| = adi | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| finalul cade ca un zgomot al unei tobe de piatra. parca se schimba un pic ceva in sonetele tale. ti-am citit si toate personalele... trist... | |
| = O viata intr-un sonet | Adrian Erbiceanu [26.Jul.04 20:06] |
| Adrian, Un brad poate fi pus jos cu toporul, poate fi lovit si ars pana la radacini. De fiecare data se va ridica mai falnic. O viata intr-un sonet! Pare trist dar citesc in el speranta. Du-ne mai departe! | |
| = Spirala | Anda Andries [26.Jul.04 20:20] |
| Iar eu vin si sã întãresc pãrerea d-lui Erbiceanu: "Asupră-i trăsnetul căzu. Stejarul Se clătină primindu-i lovitura, - Dar nu-și plecă nici fruntea nici statura Sub clipa ce-i răpuse centenarul. ............................ …Si doarme-ncins de nepăsare-adâncă, Pe când cu ochiul ei de șarpe, Luna Magnetizează pacea lui de stâncă..." (Efect de lunã - M.Codreanu) | |
| = "Și iată-mă copil" | Elia David [26.Jul.04 20:55] |
| Ai dat timpul inapoi si ai ajuns la subiectul poemului meu de azi.:)) Mi-a placut sonetul si am zis sa-ti mai las un cuvant inainte de plecare. Multe inspiratie in continuare, Adrian. Pe curand. | |
| = lupul alb | Vasile Munteanu [26.Jul.04 21:36] |
| finalul e așa cum a-nceput: o trecere din trup într-un alt trup și-atunci când spaime nevăzute rup și rup deschiți din vârstele de aur colți de lup. Cu prețuire, | |
| = o filosofie in 14 versuri | Ioana Barac Grigore [27.Jul.04 04:02] |
| cunosc calea. ma bucur ca si tu. daca acum am simtit-o in sahasrara e bine? nu glumesc deloc. chiar am simtit-o asa cum e ea. odata ma inspaimanta. acum... | |
| + Mai pot spera să dobândesc un trup | Maria Prochipiuc [27.Jul.04 12:21] |
| Adevăratul poet e și vechi și nou, dar și inovator în același timp. Sonetele tale sunt reci și limpezi, ca râurile de munte, răceala ține numai de tehnica transcrierii emoției și de modul tau de a te situa față de tine. Sentimentul și frământarea au rămas dincolo de învelișul transparent al cuvintelor, și totuși constați că neliniștea nu rămâne dincolo de apa clară și adâncă a versurilor ci se transmite fără greutate, insinuant. Versurile poartă cu discreție pecetea personală făcută din senzațiile și imaginile pline de prospețime, de luminozitate provenite din peisajul sufletului tău. | |
| = De la înălțime | Mihai Cucereavii [27.Jul.04 15:50] |
| Mi-a plăcut sonetul. De la înălțime viața se vede ca în palmă... | |
| = Claudiu | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:21] |
| Schimbarea e obligatorie. Și ca ideatică și ca scriitură. Măcar din când când când. Altfel s-ar plictisi cititorii. Am verificat pe propria-mi piele. Mulțumesc că ești pe aproape. | |
| = Adrian | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:25] |
| E adevărat că rămâne speranța, chiar și după cădere. Altfel fiecare aplecare ar fi ultima. Acel mai departe îl continui cu o însoțire. | |
| = Anda | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:25] |
| Mă pui în dificultate aducând comparația. | |
| = Elia | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:28] |
| Eu îți mulțumesc, dar, sincer, aș vrea ca reverența să nu mai ajungă până la tine. Să fii deja pe malul mării. | |
| = Vasile | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:29] |
| Tocmai pentru că o luăm mereu de la început, sper să ne mai citim. | |
| = Ioana | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:31] |
| Dacă e bine ? Aș vrea să strig " foc, foc ! ", dar focul acesta va fi subtitlul unui sonet viitor. | |
| = Maria | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:34] |
| Prea generos și limpede. O prea plecată mulțumire. | |
| = Mihai | Adrian Munteanu [27.Jul.04 16:35] |
| Mi-ai dat o idee. Să încerc o introspecție situat la nivelul palmei. | |
| = Îmi pare bine | Mihai Cucereavii [28.Jul.04 10:00] |
| Aștept realizarea. Succese! | |