| = Codul muncii ! | Iulian Sgarcitu [10.Apr.04 14:03] |
| He, he , stimabile , spune drept! Matale ai pile la cateva muze binevoitoare si bag seama te-ai apucat sa le hartuiesi zilnic ! Le exploatezi fara mila ! Jos sclavia ! Bietele de ele, nu le lasi nici o secunda sa-si mai traga sufletul , sarmanele ! Muzofilule ! Cu cat le platesti frate pentru o vizita ? Mai mult de 100 $ /ora ? :) | |
| = Supliciu | Adrian Munteanu [10.Apr.04 14:15] |
| Iulian și tuturor care vor fi pe aproape și în această zi supusă mai mult repaosului și mai puțin creației, Pentru că mai și citiți, Nu umblați doar după ouă, Cinste vouă ! Muzele le-am închiriat, dar - pentru că nu au nevoie de banii mei -mi-au impus un cutremurător supliciu : să public câte un sonet în fiecare zi, cât îmi vor mai da zile pe acest pământ. Ce ziceți de provocarea asta ? E ,în primul rând, o provocare pentru mine. Afurisit voi fi dacă nu o respect. Paște fericit tuturor, cu lumină în case și în suflete ! | |
| = Amprenta | Codrina Verdes [10.Apr.04 16:26] |
| Adrian, eu nu trec din cand in cand, asa cum spui tu, pe la sonetele tale. Doar din cand in cand las cate o amprenta. Magul din tine stie sa invoce cu persuasiune "zeii din natura visatoare". Da, e grea alegerea pe care vrei s-o faci in acest sonet, dar mai e vreme sa iei o hotarare fara echivoc. Paste fericit ! | |
| = classic revelation | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| Un autor pe care-l gasesc foarte interesant si care pare sa aiba experienta.Foarte putina lume reuseste in ziua de azi sa mai surprinda prin tendintele clasice ale poeziei. Nu este insa si cazul celui ce a scris acest sonet care vad ca face parte dintr-o serie mult mai mare.Am citit ceva din ele si am ramas placut impresionat. Bravo, | |
| + "Și cele două Genii echivoce" | Silvia CALOIANU [12.Apr.04 16:55] |
| Adrian, imi plac ideile, imaginile pe care le creezi in sonetele tale si, chiar daca reusesti sa eviti rimele... consacrate, am impresia ca as vizita un detinut (desi artistic!), sau un claustrat de buna voie, de unde vreua sa ies, mai repede la aer, la libertate sa strig in gura mare despre ce bine e, comparativ, dincolo de usile sonetului :) Nu te superi? Sper sa nu! Altceva: voi fi fiind eu claustrofoba, dar sonetul acesta al tau merita stele de atentie! | |
| = Claustrofobie impusă | Adrian Munteanu [12.Apr.04 18:02] |
| Silvia, Foarte interesant ce spui. Claustrarea pe care ai remarcat-o - și care este reală- este autoimpusă. Sunt un individ căruia nu-i priește înserierea, atmosfera încinsă de prea multe capete care gândesc pe aproape, în aceeași manieră. Aș simți că mă sufoc, că mă calc pe bătături cu o masă amorfă și nesfârșită de indivizi, mai mult sau mai puțin necunoscuți. Așa stând lucrurile, am acceptat deliberat să pornesc pe un drum unde respir în voie, unde se aventurează puțini și unde, eventual, pot veni cu un timbru personal, cu propria contribuție mai ușor de identificat prin slaba raportare la texte asemănătoare în contemporaneitate. Apoi, paradoxal, mă simt mai bine în formule impuse, pentru că îmi dau senzația bijutierului care trebuie sa cizeleze îndelung până să poată numi produsul muncii lui, podoabă de atârnat la colț de suflet. Libertatea prea mare de mișcare îmi disipează intențiile pînă la diluarea lor. Mai trăiesc cu convingerea că orice formă poetică, indiferent de momentul în care a fost concepută , poate rezista in aceste timpuri, dacă e bine și contemporan alcătuită. Chiar am vaga speranță că aș putea să fiu unul care să readucă în atenție forme literare greșit trecute în uitare. Poate este o doză de egolatrie pe care o ascund totuși printr-o fervoare cu care m-am așternut la lucru. La urma urmei, oricât ar fi de corect și nimerit, cred că fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe să facă, asumându-și dificultățile și eventualele reproșuri sau chiar strâmbări din nas. Atâtea ar mai fi de spus, dar mai avem timp, iar întâlnirile sub aura textului poetic, să sperăm că nu se vor încheia aici. Faptul că ai adăugat o stea - cu toată claustrofobia pe care ai resimțit-o - nu poate decât să mă onoreze, pentru că vine din partea ta, și să-mi spună că, în definitiv, și claustrofobia poate fi o stare poetică. | |
| = forme... | Silvia CALOIANU [12.Apr.04 18:21] |
| Apropo, aveam textul pe masa mea de lucru, de cand l-ai publicat, dar tot nu gaseam timp, poate nici cuvinte, sa spun ca simt, ma emotioneaza artistic, poezia aceasta incorsetata bijuteric, dar ma sufoc in interiorul ei. Ma mir ca iti place cate ceva din ce spun eu...Nu te irita forma? :) | |
| = Atât | Adrian Munteanu [13.Apr.04 15:14] |
| Nu. | |