M-am gandit deseori cam cu ce seamana Poezie.ro. Cu un autobuz aglomerat in care lumea pretioasa se calca, uneori, pe "bombeuri" ? Cu o piata in care toata lumea striga cum ca marfa sa este mai buna ? Unii, probabil, si pe buna dreptate, s-ar simti ultragiati de aceste comparatii. Si eu as fi facut la fel daca altii le-ar fi facut. Asa, pentru ca eu stiu ca nu scriu cu rautate, nu sunt ultragiat. Dar pentru ca nu contez doar eu in aceasta ecuatie, am sa compar Poezie.ro cu societatea romaneasca. Si, poate, este si cea mai nimerita comparatie.
Sa purced :
In Romania, la nivel declarativ, prioritatile par cam aceleasi cu cele intalnite aici: cultura trebuie sa primeze intr-o societate sanatoasa, dar dupa cum se observa, majoritatea covarsitoare nu misca un deget pentru ca acest lucru sa se intample. Pentru ca, am constatat, cu "genialul" meu simt de observatie, ca, in ultimul timp cu precadere, romanii au invatat ca este bine sa sustina lucrurile care - simt ei sau au auzit la altii - ar fi utile sau ar da bine, fara ca acest lucru sa vina dintr-o convingere interioara. A devenit de "bon ton" sa fii impotriva coruptiei, impotriva blaturilor, impotriva lipsei de cultura. Ba, mai mult, toti oamenii urasc prostii ( fara sa se-ntrebe vreodata daca nu cumva si ei sunt unii dintre acestia ) si ii iubesc pe cei apropiati, indiferent de vanataile pe care le capata la ochi in urma unor "discutii" elitiste cu acestia. Si aici, pe site, relatiile inter-umane sunt superficiale ( si asta doare cel mai tare ). Sigur, vor spune unii, doar suntem pe internet si este normal ca lucrurile sa fie mai de suprafata, unde plutesc doar fragmente din intregul care suntem.
Aici, ca si in societate, exista oameni care vor sa fie cireasa de pe tort. Nimic suparator pana aici, doar ca ei nu pot suporta ca, din pacate, nu intotdeauna sunt cei mai buni doar pentru ca ei cred asta. Astfel se ajunge la o incercare de intimidare a celor care, in viziunea "ciresarilor", atenteaza la pozitia lor, autostabilita. Cateodata le reuseste doar pentru ca unii oameni, scarbiti, nu mai vor sa continue balciul. Exista altii, insa, care nu dau prea multi bani pe societate/site ( dovada numarul lor de actiuni/ texte,comentarii ) dar atunci cand este de manjit ceva, subit, gasesc resurse materiale si intelectuale pentru asta.
Aici, ca si in societate, exista oameni care au ca unica sursa de inspiratie (sau de respiratie) fenomenul indragostelii. Daca in viata asta le tine de foame si de sete, de idei si de ratiune, aici le tine loc de creatie literara. Si, culmea, se considera si ultragiati cand cineva indrazneste sa le spuna ca "poeziile" lor sunt slabe. Si intotdeauna se vor gasi destui care, scriind acelasi gen de "capodopere", se autosesizeaza agresiv, doar in virtutea gandului ca va veni o vreme cand si ei vor fi luati la "rost".
Lucrurile in care crezi se schimba in functie de numarul si numele celor care fac parte din "tabara" adversa. Si apoi ce sa facem daca unii sunt agresivi; sa ne punem rau cu ei ? Nu, mai bine sa abdicam de la lucrurile in care credem si astfel sa le lasam impresia ca ei au adevarul la degetul mic. Din acest motiv oamenii puternici de astazi nu inseamna mai nimic la nivel uman. Din acelasi motiv sunt multi care, in loc sa ia atitudine, se multumesc cu pasivitatea. Daca nimeni nu face nimic, de ce ar face ei ? Asta pana cand si ei vor fi tinta unor atacuri si vor astepta sprijin. Si, mai mult, se vor considera indreptatiti sa fie ajutati. Pai nu facem front comun ? Ba da, dar nu atunci cand acest lucru serveste numai unora.
Poate ca unii dintre cei care sunt zi de zi pe site au observat aceleasi lucruri. Si da, cateodata, chiar noi suntem combatantii. Persoane care, pana deunazi, nu-si acordau prea mare atentie ar fi in stare sa se alieze numai pentru a face fata mai usor unui eventual "inamic". Toata lumea propavaduieste cultura, dar se dau voturi favorabile unor texte care nu prea au nici in clin nici in maneca cu aceasta. Da, sunt de acord cu voi ca unele texte, departe de a fi niste lucrari literare deosebite, rezoneaza cu noi si astfel ne plac. Dar atunci cand iti place un text venit tocmai din "Verona" si unul al, sa zicem, Marinei, permiteti-mi sa ma indoiesc de capacitatea de discernamant a celui care spune bravo! ambelor texte.
Din pacate, in cultura romaneasca se face simtita o tot mai bolnava stare de spirit, corespondentul acesteia resimtindu-se in societate ca o imensa falsitate la nivelul sinelui. Nu am sa dau nume dar trei sferturi dintre oamenii de cultura de astazi ( vorbesc de cei care apar la tv si astfel influenteaza o multime de tineri ) sunt ori frustrati, ori blazati , ori nu fac cultura pentru altii, ci pentru alti 5 "confrati" Autosuficienta acestora din urma este prezenta, cu voia dvs., si pe acest site, in formele ei "generoase". Cand de luari peste picior, cand de iesiri virulente, cand de "critica constructiva".
Este inutil probabil sa spun ca nu titlurile ii fac Oameni pe cei care le detin. Stiu, ati putea sa spuneti ca unul care nu are "titluri" este frustrat si astfel inventeaza maxime pentru a-i cobori pe cei ce le au. Cu mine ati rezolvat-o. Pacat ca exista oglinzi pe care nu poti sa le minti, decat daca esti prost sau paranoic. Ma intreb cateodata daca aceasta foame de a se sti cine esti tu nu vine dintr-un complex de inferioritate. Cum ? Probabil ca in subconstient exista ideea ca, uman, nu insemnam prea mult, astfel declansandu-se o miscare de trupe spre a exacerba latura unde noi suntem tari. Ma opresc aici pentru ca nu sunt un "literat" al psihologiei.
Stiti, cateodata as vrea ca pe oameni, atunci cand dau in ceilalti, sa ii doara lucrurile de valoare pentru ei. Sa fie un soi de ping-pong emotional. Asa, poate, toti s-ar gandi de doua ori inainte. Nu ma refer aici la "sfasierea" poeziilor, pentru ca ele de asta sunt postate : in primul rand pentru a impartasi cu ceilalti o stare sau idee, si apoi pentru a fi dezbatute de ceilalti. Bine, nu neaparat cu expresii ca "bleah literar", care sunt sub demnitatea oricui, mai ales a unui "literat".
Nu-mi place ce se intampla in societate asa cum nu-mi place ce se intampla aici. Am crezut ca aici, fiind un numar mai restrans de oameni, lucrurile vor merge mai usor. Nu merg, fie si numai pentru ca cel putin cate un reprezentant al fiecarei categorii, hai sa le spunem umane, exista pe site.
Daca Poezie.ro nu a fost creat decat dintr-un orgoliu si de atunci nu a capatat nici un alt scop, imi cer scuze pentru impertinenta mea. Dar, daca nu, langa sperantele unor entuziasti de a vedea iesind de aici noua generatie de poeti a Romaniei, eu as dori sa apara si o noua generatie de oameni de cultura cu coloana vertebrala. Pentru ca degeaba esti Seneca si spui atatea lucruri frumoase despre fericire, daca nu esti decat un umil servant a lui Nero.
Scriu aceste lucruri sub imboldul credintei ca sunt multi oameni cu potential pe acest site, dar care considera ca este mult mai important sa descrii spatiul minunat dintre genunchii iubitei decat sa transmita celor ce-i citesc valori in care cred. Sau poate tocmai aici e problema...
Lucrurile nu vor merge decat atunci cand fiecare din noi se va constientiza mai bine, intelegand si resorturile psihologice ce ne fac sa reactionam intr-un anume fel.
Acum a aparut un alt conflict la orizont ( de data aceasta provocat din afara ) si nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca oamenii fac front comun in fata "atacului". Pentru ca adevarata amenintare vine din interiorul site-ului. Si simpla repozitionare a "armelor" nu face decat sa uitam adevarata problema. Aceea care exista in fiecare dintre noi.

Daca mi-am depasit statutul cu acest text imi cer scuze. Nu pot aduce in sprijinul meu decat faptul ca nu-mi este indiferent ce se intampla aici. Sper sa nu fie prea putin.