| = brrr..."pe covorul ruginiu murdar"... | Silvia CALOIANU [08.Oct.04 06:38] |
| Cosmar din care te trezesti...adormind. Un film obositor, care nu intriga, dar pe care il vizionezi, numai daca nu ai ce face si iti propui sa descoperi care e totusi sesnul subiectului. Cateva metafore deplasate. Iti zici: la prima vedere. Le gasesti explicatie...Mergi mai departe. Stop! "doi trandafiri umezi eliberați de omizile degetelor" ar fi...ar fi...ce naiba ar fi oare, ce ar "manca" degetele? Una peste alta, "inima strivindu-se de oasele maxilarului" (sic! sic! sic!), asa de dragul unei eventuale senzatiii...Nixciodata nu se stie...In plus: sa nu zica lumea ca nu se poate de fortat realitatea si pe la casele mari, sa nu... Dorim personajului sa se abandoneze in lumea aceea, sa se reinventeze in alta lume... | |
| = părere | Paul Bogdan [08.Oct.04 07:42] |
| Dacă acest text ar fi fost încadrat la "poezie" ți-aș fi spus că într-adevăr poezia a murit, cel puțin pentru tine. Dar așa, fiind vorba de un "altfel de text", mă văd nevoit să te contrazic și să-ți spun că ea mai trăiește, anemică ce-i drept, pe ici pe colo. | |
| = răspunsuri lui Paul Bogdan și Silvia Caloianu | Virgil Titarenco [08.Oct.04 07:58] |
| Mulțumesc dragii mei pentru trecere și oprire și citire. Și chiar pentru cuvinte. Îmi pare rău doamna Caloianu că nu înțelegeți metaforele acestea. Nu pot decît să strîng din umăr neputincios. Se pare că există multe bariere între limbile pe care le vorbim. Nu prea cred că mai e nevoie să dau explicații de vreme ce dvs. ați tras deja concluziile. Paul, mă miră că într-un astfel de text tragi concluzii atît de facile. Evident că poezia nu e moartă. După cum nici sfîrșitul lumii n-a venit și după cum nu au existat în realitate o mie și unul de personaje din literatură. Să ne împiedice oare aceasta să scriem despre ele. La urma urmei nici mulți din caii tăi nu există. Să îi eliminăm din lirica ta? Să îi respingem? Nu ar fi asta o pierdere? Sau, tu chiar ai crezut că eu scriu un text militant? Mă faci să zîmbesc. Știi ce m-am gîndit inițial? Că ființa asta fără degete e poate totuși poezia. De unde știm noi dacă o sosie este sau nu o sosie? Poate tocmai aici este nedefinirea poetică, nu crezi? | |
| = cai verzi pe pereți | Paul Bogdan [10.Dec.18 14:27] |
| Virgil, și eu și tu știm că simți acest text ca poezie. Am vrut să te fac atent că este o poezie nu prea reușită. Poate am fost prea succint și aparent dur. N-am avut intenții rele. Cu toate acestea nu este un text rău ca "personale". Ți-a venit o imagine și ai redat-o. În fond asta este scrisul și așa se exersează, încercând mereu, folosind idei mai vechi și readaptându-le, creând variante la aceași poezie. Cât despre caii mei... o, dragul meu, există! Și încă cum!!! :) | |
| = altfel | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| ma intalneam cu poezia ma dadeam in leagan cu ea, ea era un anotimp ciudat bla bla... sa fim seriosi.nu-i vorba de calitatea personalelor ci de ideea exprimata.plictisitoare rau. mai era un martir pe aici pe site in persoana lui Dusca Ion Laurentiu care numai texte din astea avea. :) | |
| = ia mai zi măi Tosa | Virgil Titarenco [09.Oct.04 22:34] |
| Și ia mai zi măi Tosa, ce mai avea Dusca acela, hai că devine interesant... chiar dacă n-are legătură cu nimic. | |