| = ascundere in complementare | Ionela-Jeni Grigore [13.Apr.04 03:13] |
| felicitari pentru complementarele confuze. interesanta umbra de gri. mai degraba saxofon si violoncel. poate fi si pian, e adevarat. as scoate definitiv "rătăciți ca într-un fel de natură moartă cu rață de lemn". despacheteaza inutil. | |
| = întrebare | Virgil Titarenco [13.Apr.04 03:28] |
| Explică-mi, te rog. Tu îmi propui să scot și poza atasata si sa modific si titlul? | |
| = ioana | Ionela-Jeni Grigore [13.Apr.04 03:34] |
| iti voi explica. eu am luat textul sincretic (cu poza si rama ei, ca pe o stampa, ca pe un colaj. din acest motiv propuneam scoaterea acelor versuri. sunt redundante. daca scoti poza si titlul, poti lasa versurile, nu-i asa? eu sunt o persoana blanda. simt o oarecare ironie in vocea ta poetica? | |
| = ioana | Ionela-Jeni Grigore [13.Apr.04 03:40] |
| poti refuza textul si nu trebuie sa-mi dai dreptate. cum spuneam poezia este comuniere, nu comunicare. nici macar nu ai nevoie de feedback. ce inteleg eu sau altcineva oricum nu inseamna mare lucru pentru poet. el este ombilical legat de ea si ea de el, iar parerea lui e singura care conteaza. reverentele mele sunt ca si ale tale pentru regii desertului. nu ma dau cu capul de nisip il inclin putin, elegant. | |
| = Mulțumesc Ioana | Virgil Titarenco [13.Apr.04 03:40] |
| Nu Ioana. N-am fost ironic. Acum abia am înțeles propunerea ta și îmi dau seama că ai dreptate. Îți mulțumesc sincer pentru trecere și observația foarte corectă. Redundanța aceea era total inacceptabilă. Am scos ceva și am lăsat ceva. Sper să fie bine. Îți mulțumesc încă odată. | |
| = tot eu | Ionela-Jeni Grigore [13.Apr.04 03:45] |
| ei, da! asa mai merge! esential colorat. imi place mai mult | |
| = pian cu coadă | Vasile Munteanu [13.Apr.04 07:49] |
| Dragă Virgil, vie această „natură moartă cu rață de lemn”, atât de vie încât sufletul poetului, atunci când „plouă cu umbre”, doare organic, aidoma pe reumatici „încheieturile” („oranj”). Și în mijlocul ploii, ca o minune neinventariată a lumii, pianul sufletului tău, care seamănă, mai mult din cauza capacului ridicat, poate și apicioarelor înguste sau poate pentru că e un „pian cu coadă” cu o rață a cărei „rostire” rămâne pentru cei neplouați un „măcănit” neînțeles. Dacă am să spun că pe mine mă încântă această poezie, probabil că unii vor zâmbi cu subînțeles, însă acesta este adevărul, Virgil: poezia ta mă încântă. Poate exagerez, însă imaginea poetului văzut ca „rățușca cea urâtă” mie mi se pare sublimă. Ce îmi scapă puțin interpretării este „sacoșa italiană”. Poate că un „mediu” mai plin de apă (venețiană?) sau ceva „diluvian”, care să amplifice tabloul „inundării” interioare și exterioare... Cu prețuire, | |
| = Vasile | Virgil Titarenco [13.Apr.04 07:59] |
| Vasile, la început ne-am gîndit să punem tabloul acesta deasupra pianului Grinnell. În final a rămas în altă parte, undeva unde primăvara desenează sub el cu degete lungi printre jaluzele niște sacoșe italiene imaginare, alungite. Spre seară dispar... | |
| = Virgil | Vasile Munteanu [13.Apr.04 08:03] |
| O cameră nevăzută și-un colț de suflet. Mulțumesc mult pentru precizare. Același, | |
| + o sărutare | Adrian Firica [13.Apr.04 09:10] |
| pun și eu o sărutare pe una din clapele pianului | |
| = ! | Catalin Popescu [13.Apr.04 12:30] |
| Ma bucur sa gasesc poeme interesante pe site-ul asta plictisitor. | |
| = Peruci in harem | Albu Vladimir [13.Apr.04 13:48] |
| O poezie de atmosfera foarte reusita...place si in nici un caz nu imbie la comentarii...dar cine poate rezista tentatiei? | |
| = Nairda, Cătălin, Azrail | Virgil Titarenco [13.Apr.04 20:05] |
| Adrian Firică,... ai un fel aparte de a simți și face poezie. Și asta mă fascinează la tine. Cătălin, eu nu aș fi chiar atît de descurajat. Poate pentru că sînt un "explorator". Eu privesc site-ul acesta ca pe o mină. Mult steril și noroi, ce-i drept. Dar asta nu mă face decît să mă bucur și mai mult cînd descopăr o sclipire de smarald sau diamant. Altfel poate m-aș plictisi. Mulțumesc de trecere și citire. Azrail, mă faci să zîmbesc. Textul poate nu, dar eu te îndemn la comentarii. M-aș bucura să știu că ți-a lăsat o aromă plăcută. | |
| = degustare | Albu Vladimir [13.Apr.04 20:15] |
| Pe nemestecate te-am inghitit...si eu rad gandindu-ma la degustare...de text:) | |
| + sacosa italiana, bratarile de oranj, pianul si bluesul ambiguu | Cristina Trușcă [13.Apr.04 22:59] |
| Chiar daca nu am vazut prima varianta, pun pariu ca ceea ce citesc acum "suna" mult mai bine. Ma fascineaza scriitura ta chiar daca nu las nici-un semn (in ultima vreme zabovesc mai putin pe site). | |
| = imi place | Mae Stanescu [13.Apr.04 23:52] |
| "te privesc..." un inceput care umple parca toata poezia! si un final exotic. | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Mie textul asta mi se pare slab si nu seamana deloc cu stilul autorului pe care-l stiu eu. De fapt parerea mea e ca Virgil de la o vreme trece printr-o perioada de tranzitie. Cineva vad ca spune mai sus "te privesc"/"un inceput care umple parca toata poezia".Sa fim seriosi, daca "te privesc" umple toata poezia nici nu vreau sa ma gandesc la "orgasmul poetic" produs de expresia "miile de umbre/ale sufletului meu" care seamana cu un cliseu. In ultima vreme am observat in multe texte o "preferinta" ( poate din lejeritate ) pentru constructii ce implica "suflet", "viata", "destin", "umbra". Singurul lucru care mi-a placut este "sacoșa italiană a primăverii".In rest textul mi se pare foarte slab, preponderent de o abundenta a unui lirism prea simplu caracterizat prin descrieri ce implica mereu cate un verb legat de "a doua persoana" in jurul caruia mai apare cate un tablou adolescentin al naturii si cam asta e poezia. Cel putin asta e parerea mea. Cu prietenie, clau:) | |
| = Cristina, Mae, Claudiu | Virgil Titarenco [14.Apr.04 07:27] |
| Cristina, fascinația ta mă fascinează... Mae, după cum vezi, pentru unii începutul spune totul, pentru alții nu spune nimic... Probabil că depinde foarte mult de ce parte a privirii te afli... ;) Claudiu, mulțumesc pentru gînduri. Am să mă gîndesc la ele. Chiar dacă nu cred că vei obține pe poeziile mele "orgasm poetic". Încearcă poate la alții. De fapt observ că te fascinează chestiile exotice precum "sacoșa italiană". Interesant este că în limba româna cuvîntul tranziție a căpătat conotații pur negative. Aici, unde locuiesc eu, el înseamnă schimbare, în general în bine, progres. De aceea, da, cred că sînt într-o permanentă schimbare. Eu de fapt o numesc mai degrabă un fel de "journey". Pe unii îi pot lua cu mine în această călătorie. Alții abandonează pe drum. E poate ceva inerent. Mulțumesc de trecere. | |
| = Virgil, Ionela | Adriana Mihaita [14.Apr.04 13:37] |
| Ionela, sa crezi tu ca n-ai nevoie de feed-back! Nu cred ca un poet nu are nevoie de feed-back. Ca el scrie ceva si cititorul intelege altceva, asta e cu totul altceva, asa se intampla de multe ori, suntem diferiti doar, si fiecare "vede" o poezie in felul sau, si poate ca fiecare se "vede" doar pe sine in fiecare poezie pe care o citeste, acea parte din el care se oglindeste in celalalt. "Acum ploua intermitent peste miile de umbre ale sufletului meu". Greu de descris in cuvinte ce am simtit cand am citit poezia.... | |
| = cineva | Mae Stanescu [14.Apr.04 16:39] |
| pai da, o umple, ca daca nu stia cum si unde sa se uite ramanea poezia fara poezie... si da, ca eu imi imaginez privirea aceea si tare mi-a placut, colega. | |