| + De exceptie | Neisa Conta [14.Oct.03 11:09] |
| Iata cum arata o povestire de exceptie. Nu pot spune decat ca m-a rascolit. Cu totul. Intr-adevar, Costel are motive sa fie mandru de tine. | |
| = O lacrima pentru EDNA | Maria Prochipiuc [14.Oct.03 15:42] |
| E soare si frumos! Razele soarelui mangaie bland norii care stau gata sa-si reverese dragostea lor spre frunzele plecate in cautarea vesniciei! Proza ta are in ea stilul si culoarea povestilor nemuritoare. De multe ori cand vad texte atat de lungi nu reusesc sa ajung la capat, dar aici s-a intimplat cu totul altceva, asteptam o continuare. Proza ta m-a facut sa colind impreuna cu personajul tau toate coclaurile . Sunt atatea pasaje care as fi vrut sa le comentez , dar mi s-ar parea o rupere din intreg , asa ca: | |
| + pentri codri | Pop Serban Rares [14.Oct.03 19:22] |
| tulburatoare. o stelutza intr-o amiaza de toamna primavarateca. ma bucur ca ne-am regasit! | |
| = Edna | costel [14.Oct.03 23:16] |
| Mai intai am sa-ti multumec, Stejane, pentru dedicatie. Am citit atent povestea si povestea din spatele povestii Probabil ca Edna vine de la vulcan, de la eruptie de tip vulcanic, eu as fi folosit Elda (macar consecventa numelor), desi acum n-are importanta. Cateva cuvinte despre text. Pe mine nu ma convinge personajul . Padurarul. Mai intai datorita limbajului. Cand simplu, uneori aproape arhaic prin formulare, cand elevat, pretios chiar. Alaturi de membre superioare, leziuni, ruxac, bulversat (etc) apare sopron, pieritule, drept sa spun, peste satuc, (etc) Daca gresesc, te rog sa ma tragi de maneca. Insa povestea batranului, dincolo de vocabularul inexpresiv, nu spune multe. Nu spune mai nimic. Pentru tine da, pentru mine da, dar asta pentru ca noi cunoastem subtextul. Dincolo de inconsistenta povestii pentru un cititor obisnuit, e introducerea care imi pare mult prea lunga. Eu cred ca o poti rezolva din cateva fraze. Dinamizand-o. As reveni pe text, as slefui limbajul batranului povestitor, i-as reduce (textului) din “molcomul “ curgerii si i-as adauga cateva elemente care sa sucite si sa capteze atentia. Cu riscul de a pierde din fluenta povestii ascunse. Nu stiu de cate ori ai reusit sa revi pe text, sunt unele constructii care schioapata, am sa-ti dau cateva exemple, poate nu cele mai semnificative, (pentru asta ar trebui sa reiau textul) dar sugestive: “Uitasem să spun de la început că puiul meu de cangur era o fetiță. Și nu știu, poate pentru că era femelă,…” “Vara aceea a dat buzna cu secetă peste noi…” “Două-trei tornade uscate se abătuseră tot atunci peste sătuc și mulți priveau spre munte sceptici, ca și cum pădurile mele ar fi avut vina secetei sau a vânturilor turbate. În fapt erau un fel de curenți de aer rece, veniți cu viteză mare dinspre ocean, care se izbiseră piept în piept cu fierbințeala uscată a pustei. Furie care se descăieră, chiar aici, învârtind pe sus acoperișuri și smulgând crengile mai uscate ale copacilor, din împrejurimi.” Dialogurile (cele cateva) par aruncate in graba, de parca ai fi vrut sa te scapi de ele cat mai repede, o alta scadere a textului: “- Să începem atunci! Vă ascult! - Da. Să începem… Poți să-mi duci departe povestea. S-o porți după tine până unde vrei tu. Doar să nu-mi dai nicăieri numele. Și așa mă știu pădurile de pe nu mai știu câte ținuturi. - Fiți liniștit, voi păstra anonimatul.” Tragand cu ochiul la “Popas intr-un pas” va intelege oricine ce vreau sa spun. Cam atat, astept revenirea pe text. Merita, stim cu totii ce poate Stejan. | |
| = Neisa, Maria, Rares | Deliu Stejan [15.Oct.03 03:37] |
| Le multumesc cititorilor "Ednei" pentru interesul si rabdarea de a-mi citi un text in proza luung, aici pe internet. Cunosc toate dezavantajele postarii de texte lungi. De aceea, multumirea se imparte. A mea ca m-ati citit si a voastra, ca sunteti "atinsi" intr-un fel sau altul de creatiile mele. Neisa, ma bucura faptul ca m-ai citit si mai ales faptul ca proza mea nu te-a lasat rece. Iti apreciez gestul si trebuie sa spun cu deplina sinceritate ca apreciez la randu-mi arta in diversitatea ei, indiferent de forma de expunere. Arta adevarata, creeaza si ofera o alta dimensiune vietii noastre. Exista, pentru cei care sunt capabili sa patrunda in acea dimensiune, pentru ceilalti, nu exista. Si asta chiar nu conteaza. Doar de aceea suntem entitati atat de diferite, pentru a trai paralel si a ne exprima liber opiniile. (ma refeream la activitatea ta, atat cat am observat pe site). Eu sunti dintre cei care apreciaza, asa ca: succes! Maria, spui tu ceva cu povestile nemuritoare, (pe care, drept sa spun le ador). Este o poveste aici si faptul ca ai calatorit alaturi de personajul meu prin munti si pe departe, nu poate decat sa ma bucure si sa-ti multumesc ca ai stat aproape de noi, ca nu ne-ai parasit inainte de a termina textul. Pe mine si pe ele. Personajele mele. E dificila lectura de texte lungi pe internet, stiu, de aceea semnul tau aduce cu sine aprecierea mea. Povestea exista undeva. Daca este nemuritoare, o va spune posteritatea. Cu multumiri! Rares drag, astept un anume "re", dar nu pe adresa veche, ca nu o mai posed, sper ca stii. Ehei, stiam eu ca si tu ma citesti. Oare de unde m-ai ghicit? Pentru ca exact asa e. Primavara acestui an nenorocit mi se iveste parca, abia acum, printre ramuri de toamna. Si e chiar bine cand se gata o data cu incremenirile! Multumesc si te astept. Dinspre codri. Multumindu-va, cu respect, autorul. | |
| = lui Costel Baboș | Deliu Stejan [15.Oct.03 04:42] |
| Iti multumesc pentru parere, am inteles si substratul ei. Mai mult chiar, percep printr-un fel "unde auctoriale" chiar si parerile din parerea ta. Punctual: Textul o spune suficient de clar. Este vorba despre Edna, o pronuntie fireasca a denumirii "Etna" (marele vuclan activ sicilian). Adica, palatalizarea consoanelor t/d. (Etna->Edna). Si e Edna, pentru ca asa vreau eu, autorul. "Elda"? nu-mi spune nimic! Ca prozator, cunosc conditia limbajului personajelor in relatie cu spatialitatea, temporalitatea, personalitatea, apartenenta si tipologia caracteriala a lor. Conditia limbajului potrivit o probeaza cel mai usor traducerile. Consider ca textul meu se preteaza la orice tip de traducere. Exemplele pe care le-ai dat nu sunt nici arhaisme si nici neologisme, ci cuvinte uzuale, obisnuite intr-un lexic. Fie el romanesc ori strain de limba noastra. Apar, e adevarat cateva diminutive si cateva virgule in plus. Punctul de vedere al autorului Deliu Stejan este ca in sfera preocuparilor unui padurar cu experienta (si mai ales, batran) apar inevitabil cuvinte ca: "leziuni", "membre superioare", "ruxac". Iar celelalte sunt eventual diminutive si cuvinte uzuale, (drept urmare pot fi traduse fara nici un fel de problema)- iata, am luat ca reper munca traducatorilor. Povestea padurarului spune mai multe decat felul in care vrei sa demonstrezi ca nu o spune, cu insistenta. Nu o spui tu, o vor spune altii. Cititorii nuvelei "Edna" nu sunt doar membri site-ului www.poezie.ro, care spre bucuria mea si-au lasat impresiile, contrazicandu-te oarecum, in avans. Pentru ca, de ce sa nu recunoastem la o adica, fabula si subiect exista. N-as fi vrut sa o spun eu ca autor, insa o spune suficient de clar, insusi textul de fata. Introducerea, cum ii spui tu, este momentul impactului psihologic al celor doua personaje, interactiunea, patrunderea. Preluarea povestii, initierea in interiorul ei a unui personaj de catre celalalt. Si aici ma opresc cu explicatia! Textul ramane asa cum a fost construit initial pentru ca, poate ai avut ocazia sa observi, in general creatiile mele in proza sunt concepute pentru a putea fi interpretate radiofonic sau pe scena. (Asta doar daca ai incercat vreodata sa le citesti cu voce tare.) Revizuirea textului s-a efectuat pe parcurs. De la conceperea lui (in iunie pentru o anume ocazie), pana la postarea aici pe www.poezie.ro. Cu minuscule modificari. Ma tenta chiar sa nu o aduc aici. Data postarii a survenit prin decizia libera a autorului. Adica a mea. Sugestia cu limbajul este una buna. O voi lua in considerare la recitire, desi nu cred ca voi opera modificari substantiale in text. In secventa citata: “Uitasem sa spun de la început ca puiul meu de cangur era o fetita. Si nu stiu, poate pentru ca era femela,…” - am uitat, probabil, sa pun ghilimelele (la "fetita") - modul in care se exprima iubitorii de animale, atunci cand si le prezinta/alinta. Dialogurile portretizeaza personajele, indiferent de cat de dese, lungi, prezente sau dense ar fi. Sunt de acolo din text, contureaza personalitatea, caracterul, inclusiv starile de spirit din momentul surprinderii in fapt. Daca am ales o anume constructie a textului este tocmai pentru a evidentia ceea ce doresc eu, ca autor al nuvelei "Edna". Iti multumesc pentru parere/opinie. Autorul. | |
| = Provocare? | costel [15.Oct.03 06:54] |
| Atunci cand un autor propune un text cititorilor, e normal ca cititorul sa aibe o parere. Daca te deranjeaza, nu mai posta. Observ ca te deranjeaza, prin tonul abordat. Povestirea (si nu nuvela) e slabuta. Poate ca prinde la copii (nu stiu pentru ce varsta)dar eu nu o simt. Sunt de acord ca un padurar poate folosi ce cuvinte il taie capul, se si intampla asa in relaitate, doar ca un creator de arta nu se multumeste sa copieze relaitatea, o mai si transforma. Ca dovada ca si tu transformi, uite, padurarul tau nu trage nici o injuratura mai spurcata, greu de crezut, dar nu necesar intr-un text literar. Problema e ca limbajul sau e neconvingator literar. Parerea mea. Nu trebuie sa ti cont de ea. Stii foarte bine ca sunt un admirator al prozei tale. Doar ca de data aceasta se intampla sa cred ca mai e nevoie de retusuri. Atat tot. Si cand ti-am dat exemplele cu dialogurile, problema n-a fost ghilimelele, ci chiar dialogurile pe care le-am simtit plate, subtiri, false, fortate, ceea ce nu caracterizeaza scrierile tale. Usor de refacut, sunt doar cateva. Dar decizia, absolut, e personala. N-are rost sa ne ciondanim. In mod normal trebuia sa-mi spui multumesc si atat. Lasa-i pe cititori sa-si faca datoria. Sa te citeasca si sa-si expuna parerile daca simt nevoia. Degeaba incerci tu sa ma convingi despre ce ai vrut sa exprimi in povestire. Ai avut ocazia sa o spui. Explicatiile de sub text n-au nici o relevanta pentru mine. Asa ca te rog sa nu-mi mai raspunzi, eventual alt cititor ma poate combate, dar nu autorul. | |
| = stejane | Arghira [15.Oct.03 14:32] |
| Mie mi-a placut proza ta, de altfel ti-am spus-o de atatea ori, de potentialul tau in care cred cu tarie..si am sa te sustin in masura posibilitatilor. Scrierea de fata imi pare a exprima o stare de spirit, cum spune si Costel exista un subtext (intotdeauna, la orice proza) hranit cu trairi, alimentat de anumite ganduri. Ce mi-a placut in mod deosebit e impulsivitatea pe care o simt citind, finalul vine ca o izbavire, eliberare.. Sunt curioasa cum vei insera fragmentul acesta de proza in celelalte care vor fi cuprinse in volum, daca acest moment va fi surprins. Singura obiectie pe care o am ar fi ca nu ai personalizat destul "padurarul", dar intr-un fel e bine pentru ca al 3-lea personaj nu e decat un "ziarist" care nu stie prea multe, care merge pe firul apei si deznoada ghemul si care isi face o impresie la sfarsit. | |
| = subtextul | Deliu Stejan [16.Oct.03 02:21] |
| Costel, pe mine nu ma deranjeaza nici un fel de parere, dimpotriva, oricine e binevenit sub textele mele sa-si lase impresiile, fie pozitive, fie negative, cu atat mai mult, sincere! Si mai ales, apreciez acest lucru pentru ca se stie deja, eu postez textele cele mai lungi aici pe site, ma repet acum. Nu e o provocare e realitatea. Ma refer la subtext. De aici survine si parerea ta care nu ma supara, mai ales pentru ca iti anticipasem reactia. Iti multumesc pentru ca esti un admirator al prozei mele! In cazul in care te deranjeaza ca ti-am dedicat acest text sau chiar si celelalte, (oricare dintre ele), pot sa-mi retrag dedicatia(iile). Fara suparare! | |
| = Raluca | Deliu Stejan [16.Oct.03 02:42] |
| Multumesc Ralu, stiu ca tu ai o mare preferinta pentru textele in proza, iti cunosc aceasta calitate rara. Tu ma citesti neconditionat, stiu asta! Imi vine sa ma repet de fiecare data cand apari cu pareri, te respect ca cititor, si iti multumesc ca-mi esti aproape si pe site si in afara, draga mea prietena! M-ai stimulat de foarte multe ori si pentru asta iti multumesc. Cu drag! | |
| = Stejan | costel [16.Oct.03 03:07] |
| Imi pare bine ca ai revenit la un "ton" mai bland, pentru ca eu abia astept sa te citesc, oricat ar fi textul de lung. | |
| = Costel | Deliu Stejan [16.Oct.03 03:22] |
| Multumesc Costel! | |
| = dedicatie | Arghira [17.Oct.03 18:42] |
| e o zi ciudata..parca, uite eu si cu amicul meu Clyde, de pe ag iti dedicam versiunea (lui!!) Un gand de toamna Zadarnicia nu mi-a apasat aripile si mi-a ingreunat mersul, Caci speranta sta agatata de coastele mele, atarnand, Ca un paianjen imbracat in culorile mortii, construind, O panza rigida, in care sta prins al toamnei gand. Un inger a rupt panza, dar a pastrat doar un fir, La un capat ,amintirea, la celalalt un gand de toamna, Apoi, a eliberat, vocea zanei care aduce gerul aprig, Pentru a ucide toamna, cu o lovitura de calcai... | |
| + stejan | Cosmin Dodoc [17.Oct.03 19:00] |
| niciodata sau nici-o data n-am reusit sa raman fara aripi astazi am zburat deasupra unui vulcan nici nu mai stiu cum ii spune edna parca si fulgii s-au ghemuit inspre piept trebuia sa mor Citind proza ta am avut o senzatie de preaplin. Cosmin | |
| = capatul râului | LOG [17.Oct.03 20:58] |
| eu nu stiu "povestea din spatele povestii". eu doar simt povestea de dincolo de ultima poveste ...ca un vulcan de împlinire, ca o cascada de durere. credeam ca mor citind-o. | |
| = parere sincera | Mihaela Plesa [18.Oct.03 02:41] |
| O sa precizez mai intai ca ti-am citit mai toate textele, chiar daca e prima data cand comentez si ca imi place ceea ce citesc la tine, de aceea si revin. Am cateva obiectii de data acesta, poate ar face povestirea mai alerta. partea de inceput este destul de greoaie si oarecum redundanta. Desi metafora din spatele textului este reusita si se simte maiestria cu care fac personajele sa vorbeasca, consider ca pe alocuri s-ar mai putea peria, lungimea textului nu sperie daca alunecarea se produce firesc. Cu ganduri bune si la recitire. | |
| = Raluca, Cosmin, LOG, Mihaela Plesa | Deliu Stejan [18.Oct.03 05:36] |
| Raluca, Cosmin, LOG, Mihaela Plesa, cu de patru ori multumiri si cu de patru ori zambete,(4x:), dar mai ales, cu stima, al vostru, Deliu Stejan | |
| + Stejanului | Luminița Suse [23.Oct.03 01:05] |
| Ciudat. Acum cativa ani, tot in octombrie, am postat aici pe site o proza despre "cangurul meu alb",. Evident, era departe de valoarea acestui text. In final insa, ma intrebam daca o sa revina vreodata. Era vorba despre acele daruri sufletesti care, o data pierdute, nu le mai regasesti. Cu alte cuvinte, unicitatea sansei. Dar Edna se daruia invariabil de fiecare data. Pana cand? Uciderea ei, necesara, ramane valabila poate pentru randuielile lumesti, dar nu si ceea ce transcende lor. Ma mir prea des cum de continuam sa fiintam asa infirmi de bucati din suflet fara macar sa recunoastem... E doar aparent fantastica, proza ta. Simbolistica ei e usor de intuit si descifrat pentru cine are “simturi de suflet”. Nici nu puteai alege alt animal decat cangurul! Ma intreb de cate ori ne-am rusinat si indignat de oamenii care s-au dovedit a fi mai ticalosi decat fiarele salbatice. Natura, in modestia-i imuabila, mai are inca multe lectii de oferit, dar cati din noi apleaca la ea ochii si urechile sufletului? Revenind la text, remarc cu admiratie ca autorul are un dar inegalabil de a pregati si construi povestea. Din detalii marunte reuseste sa ctitoreasca o cetate pe malul purpuriu al durerii. N-am putut-o citi cu ochiul critic pentru ca un astfel de text se scrie rar si nu se adreseaza oricui. E acel gen de proza pe care il citesti cu ferestrele sufletului larg deschise, sa te lasi cuprins de visele nerostite ale copacilor din care anotimpul toamnei isi retrage brutal frunzele inflorite. E acel gen de proza din care iesi innobilat sau indignat de propriile infirmitati. | |
| = Luminita | Deliu Stejan [23.Oct.03 08:21] |
| Asa am simtit si eu, Luminita, ca n-as fi putut alege alt animal, decat cangurul. Imi amintesc ca citisem motivul cangurului si la tine, in cateva poezii din "Anotimpul licuricilor", al tau e alb, o imagine frumoasa, pura. Si eu l-am folosit pe cangur in texte inainte de a-i studia comportamentul, cred ca stii in care. Sunt chiar curios de proza ta, mai ales pentru ca ai folosit acelasi animal-simbol, trebuie sa fie interesanta si chiar as vrea sa o citesc. Iti multumesc pentru ca m-ai citit, cu drag, autorul. | |
| = Pentru Log | Romeo Rostas [12.Feb.04 02:53] |
| Tocmai ti-am lasat o parere. Pentru ca nu se vede in lista cu pareri si nici nu apare in contul meu, la linkurile cu pareri, iti las aici mesajul (pe Stejan il stiu si nu se va supara ca fac trimiterea sub textul lui), pentru a ma asigura ca il vei citi. Din pacate, tu nu ai nici un text postat, asa ca am recurs la aceasta metoda, in cele din urma. Pentru tine: http://www.poezie.ro/index.php/personals/51427/index.html | |