Nu există pentru un om o cale mai sigură de a pierde contactul cu (ceea ce vechii egipteni numeau) "inima ascunsă" a semenului său, decât abordarea coerentă, sistematică, cu ”metodă” a unui subiect sau altul. Înclin să cred că "rigoarea profesională", ”seriozitatea” și toate celelalte principii aplicate în activitățile lor ”responsabile” de părinţi, profesori, academicieni, oameni de ştiinţă, politicieni, etc, nu au ca scop final decât ştergerea, atrofierea, eliminarea definitivă a inimii ascunse a omului... Se înverşunează de milenii împotriva ei şi nu reuşesc să o nimicească... Pentru că răsare din nou, cu fiecare nou născut ...

Cred că una din cauzele profunde ale tuturor bolilor civilizaţiei moderne o reprezintă ideea sclerotică potrivit căreia copilul şi adolescentul sunt oameni incompleţi (neisprăviţi?), în timp ce adultul, cu burtă, spaime şi obsesii ar fi isprăvitul, desăvârşitul, absolut abilitat de a dicta şi impune regulile vieţii... Se omite, se eludează, se desconsideră - prin inerţie şi hipnoză colectivă - că singurul obstacol în calea reinstaurării Paradisului (aşa cum o spune cât se poate de limpede Cioran) este SETEA DE RĂZBUNARE a adultului, sete care de fapt este adevăratul stăpân al existenţei sale moderne:

- răzbunare faţă de Dumnezeu - pentru alungarea din Paradis
- faţă de (propriul) copil - pentru pierderea propriei copilării
- faţă de soţ/soţie - pentru pierderea sensului iubirii
- faţă de Natură - pentru frigul şi spaima îndurate în caverne
faţă de orice şi oricine - în afara propriului Sine

Când îi strigă copilului său "Trezeşte-te la realitate", este evident că adultul se referă la realitatea lui, a adultului: "Trezeşte-te în realitatea mea odată!" ar fi traducerea corectă a îndemnului parental. Această evidenţă este nu doar dovada că în afara realităţii adultului există şi alte realităţi, ci şi a îngustimii, micimii acestei realităţi în comparaţie cu imensităţile din care copilul provine și unde este mereu binevenit.

Ceea ce a pățit Petru atunci când s-a îndoit că poate merge pe apă, este exact ceea ce se întâmplă coiotului din serialul de desene animate Road Runner care, la capătul urmăririi delirante, mai face câțiva pași (bunicei) deasupra prăpastiei, privește cu ochi măriți de spaimă spre hău, apoi spre spectatori și abia apoi cade în gol: Cât timp ești inconștient ești mântuit. Abia după ce îți vii „în fire” te prăbușești.

Însă la realitatea din care copilul provine (și în care încearcă să se mențină, în ciuda intervenției părintești) adultul nu poate ajunge prin Logică ci prin Intuiție.

Ceea ce se întâmplă extrem de rar, căci, așa cum spune Dali,

”Intuiția pură, dată afară pe rând din casele științelor particulare, a sfârșit prin a deveni în zilele noastre Prostituția pură, căci o vedem cum își dezvăluie ultimele ei farmece și ultimele ei agitații în casa de toleranță a lumii artistice și literare”.

Liderilor, formatorilor de opinie, artiștilor și intelectualilor moderni li se pune cu obstinație pe masă (iar majoritatea lor o înghit cu evlavie și apoi o regurgitează în fața discipolilor așteptînd răbdători ca aceștia să o înghită la rîndul lor), incontinuu și fără nici un scrupul, de ani și ani de zile, aceeași și aceeași academică și diversionistă ”supă de estetică abstractă, care de fapt este mai rea chiar și decît supele cu tăiței răcite și îngrozitor de sordide ale neotomismului, de care nu vor să se apropie nici chiar pisicile cele mai convulsiv înfometate”, după cum spune, coincidență sau nu, același salvator Dali.

Apelurile deznădăjduite ale tuturor proorocilor din istorie (TREZIŢI-VĂ!) - pe care nimeni nu le-a băgat și nimeni nu le va băga vreodată în seamă din punct de vedere instituțional, se bazează pe spiritul exact contrar celui care te-nghionteşte să-i strigi copilului tău "Trezeşte-te la realitate". Nu la "realitate" vrea Dumnezeu să ne trezim, ci la cu totul altceva...
*
Vox Populi nu prea e Vox Dei. ”Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, iar căile Mele nu sunt căile voastre” (zice Domnul)