Rene Magritte s-a nascut in Lessines, Belgia, pe 21 Noiembrie 1898. In 1912 mama sa se sinucide aruncandu-se in raul Sambre. Aceast rau va constituii un motiv constant in lucrarile sale din tinerete. Incepand cu 1916 studiaza la "Académie Royale des Beaux-Arts" din Brussels timp de doi ani. Aici o va cunoaste pe Georgette Berger care ii va deveni atat model cat si sotie in 1922. Tot in aceasta perioada Rene se imprieteneste cu poetul Pierre Bourgeois, nutrind un interes comun pentru modernism si futurismul italian, de asemenea leaga o stransa amicitie cu Victor Servranckx posesorul unui stil foarte personal, geometrico-abstract.
Primele lucrari cu adevarat valoroase dateaza din perioada 22-23 caracterizate de curentele la moda, cubismul si futurismul. Anul 1926 reprezinta momentul de cotitura al carierei sale. Picteaza primul tablou suprarealist "Le jockey perdu". Expozitia din capitala Belgiei este un fiasco, criticii il desfinteaza si scarbit se muta la Paris acest "Centrum Mundi" al artei. Aici adera la grupul suprarealist intrand in contact cu alte mari personalitati ca André Breton, Salvador Dali, Juan Miró sau Paul Eluard. Moare pe 15 august 1967 la Brussels.
Dupa aceasta succinta biografie sa ne ocupam mai pe larg de sursele, universul si maniera de a picta a artistului, Rene Magritte.
Despre propria pictura spunea " Picturile mele sunt imagini vizuale care nu ascund nimic, ele evoca misterul si intradevar cand cineva intreaba simplu, ce reprezinta, ii raspund ca nu reprezinta nimic deoarece misterul nu inseamna nimic, este refuzat cunoasterii."
Opera sa contine frecvent o juxtapunere de obiecte obisnuite, banale care intr-un context neobisnuit primesc si se incarca de noi simboluri, intelesuri, evocari, adevarate metafore pictate. Introducerea de cuvinte-imagini, o alta caracteristica a originalitatii artistului, are scopul de a ne destabiliza sistemul de perceptie si reprezentare, de negare a unei imagini prin cuvinte si viceversa. Astfel in "Le Trahison des Images" aceasta nu este o pipa deoarece nu o putem fuma si doar o reprezentare a ei. O alta tehnica folosita des de artist consta in reprezentarea unui obiect familiar si atribuirea de alte nume, diferite de cel conventional. Aceasta joaca cu discrepantele, paradoxul, clarul si obscurul, cu simturile si psihologia umana fac din tablourile lui Magritte un fel de limbaj un nou alfabet. Conceptul de putere a dorintei si erotismul nu sunt straine de opera pictorului belgian avand telul maret de a "schimba viata" sugerand aceasta idee prin imagini neobisnuite. Astfel in “Black Magic” o femeie goala primeste treptat caracteristicile cerului asemenea unui cameleon care "fura" culoarea fundalului unde poposeste. In "The Rape" impinge pana la obsesie caracteristicile chipului femeii inlocuindu-le cu atribute, ispite sexuale ca sani, par pubian si buric. In "The Lovers" tema chipurilor acoperite, stand obraz langa obraz sau sarutandu-se, isi are germenii in moartea mamei sale, imagine senzuala si tulburatoare, chipul fapturii atat de dragi fiind acoperit mai multe zile cu rochia de seara. Spre sfarsitul carierei vrajit de senzualitatea culorilor lui Pierre Auguste Renoir a optat pentru o paleta mai luminoasa. Continuand insa sa picteze obiectele cu meticulozitatea caracteristica le-a adaugat un strop de impresionism desavarsindu-le prin nuante mai calde,stralucire si tonalitati mai vesele. Motivul marului este foarte des intalnit. Astfel despre tabloul "The Son of Man" spunea. "Tot ce vedem ascunde un alt lucru, intotdeauna dorim sa vedem ce este ascuns in locul imaginii reale." Din cauza titlului putem spune ce este vorba despre marul pe care Eva i l-a dat lui Adam. Acesta nu poate vedea in spatele marului delicios iar noi nu-l puteam vedea pe el.
Va invit acum prin superba expozitie virtuala semnata Rene Magritte.


"Le jockey perdu"


"Le Trahison des Images"


"The Lovers"


"The Rape"


"Philosophy in the boudoir"


"Black Magic"


"The Threshold of Freedom"

Multe din tablourile sale reflecta impresiile despre literatura, poezie si filosofie


"The Giantess" (dupa Baudelaire)


"The Hegel's Holiday" (omagiu dialecticii lui Hegel)


"The Domain of Arnheim" (dupa Edgar A. Poe)


"Le libérateur"


"Madame Récamier"


"Le modèle rouge"


"The Flavour of Tears"


"Corde Sensible"


"Elective Affinities"


"The Therapist"


"Golconde"


"Piano Volant"


"The Son of Man"


"Key to Dreams"


"Die dritte Dimension"


La Chateau des Pyrenees


"The Great War"


"The Explanation"