Daca abordam omul ca fiinta duala (alcatuita din trup si suflet), economia pare a viza mai degraba latura materiala. Dar analizand in profunzime, sesizam ca latura economica pune la dispozitia omului materiale necesare pentru aprofundarea laturii spirituale.
Deoarece nu este chiar foarte usor sa dai o definitie a omului din perspectiva actiunilor sale economice, am sa incerc sa prezint prima data cateva trasaturi ale agentului economic, iar mai apoi voi incerca sa dau definitia propriu-zisa.
Inca din cele mai vechi timpuri, odata cu dezvoltarea omenirii si aparitia comertului, omul a fost un agent economic imprevizibil si intr-o continua transformare ce a condus la modernizarea existentei sale.
Asa cum spunea si Hegel, particularitatea persoanelor cuprinde in primul rand trebuintele lor, cu toate actiunile rezultate in urma acestei caracteristici esentiale. Aceste trebuinte au condus cu timpul la evolutia intregii omeniri intrucat omul a cautat intotdeauna satisfacerea tuturor nevoilor, dorind sa atinga perfectiunea. Acest tel imposibil de realizat, dar urmarit de toate civilizatiile, a condus la aparitia actualei societati umane care este atat de aproape de perfectiune, dar atat de departe de atingerea ei.
In centrul acestei lumi moderne tinde sa fie economia care influenteaza atat de mult istoria omenirii. Dar aceasta economie nu ar putea exista fara consumatori. Cine ar mai vinde, daca nu ar avea cui? Dar cine ar putea supravietui fara a cumpara? Se pare ca suntem prinsi intr-o capcana a destinului ce nu ne lasa sa fim independenti, economia in societatea contemporana influentand toate actiunile umane.
Dar intr-o lume in continua schimbare si cerintele omului sunt diversificate. Astfel rezulta un caracter propriu consumatorului care da nastere unor caracteristici:
In primul rand comportamentul consumatorului este dinamic deoarece este intr-o continua schimbare si evolutie;
De asemenea comportamentul consumatorului determina anumite interactiuni in urma carora producatorii trebuie sa stie ce cred consumatorii, ce simt si ce fac, mai bine zis trebuie sa stie de ce au nevoie;
Nu in ultimul rand comportamentul consumatorului determina schimburi intre fiinte umane Þ comertul in urma caruia ambii operatori, atat vanzatorul cat si cumparatorul, isi acopera reciproc interesele.
Pentru ca omul sa apeleze la anumite servicii sau sa cumpere anumite produse, trebuie sa aiba motivatia necesara, motivatie ce nu este altceva decat ratiunea actiunii intreprinse de om. Aceasta motivatie poate sa fie pozitiva sau negativa, sa aiba o anumita directie, precum si o anumita intensitate. Ea mai poate fi interna (ex. foamea) sau externa (ex. participarea la un eveniment social).
Pima incercare timpurie de clasificare a nevoilor psihologice apartine lui Henry Murray care a intocmit o lista de douazeci de nevoi fundamentale: sprijin, hranire, sensibilitate, respect, degradare, aparare, evitarea inferioritatii, evitarea raului, realizare, contracarare, dominare, agresiune, apartenenta, autonomie, ordine, respingere, sex, intelegere, manifestare, activitate.
O alta clasificare a motivatilor ar putea fi urmatoarea:
Motivatii primare - motivul care determina cumpararea unui produs dintr-o anumita categorie. Ex.: nevoia de a cumpara o carte daca exista preocupari intelectuale;
Motivatii secundare - motivatii care determina cumpararea unei anumite marci. Ex.: consumatorul poate avea motive sa-si cumpere mai degraba o carte dintr-o editie mai noua;
Motivatii rationale - motivatii induse de rationamente si evaluari logice ale situatiei in care se afla consumatorul;
Motivatii emotionale - sunt legate de impresia formata asupra marcii;
Motivatii constiente - motivatii de care consumatorul isi da seama. El stie daca are nevoie de un anumit obiect nou, deci aceasta motivatie este constienta;
Motivatii latente - motivatii care apeleaza la nivelul inconstientului. Ex.: cumparatorul nu-si poate da seama ca-si doreste mai mult un obiect decat altul.
De asemenea, Abraham Maslow a emis ipoteza ca nevoile ar trebui satisfacute intr-o anumita ordine a importantei lor: nevoi spirituale, estetice, de cunoastere, de apreciere, de apartenenta, fiziologice.
In aceasta lume in care nevoile sunt tot mai mari, au aparut multe solutii date de oameni gata sa rezolve toate cerintele sau sa manipuleze consumatorul ademenindu-l prin diferite modalidati. Cea mai mare amagire a consumatorului o reprezinta reclamele care-i acorda unui produs de calitate proasta o prea mare importanta, lucru ce in timp se intoarce ca un bumerang impotriva producatorilor care vor promova pe piata produsele de calitate cu o oarecare dificultate rezultata din nesiguranta consumatorului.
Dar aceasta lume nu ar putea exista numai cu consumatori, ci rolul esntial il au producatorii ce sunt la randul lor consumatori. Astfel se formeaza un adevarat lant „trofic” in care orice om este consumator, dar nu neaparat si producator direct.
In incheiere as vrea sa dau definitia pe care am promis-o la inceput si sa prezint parerea specialistilor in ceea ce priveste viata societatii umane in sec. al XXI-lea.
Asadar, omul sta la baza tuturor activitatilor economice, fiind depotriva consumator si nu de putine ori producator, el este cel ce face sa existe economia de piata.
In aceasta lume dominata de economia de piata, exista tendinta de orientare catre sine care se presupune ca va conduce la afirmarea urmatoarelor efecte:
Existenta unui eu monadic, izolat si insingurat;
Lipsa exigentei fata de sine si ceilalti.
Singura solutie in acest context pare a fi redimensionarea umanului in sensul recuperarii valorilor spirituale, transcendente, singurele care pot circumscrie rolul si locul omului in lume.
Bibliografie:
1.Comportamentul Consumatorului de Jim Blythe
2.Subsemnatul