| = eu sunt de vina | cristina ispas [01.Jun.04 19:25] |
| zau n-am stiut ce sa spun n-am vrut insa sa plec asa, ca si cum nu mi-ar fi lasat nici un fel de impresie | |
| = Mi-e frica | Gabriela Marieta Secu [01.Jun.04 19:32] |
| Doamne, de unde imaginile acestea? Azi am fost la expozitia unei copile, foloseste culori din renastere, pare batrana si nu are decat 13 ani... unii oameni se nasc batrani, altii intinersc spre maturitate..si poezia asta pare in tonurile unui veac inchizitorial.. ma iarta, mi-e frica..copiii cu cap de tigru... clopotei... e o viziune a unui viitor trecut... mi-e frica... | |
| = ai grijă | Virgil Titarenco [01.Jun.04 19:38] |
| Ai grijă să nu amețești cînd te învîrți așa. Iar cînd te dai peste cap trebuie să fii elastic că altfel nu iese vraaja și ne transformi pe toți în animale și fructe de pădure.. | |
| = Vladimir | Elia David [01.Jun.04 20:55] |
| Nu stiu de ce, dar pe mine nu ma sperie nimic aici... Cred ca sufletul fiintei isi va regasi aripile, cred ca orice frica poate fi depasita, cu conditia ca drumul catre lumina sa nu inseamne doar a orbecai prin mereu aceeasi "realitate" (aparent) confuza, cred ca va sosi acea clipa in care iubirea (sau credinta in iubire) va transforma in profunzime fiinta umana - calauzind-o pe un alt drum, de data aceasta fara sfarsit... Nu ma pricep sa dezleg simbolurile poeziei tale, Vladimir, dar am preferat sa interpretez, ca intodeauna, in felul meu ceea ce cred ca sunt trairile si nu inchipuirile tale poetice. Te gasesc destul de inspirat pentru a cauta sa citesc tot acest ciclu al "privirilor intoarse" - catre tine insuti, catre celalalt, tot in tine insuti ascuns si bine pazit de aceste simboluri-sperietori.:) | |
| = da | Lucian Muset [02.Jun.04 08:30] |
| Păi nu știu cum poate fi explicat așa ceva... și iar mă întorc cu privirea... mă miră mult că nu ai steluță(e) la exercițiul acesta spiritual... și cât de "plăcut" se confundă uneori simbolurile cu obiectele purtătoare... întâmplările în real cu simulacre imaginare... încerc să urmez îndicațiile :) | |
| = apeland la subiectivitatea mea absoluta | Silvia CALOIANU [02.Jun.04 08:49] |
| Ceea ce m-a impresionat si mi-a parut nou in exclusivitate "atârnați de cer / clopoței cu cap de tigru", pe care, dupa cum e si firesc :), subiectivitatea mea i-a perceput ca pe niste cercei ai neantului, ai eternitatii, talisman cu chip de felina rapitoare :) | |
| = 'stapanul luminii' | Iuliana Benedic [02.Jun.04 09:39] |
| imaginea zborului, privirea catre inalt, ideea de a stapani lumina...toate acestea ne vorbesc de libertatea fiintei | |
| = . | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Expresivitatea la nivel poetic imi place.La nivel simbolistic la fel. Nu ma dau in vant dupa textele scurte, dar in cazul de fata fac o exceptie :) Singurul sfat pe care ti l-as putea da ar fi sa ai grija cu simbolismul, nu pune atat de mult accent pe el. | |
| = frica | Mae Stanescu [02.Jun.04 14:59] |
| a stapani lumina, nu stiu cum sa numesc asta, curaj, virtute, incumetare?! "voi trai dar nu voi mai fi cel de dinainte", pe mine aceste doua ultime strofe ma intorc cu gandul la geneza, la cunoastere. am remarcat forma poeziei, parca ar fi un copil suspendat, "de-a indoaselea" | |
| = intrebare | Elia David [02.Jun.04 15:06] |
| Vladimir, ai vrut sa fie cel...dinainte sau cel... de dinainte? | |
| = raspuns eliei | Mae Stanescu [02.Jun.04 15:16] |
| nu, elia, greseala e la mine. | |
| = Dupa poezia ta, mai astept doar Fat Frumos sa vina... | andra rotaru [02.Jun.04 21:07] |
| Magica! | |
| = Comentarii | Albu Vladimir [03.Jun.04 10:57] |
| Cristina: uneori e de ajuns sa citesti... stiu cum e cand izvorul cuvintelor ne e strain. Gabriela: S-a vrut un poem simbolic, acei copii scăldați de-a-ndoaselea nu sunt decat cei sortiti singuratatii pline de sens, in dansul lor rotit ne aflam linistea iar ruga acestora sustine tariile acestei lumi. Uneori eremitul ascunde lumina pana clipa potrivita intelegerii e parguita. Virgil:Sa fiu elastic ca un cas, nu?:) Sunt sigur ca ai inteles mai mult decat ai potrivit in cuvinte aici. Elia:Nu iti e frica pentru ca privirea ta se priveste pe sine din interior nu ca pe un obiect considerat distinct de pacatoasa ratiune. Cat despre simboluri, rostul lor e sa concentreze vointa inainte ca sufletul sa isi inceapa calatoria. Cat despre perceptii voi o sa hotarati daca sunt sau nu traite. Lucian:vine un moment cand mastile cad... intr-adevar nu putem spune mare lucru despre asta daca nu i-am trait macar in parte cutremurarea. Silvia:Mi-a placut broderia ta... dar sa stii ca nimic nu e nou, totul a mai fost rostit deja. Dan: s-a vrut simbol... insa simbolul nu e intotdeauna partas ratiunii, trebuie instrument separat de intelegere. Mae: cuvantul prin care putem "defini" copilul este "joc"... el e atat de aproape de esenta vietii. Andra: magicul si frumosul sunt relative atat ca tentatie cat si ca drum de urmat. Multumesc tuturor celor care au intrat in acest dans rotit. Poate ca voi realiza candva si o analiza a simbolurilor. | |