Zilele francofoniei mi-au prilejuit reîntâlnirea cu un foarte bun prieten din copilărie, Cristi Ciucă. Ne-am cunoscut acum vreo 30 de ani, când s-a mutat cu familia în Balta Albă, în blocul în care locuiam și eu. După ce terminam lecțiile, ne întîlneam afară și jucam fotbal pînă tîrziu. Tot pe stradă, desenam liniile de demarcație ale unui teren de tenis și ne făceam mîna pentru meciurile pe care aveam să le jucăm din cînd în cînd la complexul „23 august”. Microbiști amîndoi, puneam în scenă emisiuni radiofonice „Fotbal minut cu minut”, comentînd meciuri imaginare, la sfîrșitul etapei avînd grijă ca echipa noastră favorită, Steaua, să iasă cîștigătoare.
Era elev la Liceul de muzică „George Enescu” și îl vedeam adeseori cu vioara în mînă. După ce am devenit studenți, întîlnirile noastre s-au rărit. Cristi a intrat la Conservator, la clasa profesorului Ștefan Gheorghiu, iar în 1988 a plecat definitiv din țară. Cîștigase deja un premiu în Germania (premiul I la Berlin pentru muzică de cameră) și cariera lui se anunța foarte promițătoare. A devenit mai apoi prim violonist al Orchestrei Filarmonice din Rostock și a început cariera de șef de orchestră la Berlin, în 1989. Pleacă la Paris și înființează Corul „Jubilate” în 1996 și, în 1998, „Ensemble Instrumental de Paris”, o orchestră de cameră care a devenit în scurt timp una dintre cele mai bune din Franța, conform presei muzicale de acolo. A dirijat creații ale marilor compozitori ai lumii, ca Bach, Händel, Mozart, Verdi, Brahms, Mendelssohn, Rossini, Fauré, Ceaikovski, Rimski-Korsakov. A mai concertat în Elveția, Belgia, Statele Unite și România, unde a dirijat „Orchestra și Corul Radiodifuziunii”. Din 2004 este director muzical la „Stage International de Chant Choral de l’Alpe d’Huez”.
„Ensemble Instrumental de Paris”, și implicit dirijorul Christian Ciucă, au fost invitați de Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Culturii și Cultelor, să susțină un concert la Ateneul Român, în seara zilei de 24 septembrie 2006, în cadrul festivalului „Bucarest Francophone”. Programul concertului a cuprins lucrări de Bach (în „Suita în si” a strălucit naistul Cornel Pană), Mozart (Divertismentul în re), Debussy, Enescu, Arban și Bartok (cu „Dansuri românești”). Toate calitățile de dirijor ale lui Cristi Ciucă, despre care citisem pe internet, s-au materializat într-un concert de excepție, sala Ateneului Român (arhiplină, spectatorii ocupînd și locurile în picioare dintre scaune) reacționînd la toate momentele de virtuozitate ale interpreților. Au fost trei bisuri, surpriza constituind-o adaptarea „Ciocîrliei” pentru nai și orchestră de cameră. S-a aplaudat minute în șir, în picioare.
Din ceea ce am aflat la sfîrșitul spectacolului, a fost primul concert pe care „Ensemble Instrumental de Paris” l-a susținut la București, iar francezii au rămas impresionați de publicul bucureștean cunoscător și iubitor de muzică bună. Și au promis că se vor întoarce aici, conduși de același Christian Ciucă, dirjor român care face carieră în Franța, fără să uite de unde a plecat și promovînd muzica românească. Am convingerea că fiecare întoarcere acasă pentru cîte un concert va fi un triumf și că numele lui va fi și aici la fel de cunoscut ca la Paris.