| + Bogdan | Adrian Munteanu [27.May.04 12:23] |
| Izbutit experiment în formă. În spatele fiecărei sintagme repetate stau imagini pe care le remarc pentru insolitul și acuitatea lor. | |
| = parere | Liviu Nanu [27.May.04 12:30] |
| Mie tocmai forma nu mi se pare reusita. Asa sint destule metafore frumoase si imagini interesante. Cred ca mai nimerit ar fi fost sa rupi textul si sa lasi un vers scurt de un singur cuvint, ala pe care il repeti. | |
| = cuvântul-ecou | Vasile Munteanu [27.May.04 12:41] |
| un sens pleacă din cuvânt și se întoarce în cuvânt pentru a pleca din nou resemnificat poetic. Disimulare a motivelor, contemplare a "enigmelor" existențiale, într-o inedită "viziune" cosmologică. Cred, totuși, că aspectul formal reușește să fie el însuși "disimulator" al conținutului și, nu știu dacă în sensul propus de Liviu sau altfel, însă se simte o "forțare" a formei. Cu respect, | |
| = bogdan | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| multe constructii interesante dar nu mi s-a parut inspirata ideea de-a repeta ultimul cuvant din versul precedent in urmatoarea, si tot asa. un sfat pe care ti l-as da ar fi sa incerci sa scrii ceva despre versuri, poezii si poeti insa care sa cuprinda tot ceea ce vrei tu sa spui despre astea, pentru ca tu ai mai vorbit in poezii despre aceste "elemente" si in viziunea mea arata ca o tema reluata, ca o obsesie. obsesiile sunt bune, dar de exemplu poti scrie despre "versuri" si fara a folosi cuvantul "vers". clau:) | |
| = o varianta | Bogdan Gagu [27.May.04 13:59] |
| cu multumirile de rigoare... am incercat o noua varinta... ... cât cât de curând voi celebra viață întors dintr-un glaciar tăiat ca un lemn ars în lacrimile miresei la altar venită cu descântec de somn de pustiu fără Ioan dăruit ca mită unui embrion alungat să îmi unesc părinții parazitând meduza unui gri coral disecat în arome de labirint cu petale uscate în zborul vocalei trăgând umbre dintre fiare pentru potcovarii valurilor disperate ce oftează în larg vândut ciobanilor cu stâna închisă la fluturi ucigași ce nasc în capsula mea un vers banal îngramădit sub soare măsurat în picături de rouă dimineața când apare ca o umbră întârziată la propria naștere căreia i-am făcut dosar de acuzare... cu respect, inoni | |
| = Astept sfaturi! | Dumitrescu Elena [28.May.04 11:17] |
| Multumesc pentru citire, Bogdan si mai ales pentru comentariu. Nu cred ca scriu pentru ceva anume si nici daca ceea ce scriu se poate numi poezie. Recunosc ca am ezitat inainte de a trimite incercarile mele stangace, pe acest site. Pur si simplu scriu pentru ca asa simt in anumite momente si cuvintele curg singure... | |
| = Sa nu-mi faci dosar de acuzare! | Maria Prochipiuc [28.May.04 15:08] |
cât de curând voi celebra viață întors dintr-un glaciar tăiat ca un lemn lemn ars în lacrimile miresei la altar venită cu descântec de somn somn de pustiu fără Ioan dăruit ca mită unui embrion alungat alungat să îmi unesc părinții parazitând meduza unui gri coral Îmi încâlcesc mintea să pătrund în sensuri - voi celebra viață întors dintr-un glaciar tăiat ca un lemnîntoarecerea, unde oare decât la…începuturi, acolo unde doar într-un descântec lacrimile miresei își definesc puritatea doar în fața altarului. Embrion alungat de undeva dintr-un pustiu, acolo unde nici măcar nu și-ar fi găsit rodul, decât prin unirea a doi care formează un UNU. coral disecat în arome de labirint cu petale uscate uscate în zborul vocalei trăgând umbre dintre fiare fiare pentru potcovarii valurilor disperate ce oftează în larg larg vândut ciobanilor cu stâna închisă la fluturi ucigași ce nasc nasc în capsula mea un vers banal îngramădit sub soare Din nou întrebări: de ce petale uscate, dacă acel embrion a prins viață? O luptă cu tine cu viața, mai mult cu tine, iar acel zbor al vocalei nu te ajută de loc? Apoi ucigași care nasc, ce nasc, ce ucid? Da, pot ucide patimi , orgoli … și să nască frumosul chiar așa îngrămădit sub soare. soare măsurat în picături de rouă dimineața când apare apare ca o umbră întârziată la propria naștere naștere căreia i-am făcut dosar de acuzare acuzare... Există totuși o speranță în picături de rouă, așa cum roua se naște din noapte spre a bucura lumina, tot așa cred ca acest dosar de acuzare, nu poate fi făcut nașterii ci doar scopului pentru care suntem născuți… | |
| = maria | Bogdan Gagu [28.May.04 15:13] |
| m-am invaluit in versurile mele, de fapt in interpretarea ta... mi-ai adus aminte ce inseamna a simti... ce inseamna a intelege... am inteles... ai reusit sa vezi o parte a labirintului vietii, labirint in care daca ai intrat astepti minunea ca sa poti iesi, de fapt minunea e impacarea cu tine insuti... linistea suprema a eternitatii... multumesc pentru o cheie... acum astept semnele sa gasesc usa, sa o deschid si sa fiu impacat... inoni | |
| = Bogdan | Liviu Nanu [29.May.04 11:57] |
| Bogdan, a doua varianta propusa de tine mi se pare mai reusita. | |
| = frumoasă | Mihaela Maxim [01.Jul.04 17:23] |
| și nouă, ca niște săgeți zburând prin gândurile noastre, una câte una, în zborul lor legat. | |