| = da da da | Nicoleta Tase [25.Nov.04 13:52] |
| Poezie programatica pe care as pune-o uneori ca motto pentru unele creatii de pe acest site. Strofa a doua si ultimul vers mi se par de exceptie. Nu pot decat sa ma bucur ca mai sunt si altii care refuza poezia-care-sfideaza-si-se-vrea-noua-numai-prin-sexualitate. O poezie - piatra pretioasa scoasa din pamantul rasturnat al fertilei noastre limbi. | |
| + vasile | ioan ravel [25.Nov.04 13:09] |
| simt că poezia asta are o forță deosebită (recunosc în ultimul timp te-am citit mai rar timpul ăsta ca o nălucă...) o revoltă în care cuvintele ard mușcă se călesc în cuptoarele ancestrale ale veșniciei ce mistuie sufletul nostru înrădăcinat în lut și căruia cu greu îi vom putea reda aripile... numai bine! | |
| + se intimpla ceva Uneori | Florian Silisteanu [25.Nov.04 14:41] |
| De la o vreme tot umblu prin iarna aceasta incalecind-descalecind anotimpul. Mai ieri am coborit de pe Iapa lui Ioan Flora ...Iapa Dunarea. Am yis ca locul poemului nu are sa se sudeze pret de 7 zile in patria rimei. La Vasile domnul Munteanu lucrurile stau altfel. Acesta incaleca si descalega semnul ce necheaza dind din copita metaforei mai mai sa sparga arsul lut lasat in uscaciune de fratele sarpe. Cele patru strofe ard intr/un singur cintec pe care cineva il fredoneaza incet sub copacul sub care adastam. Inca mai mult asteptam parca din rinduiala strofei de prin ramul doi. Am citit cum spun uneori direct a doua oara poemul de sus in jos. Mai apoi am citit asa: vom desluși minunea cuvântului prin rut reptilele în flăcări mor semne reci rupestre și temple și morminte și cerșetori de lut din cărămizi de lut zidim grădini agreste te salut domnule in scris si recitesc prima strofa semn ca in limba poporului meu se intimpla o tristete se intimpla ceva Uneori ...cu felicitari | |
| = rut | Cristiana Miu [25.Nov.04 22:35] |
| Am avut o exclamatie citind a doua strofa. Nu stiu sa-ti spun daca m-a durut sau ce s-a intamplat in mine. Important e ca s-a intamplat ceva. Foarte buna, Vasile, sau asa mi se pare mie de prin lumea asta a mea de nesomn si boli. Fara cuvinte, stii tu prea multe, prea bine. cu drag, Cris | |
| = azi lut, maine ceramica | simona marcu [26.Nov.04 16:45] |
| Mi-a inmuiat sufletul poezia ta, cantec trist in prag de iarna.Liniste angoasata si nerv ascuns in spatele perdelelor de frig.Placut.Speciala. | |