| = Interesant... | Radulescu Florin [11.Jun.04 20:23] |
| Interesant acest "univers intrauterin" in care autoarea se revolta,justificat sau nu,impotriva superficialitatii sau poate nepasarii persoanei iubite: "Aș vrea să îmi înfing coastele în fața răutăcioasă a lunii, să mușc din ea până îmi voi ostoi dorul de singurătate și voi avea puterea să înfrunt din nou diminețile. Dar tu culegi cuvintele doar la suprafața gândului, și treci printre ele fără să le atingi rotunjimile. De zeci de ani locuiești într-o coajă! Tu nici măcar nu te-ai născut!" De remarcat cateva versuri ,care dau profunzime si culoare unui text,dupa parerea mea, bun:"Aș vrea să îmi înfing coastele în fața răutăcioasă a lunii, să mușc din ea până îmi voi ostoi dorul de singurătate" Rudy Valentino | |
| = Raspund chemarii lui Tizache | Andu Moldovean [24.Jun.04 14:24] |
| Laura, se vede in scrisul tau o forta aparte, aproape (nu vreau sa jignesc pe nimeni!) atipica poeziilor cu semnatura feminina. Imi place. Poezia asta, insa, desi exprima o traire clara, impetuoasa, are poticneli pe care, sunt sigur, le vei indrepta daca mai scri. Cateva dintre ele: 1/ "sfârșeala asta neagră tremurându-mi în carne" - imagine confuza, sfarseala tremuranda... ce sa zic? 2/ "Dar tu culegi cuvintele doar la suprafața gândului, și treci printre ele fără să le atingi rotunjimile" - mult prea direct spus, ca un repros adus dupa o intalnire ratata. In schimb "fața răutăcioasă a lunii" mi-a placut. O sa treaca si rautacelile astea :-) Numai bine! Arcturus. | |