1.Între spirit și rațiune există un raport de subordonare : spiritul dictează rațiunii prin vorbe de natură divină și rațiunea se supune inspirând intelectul uman să judece rațional toate actele existențiale.

2.Toți avem spirit, însă cu dimensiuni variind de la un spot la un vector vertical ce străpunge crugul, dar numai Dumnezeu are un spirit infinit.

3.Fiecare națiune are spiritul ei, format din totalitatea omogenă a tuturor spiritelor oamenilor care o alcătuiesc, însă spiritul fiecărei țări diferă, căci în esența sa este cuprins specificul și ontologicul ariei de simțire și sensibilitate care înglobează națiunea.

4.Spiritul universal este Dumnezeu și este înzestrat cu o putere infinită care controlează perfect mișcarea circulară a astrelor și a planetelor și atunci când un corpuscul din el se inoculează în omenire, îi transfigurează ontologicul și plasează omul din teluric într-un plan spiritual.

5.Toate invențiile și inovațiile omului posedă în imanența lor atomi de spirit care le umple cu substanță transfigurând desuetul, fiindcă fără această substanță înnoitoare lucrurile create de invenții ar fi goale pe dinlăuntru, nerezistând în timp.

6.Spiritul coordonează omul, fără de care ar fi o marionetă persiflată de oamenii raționali și tot el micșorează haosul umplându-l cu elementele – eoni transformând dezechilibrele și discordia în echilibre și armonii.

7.Natura are în imanența ei un altfel de spirit care conferă ciclicitate fenomenelor ei, reprezentând o perenitate constituită din repetarea continuă și constantă a ciclului viață-moarte-viață-moarte...

8.Așa cum în intrinsicitatea lucrurilor există vibrații ale unei substanțe invizibile, la fel, în imanența oamenilor pulsează materii eterogene cu forțe esoterice influențând stările și afectele, însă substanța spiritului echilibrează și ordonează aceste puteri lăuntrice.

9.Imanența absoarbe ipostazele ontologicului, le cizelează în finitudini ființiale resorbite de realitatea umplută cu fluid universal în care lucrurile, natura și oamenii sunt legați printr-o substanță omogenă invizibilă care asigură normalitatea și armonia în ființele sănătoase sau anormalitatea și dezechilibrele în oamenii bolnavi.

10.Imanența acaparează lăuntricul, cu stările, emoțiile și sensibilitățile lui, încât ai uneori impresia că trăiești în interior și nu în exterior, iar forța ei imensă, purificatoare și pozitivă interacționează cu impuritățile și iraționalitățile unui real aflat la încrucișarea unor puteri esoterice pozitive și negative.

11.Din absorbirea cunoașterii în diferite ipostaze și procesarea lor în mental se formează inteligența, care crește dimensiunea intelectului și ne permite să acumulăm și să memorăm un volum mare de informații.

12.Inteligența este o înțelepciune a gândirii, o vocație a cugetului înclinat către reflecții și o aptitudine a spiritului evoluat.

13.Omul inteligent evoluează încontinuu de-a lungul vieții și sursa evoluției este gândirea intensă, reflexivă, de calitate.

14.Prostia este un aliment care nu se strică niciodată cu care se hrănește zilnic cel ce vede viața obturată de obtuzitate și mărginire.

15.Obtuzitatea minții nu-ți permite deschiderea ei spre panorama largă a existenței și înfrânează imaginația creativă în detrimentul unei stări de prostrație.

16.Plăcerea repetată devine un viciu tentant și stenic, pe când plictisul generat de letargii devine o tară periculoasă, un repaus ce amenință existența văzută ca un cumul de activități.

17.Acțiunea împrumută gândirii o mișcare progresivă transpusă într-o multitudine de fapte și accelerează ritmul interior.

18.Plictis dizolvat de efervescența gândurilor ce aleargă prin spațiul minții, acțiunea aduce diversificare vieții și este efectul ce determină acumularea accelerată de obiecte diverse personale.

19.Omul care-și planifică existența până în cele mai mici detalii, elimină imprevizibilul și necunoscutul din matricea ființială, micșorează măsura instinctului ce lasă totul întâmplării și cazului fortuit până în punctul 0.

20.Lucrurile nu sunt constituite numai din forme, adică ceea ce vedem cu ajutorul simțului numit văz, ci posedă și intrinsicitate ce reprezintă o substanță diferită de la obiect la obiect, fără de care lucrurile s-ar sfărâmița și ar deveni atomi.