Balcanici, nordici sau occidentali, estici, centrali sau peninsulari, catolici, creștini sau musulmani, regate, republici sau pur si simplu teritorii, slavi, latini sau germanici, minorități sau majorități copleșitoare, dăinuitori de mii de ani sau doar venetici colindători printre cenușa imperiilor mai mari sau mai mici, toți călcăm un pământ frământat de istorie între ocean și Munții Ural, pe care cu mândrie sau cu indiferență, cu patos sau în șoaptă, îl numim Europa.
”Bătrânul” continent, veșnic tânăr, este pe rând, sau în același timp, leagăn al civilizației terestre, dar și controversat născător de dogme păguboase, locul în care istoria s-a scris cu pana, dar și cu sabia, pământ natal al lui Goethe, Eistein, Eminescu, Mozart, dar și vatră pentru Hitler, Stalin, Mussollini, locul unde izvoarele au când gust de lacrimi străbune, când iz de zemuri colorate alogene, țara în care se plimbă în voie îngeri și demoni, genii și duhuri sărace, tradiționaliști sau novatori, nostalgici, moderniști, atei sau credincioși etc.
Dar, mai mult ca oricând, azi, pe bătrânul Atlas, din ce in ce mai aplecat de povara ce-o poartă, îl arde palma stângă în care sprijină Pământul în dreptul Europei.
Ba îl arde focul unor explozii pornite din ”rațiunea” unor minți bolnave de înavuțire, ba simte arsura unor făclii aspre, întru slăvirea mult prea pătimașă a unui Dumnezeu, de-al unora sau altora.
În vremurile contemporane, însă, în Europa, cad din ce în ce mai multe granițe, ori ignorându-se fâșiile subțiri de arături de la hotare, ori trecându-se peste prejudecăți ce ne-au ținut în loc secole de-a rândul.
Se amestecă limbi vorbite, obiceiuri, sentimente sau chiar concepții. La ceremoniile europene se aude din ce in ce mai des ”da”-ul rostit în două limbi : ”yes” cu ”oui”, ”da” cu ”ja”, ”si” cu ”yes”….Am sentimentul renașterii unui Babilon pe orizontală. O renaștere controversată, a cărei esențe, doar firava pasăre din cutia Pandorei o mai înțelege. Speranța că într-o zi vom reuși să găsim toleranță, să devenim trăiri ale unei Europe Unite-n aceleași idealuri și principii. De la Berlin, Roma sau București, Praga sau Paris, Oslo sau Londra, inima fiecărui european trebuie să pulseze la unison pentru aceleași valori general valabile. Pacea, consensul, înțelegerea între națiuni în toate domeniile, trebuie să devină prioritați ale tuturor.
Pentru a fi demni de secolul în care trăim, și pentru a purta cu mândrie blazonul imaginar de cetățean european, trebuie să înțelegem că numai împreuna putem face posibilă armonia interednică de pe continentul nostru.
Bogați sau mai puțin norocoși, toți avem același sânge, rod al frământărilor sociale din negura vremii.Doar caracterele sunt diferite. Supuse rațiunii, însă, caracterele impulsive pot fi îmblânzite spre atingerea idealurilor comune. Căci până la urmă, Europa nu este o moștenire de la strămoși, ci un împrumut de la urmași, și e datoria noastră să le-o păstrăm mai frumoasă, mai bună, mai…europenizată.
Putem oare evita soarta Babilonului legendar ?
De noi depinde!