Comentariile membrilor:

=  >despre Herr Professor cu drag	Gavroche [26.Feb.03 19:09]
Ah! Stiam eu ca undeva avem un inger in comun. Si iata ca falfaie aripile, tocmai i-a picat o pana. Das ist für mich eine überaschung. Dar sa va povestesc si eu cate ceva despre Herr Professor. Cu drag. Eu nu am invatat la scoala limba germana dar, cand eram eleva in clasa a 6-a, parintii mei au fost nevoiti sa invete germana deoarece trebuiau sa plece pentru o perioada mai lunga in Austria, pentru un tratament necesar mamei mele. Atunci m-am decis sa invat si eu germana impreuna cu ei - imi placuse de la inceput Herr Professor, pe care atat de bine il descrii mai sus. Era deja pensionar dar venea pe aceeasi bicicleta si intotdeauna zambind si binedispounandu-ne si pe noi. Pentru mine avea intotdeauna in buzunar o bombonica de ciocolata sau ceva sa-mi incalzeasca sufletelul de copil. Asteptam cu nerabdare orele de germana de miercurea dupa-masa, facandu-mi temele cu sarguinta (desi aveam un program foarte incarcat si la scoala, mai ales ca pe vremea aceea aveam ore si sambata). Alergam grabita la usa sa deschid cand suna, intotdeauna punctual, ca sa-l aud rostind cu zambetul pe buze "Für dich, eine klaine überraschung". Mai am si azi intr-un album o felicitare din aceea in relief cu doi copii fericiti pescuind o gheata dintr-un lac. Am luat ore cu dansul doar aproximativ un an de zile, timp in care am participat si la cercul rebusist Sator din Alba Iulia, al carui mentor era. Nu am mai avut ocazia sa invat germana si in alta conjunctura dar tot ce am invatat cu dansul mi-a ramas bine intiparit in memorie si chiar am ajuns sa-mi foloseasca. Nu m-am putut abtine a-mi depana amintirile despre omul acela bun, ca un bunic, care venea la noi in casa o data pe saptamana, cu zambetul pe buze facand din complicata limba germana o joaca. Dumnezeu sa-l aiba in paza, oriunde ar fi! Multumesc GAP pentru ziua de azi!
=  Ah din inima!	GAP [26.Feb.03 20:17]
Iata ca n-am numai dusmani!
=  Dascalii nostri...trecut-au...	Dominique [27.Feb.03 20:40]
GAP, ... ... cand ma gandesc inapoi ,ma doare sufletul dupa cum a fost. Am avut si eu un astfel de dascal...era o " generala", la fel de precisa, la fel de nemtoiaca, le fel de buna... Era o lume de cuvinte adevarate, si ma iubea...Ea m-a invatat sa-l citesc pe Goethe in Deutsch, ea m-a invatat sa fiu om... Povestea ta este la fel cu a mea....dar a ta este foarte bine scrisa. Te felicit !