= sa fie intr-un ceas bun! | Nic [03.Sep.02 19:58] |
"Unde esti copilarie..." Da, imi place proza ta! Astept si altele. Sunt convinsa ca ai multe amintiri bune... si rele. Pune-le pe hartie si le vei retrai mai intens decat in gand. | |
+ Bravos | Nexus [03.Sep.02 20:47] |
Ce dor imi e si mie de orele pastravului si a privighetorilor. Doamne.... Ai verb . ma bucur sa te gasesc si in proza | |
= Nico, Nexus | dorun [04.Sep.02 11:40] |
Toate aceste amintiri sint singura mea avere...sarac, dar mai curat, mai uscat... vorba cuiva. Sint multumit ca v-am intors in timp, pentru o clipa, in Edenul copilariei. | |
= copilărie | Dănilă Florentina-Loredana [29.Jan.04 14:50] |
Citind, am avut sentimentul că eu am scris. Ce ciudat! Si mie mi-e dor de străzile copilăriei ( de una, în special). Si eu am avut un vis, încă de la vârsta de 13 ani, când bunica mea, rămasă singură, a vândut casa si s-a mutat la oras. N-am renuntat nici acum la visul acesta de a răscumpăra casa. Lectura acestui text m-a aruncat departe în timp si am simtit ca o mângâiere venind dinspre mâini crăpate de muncă pe crestet de copil fericit. Multumesc! | |
= Singura avutie | Madalina Maroga [29.Jan.04 15:26] |
Se spune ca "visele sunt singura avutie a celor nefericiti." Inteleg sentimentul care se desprinde din aceste randuri... Il (re)cunosc foarte bine...il simt... Amintirile sunt la fel ca visele... singura avutie pe care o avem, cu care ramanem peste ani.... Dar... durerea din suflet... se poate masura cu ceva? Eu cred ca nu... nici macar in cuvinte nu vom reusi sa spunem cu adevarat tot ceea ce simtim... "Uneori mi-e și frică de amintirile mele. Și totuși, mi-e dor de străzile copilăriei! Pe una dintre ele mă așteaptă viața mea trecută, vegheată de un talisman de argint…" Multumesc pentru aceste randuri... Madim | |
= Amintirile, un semn de bătrînețe (Mădălinei) | Tudor Negoescu [11.Jun.04 12:35] |
Mulțumesc și eu pentru trecerea ta prin amintirile mele, Madim! | |
= Loredana și obsesia copilăriei | Tudor Negoescu [30.May.05 15:23] |
Florentina-Loredana, scriind,noi ne scriem propriile obsesii. Și copilăria e una dintre ele... | |