze în starea 1. Ceea ce se petrece de fapt printr-un È™antaj al întregului asupra părÈ›ilor în orice sistem. ConÈ™tinÈ›a întregului nu este o modalitate a vieÈ›ii ci o necesitate, valabilă individual, impusă de specie global dar aplicată obligatoriu integral. XII. TIMPUL ȘI CODUL LINIAR Nicolae Florean Pinte scrie în articolele sale, ulterioare cății, despre regretul de a nu îl fi denumit codul È™indrilelor. Prin ceea ce am scris eu i-aÈ™ spune ,,codul social,, sau ,,codul omului,, ,, codul copiilor,, pentru că este codul care înglobează întreaga istorie a socializării umane, de la stadiul de a nu exista, la stadiul societăților moderne, chiar È™i a celor viitoare, necunoscute. TotuÈ™i numele de cod liniar rămâne cel mai legat de înÈ›elesul său profund. Liniaritatea codului, chiar dacă acesta este privit într-o permanentă horă, miÈ™care rotitoare a participanÈ›ilor, care însă poate fi pusă È™i pe un cerc de rază infinită (linia dreaptă, traductoarele de deplasare rectilinie) vorbeÈ™te despre È™i aplică cel mai inperturbabil invariant al său : timpul. Indiferent de accederea de la iniÈ›ialitatea zero, 0, la finalitatea unu, 1, a oricărui sistem, condiÈ›ia obligatorie este aceea a temporalității acestuia. ÃŽncâlcitele È™i nesfârÈ™itele È™iruri de situaÈ›ii ipostazate prin 0 È™i 1 ale întregii lumi trebuiesc aÈ™ezate pe scara liniară a timpului, pentru a se epuiza. Codul liniar este tată È™i mamă al tuturor destinelor. Nu È™tim dacă epuizarea contiună a stărilor -1 È™i 1, ivite permanent din zeroul codului zero, implică timpul sau chiar îl formează, servidu-l omului prin dimensiunea percepÈ›iei bune. FIINÞÃ, TIMP ȘI COD LINAR ( dedic acest pasaj filozofului Martin Heidegger) Misterul asocierii timpului, ,,răpus,, sau asimilat de către codul liniar, stă în desfășurarea acestuia. Șirul 1111...n este înconjurat întotdeauna de posibilitățile miezului, aÈ™teptând o finalitate imposibilă, cea care dă filozofic răspuns la întrebarea despre sfârÈ™itul timpului. Să privim desfășurarea sa în cazul codului de rang trei, cel cu frumuseÈ›ea perfectă: Cei trei observatori se prind în horă È™i se rotesc în jurul codului : 000-10-111. Totul începe din starea lor de repaos, oglindită È™i în imaginea 000, a primei poziÈ›ii. Urmează 001 010 101 011 o suită evolutivă, o accelerare alimentată de asimetrii, singurele pe care le poate sesiza o ființă : 001 cu 011 la cele două capete este asimetria simplă. (Aici subliniez ideea singurei posibilități a fiinÈ›ei de a sesiza o observabilă transmisă intelectului prin capacitatea de a percepe antisimetrii.) ÃŽn miezul suitei se înalță o asimetrie mult îmbogățită, una aristocratică, răsturnată de tot: 010 cu 101. Este atât de mare capacitatea de a se provoca o miÈ™care între realitate È™i observator încât se face posibilă atingerea stării 111. Această stare este dorinÈ›a întregii lumi È™i singura. Dar odată ce hora trece cu cei trei prin clipa ce acoperă afirmaÈ›ia jocului, cea care le dă celor trei satisfacÈ›ia acestuia, ei nu vor juca la nesfârÈ™it. Aici e È™i misterul codului în împletirea sa completă cu timpul. Codul spune de aici despre necesitatea sfârÈ™itului horei, nici un dansator din câți au fost în toate timpurile istoriei nu a rămas pe veci atârnat în dansul său. ToÈ›i au încetinit prin 110 È™i 100, lăsându-l treptat pe 1 în locul lui 0 ca atunci când oboseala este completă È™i firească, reajungând la poziÈ›ia plecării: 000. Toate procesele sunt supuse timpului È™i toate au această soartă. Ea este ,,scrisă,, în înÈ™iruirea simplă a codului liniar. PoziÈ›ionarea ajungerii înaintea capătului, pentru că această poziÈ›ie o prescrie codul liniar face să fie sesizat timpul de către om dar face È™i ca timpul să curgă în obiectivitatea sa. XIII. ÃŽNCHEIEREA Ceea ce rămâne încă de dezvoltat este o posibilă regulă a interiorului codului, prin aÈ™ezarea perechilor ce crează antisimetriile, specifice codului linar 2. Codul doi rămâne temeiul întregului cod liniar. ( Codul liniar trei este codul cel mai înalt pe care mintea umană îl poate înÈ›elege cu o anume coerență.) Similar cu puterile cifrei 2 care semnifică È™i baza de dezvoltare a numărului de posibilități prin ridicarea la puterea n, numărul doi È™i codul 2, crează premisa de dezvoltare a înÈ›elesului codului. Numărul de variante ale codului ( de la codul 4 si mai sus) este cel care permite epuizarea tuturor posibilităților de antisimentrie ale perechilor codului 2. Aceasta se traduce în înÈ›elesul faptului că relaÈ›iile umane sunt posibil de a fi privite ca având loc între grupe de oameni din ce în ce mai mari (state, continente) dar efectiv acestea se desfășoară întotdeauna numai între doi reprezentanÈ›i. RelaÈ›ia umană de bază, elementară, se petrece între doi oameni. Celelalte tipuri de relaÈ›ii sunt toate compuse, conform structurilor codului liniar, în toate combinaÈ›iile posibile, dar nu sunt independente, toate se bazează pe relaÈ›ia codului 2. XIV. APLICAÞII ALE CODULUI LINIAR-(URMAREA) Codul liniar poate avea aplicaÈ›ii importante în toate domeniile de activitate ale omului, de la tehnică, informatică, È™tiintele naturii, genetică, psihologie, sociologie, filozofie, la fizică È™i È™tiinÈ›e avansate, etc,. Acest eseu dezvoltă teoria codului liniar, cu acordul domnului Nicolae florean Pinte, într-o perspectivă matematică, împletită cu una filozofică a înÈ›elesului, adăugând contribuÈ›ii la ceea ce este deja cunoscut prin Teoria speciilor informaÈ›ionale È™i crează premise pentru noi studii teoretice dar È™i pentru noi aplicaÈ›ii. Ideile È™i contribuÈ›iile la care se face referire sunt proprietatea intelectuală a autorului. XV. MESAJ O aventură poate avea loc È™i în lumea ideilor, în mintea umană, la fel celei pe care o trăieÈ™te un om urcând un prăpăstios vârf de munte. Toate aventurile se petrec de fapt în mintea lui. Și cea despre a gândi, a vorbi È™i a scrie despre codul liniar. Procedez ca È™i Nicolae Florean Pinte în cartea sa: invit minÈ›ile cititorilor în această extraordinară aventură a cunoaÈ™terii. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate