„Ai venit aici să găsești ceea ce aveai deja” (aforism budist)

„Arta de a trăi nu constă în a ține sub control ceea ce ni se întâmplă, ci în a ne folosi de ceea ce ni se întâmplă”

„Fericirea înseamnă mulțumire de sine” – Aristotel.

"Cam cu 2.500 de ani înainte de nașterea lui Hristos, un preot pe nume Ptahhotep, un înțelept, prim- ministru al Egiptului, a concentrat înțelepciunea adunată de el de-a lungul celor 110 ani de viață în următoarele cuvinte: „Urmează-ți inima”."

"Poate că este arhicunoscut faptul că noi continuăm să ne tratăm pe noi înșine așa cum ne-au tratat alții în copilărie, dar, timp de mai mult de 40 de ani, eu am dus o viață plină de evenimente și aparent conștientă, fără a-mi da seama de acest lucru..."

"numai devenind conștienți/conștiente de aceste determinări ale trecutului, aflate dincolo de puterea noastră de alegere, putem întreprinde ceva în vederea schimbării lor, deși, chiar și așa, schimbarea, oricât de scurtă ar fi în bine, tot va imprima, la început, un sentiment al înstrăinării și al singurătății, ca și cum te-ai afla la marginea universului... "

"Cu toții avem un copil interior al trecutului, care trăiește în noi. Cei care nu au avut nevoie să ridice ziduri între ei și copilăria lor, au acces la creativitatea și spontaneitatea acestui copil. Cei care au trebuit să-l lase în urmă pot dărâma zidurile, pot înțelege de ce anume avea nevoie copilul și pot începe să-i ofere aceste lucruri acum. Cu cât le vom oferi mai repede, cu atât vom ști mai bine că le merităm. Și că le-am meritat dintotdeauna...."

"Încrederea este contagioasă, la fel și lipsa ei..."

"Faptul că nu-i putem iubi pe alții până când nu ne iubim pe noi înșine, este, desigur, un truism – dar rămâne la fel de adevărat în esență..."

"Să ții minte două lucruri: în primul rând, că întregul potențial al universului se află în interiorul tău. În al doilea rând, că acesta se găsește, de asemenea, în interiorul fiecărei ființe umane..."

"Dacă sinele individual al fiecărui copil este ignorat sau pedepsit la vârsta de doi, patru sau șase ani, o parte din noi rămâne de doi, patru sau șase ani, până când ne întoarcem, recunoaștem ce s-a întâmplat și începem să ne fim părinți nouă înșine. Aceasta este o versiune a ceea ce Ernest Hemingway scria în „Adio arme!” : „lumea lovește în noi toți; după aceea, unii devin mai puternici acolo unde au fost loviți”..."

"A fi o ființă mică într-o lume mare, o ființă lăsată neprotejată de către cei mari, de către cei ce ar trebui să aibă grijă de tine este destul pentru a te face să crezi că nu meriți să fii protejat/ă..."

"În fiecare dintre noi există, îngropat la adâncimi diferite, în funcție de vârstă și de dimensiunile neglijării sau abuzului, umilirii sau coerciției îndurate, un copil unic ce opune rezistență, visător, rebel, ingenios, - un sine autentic care așteaptă..."

"... Am salvat în întregime cea mai uimitoare proprietate a subconștientului : Atemporalitatea. Este trăsătura care permite nu numai regăsirea trecutului, ci și reformatarea lui , o metodă pe care terapeuții o numesc „regresie cognitivă”, și care înseamnă întoarcerea în locul unde s-a produs durerea sau deprimarea și îndepărtarea modului în care ne-a afectat.
Mai precis, pentru că emoțiile și evenimentele din trecut sunt stocate în atemporalitate, putem intra în zona respectivă a subconștientului, pentru a le prelucra..."

"...Christine Bergman – „într-o zi, scrie ea, o voce interioară, slabă, tocmai îmi spune gata... sfârșit, final, terminus, kaput, finis!”. Nu știa ce vroia să facă, știa doar ce NU voia să facă..."

"Îmi vine în minte un simbol sau un cuvânt din lumea exterioară care are legătură chiar cu o problemă interioară, și în năuceala aceasta mă așez în fața mașinii de scris, iar povestea mă scrie pe mine... Ceea ce scriu eu este exact ceea ce am nevoie să știu...
Experiențe precum cele ale Christinei nu sunt neobișnuite. Scriitori precum Thomas Mann, Virginia Woolf, Joyce Cary și Maxine Houg Kingston au afirmat că au fost „vizitați” de personajele lor, iar „născoceala” s-a transformat în adevăr....
Vechii mistici și cei moderni au relatat adesea despre dicteul automat : cuvinte care vin dintr-o asemenea profunzime încât ai senzația că altcineva scrie prin ele...
Mulți psihologi au confirmat existența „curelor de scris”, ca și a celor de „vorbit” și mulți scriitori profesioniști au fost de acord cu Tennessee Williams, că scriu pentru a nu înnebuni : „Noi nu scriem pentru a fi înțeleși”, afirmă C. Day Lewis, „ scriem pentru a înțelege”...
A scrie mult reprezintă o tehnică pe care mulți profesori o recomandă, în scopul creativității literare..."

"De la Rabindranath Tagore, din India, până la Truman Capote, în S.U.A, scriitorii au învățat că notarea viselor îi menține în legătură cu nucleul lor creator și reprezintă un exercițiu pentru dezvoltarea capacității literare. ..
Indiferent de scop sau tradiție, există un lucru asupra căruia culturi diferite cad de acord : cu cât este cultivat mai mult obiceiul de a memora visele, cu atât el devine mai puternic și facilitează accesul la adevăratul sine.
Când ne povestim visele sau gândurile subconștiente, este posibil să ne scriem sufletele, în sensul literal al termenului, așternându-le pe hârtie acolo unde mintea noastră le poate vedea..."

"Alice Miller considera că pictura este : „o cale de retrăire și de vindecare a propriei copilării”, în care fusese supusă unui regim extrem de sever, ce i-a mutilat spiritul – doar prin actul liber și tactil al picturii a reușit să străpungă carapacea protectoare a negării..."

"Imaginile vizuale reprezintă o parte din moștenirea noastră genetică. În alte culturi, ne-am fi decorat casele și trupurile, modelând vase pentru că aveam nevoie de ele, cântând melodii pentru a face timpul să treacă, țesând pentru a ne îmbrăca; totul, orice.
Suntem dotați cu cinci simțuri pentru că trebuie să le folosim.
Cred că fiecare dintre noi iese din pântecul mamei cu un mod unic de a privi lumea, iar dacă nu îl exprimăm ne pierdem încrederea în noi înșine...
Trebuie să ne folosim toate simțurile, dacă vrem să ne punem în valoare pe noi înșine..."

"Orice creați va fi la fel de universal ca o mână de om și la fel de unic precum o amprentă. Cu cât creați mai constant, cu atât veți observa că imaginea se repetă adesea în mai multe feluri. Acesta este adevăratul vostru sine care devine vizibil..."

„Asta înseamnă să înveți. Înțelegi dintr-o dată ceva ce ai știut toată viața, dar într-o formă nouă” – Doris Lessing.