| = O întrebare... | Nicolae Popa [28.Apr.07 21:32] |
| „dimineața îmi place să beau cafeaua foarte fierbinte și dulce. să-mi ard limba. asta ca să-mi aduc aminte de tine. ori ca să nu mai simt alte arome. ori cum spunea ioana să mă doară pentru că atunci când ne doare spunem cuvinte frumoase. memorabile chiar. când m-am îmbătat prima dată eram foarte mic. aveam grijă de frate-miu ai mei erau plecați. ne jucam. ne dădeam cu capul de salteaua recamierului ore în șir și ni se părea cel mai bun joc. apoi a venit întunericul. apoi a venit setea. apoi frica. găleata cu apă era pe cerdac și n-aveam curaj să aduc o cană cu apă. apoi a venit tanti sâia cu o sticlă de un litru. mirosea a soc tanti sâia spunea că e vin tăiat și că nu avem voie să bem. până la urmă eu am luat o cană frate-miu o ceașcă și am început să bem. după o vreme totul a început să se învârtă și ne-a bufnit plânsul. nu știam ce se întâmplă. frate-miu adormise cu saliva în colțul gurii. am pus ceasul să sune. l-am întors până am simțit că pocnește. nu știam ce făcusem voiam doar să-l trezesc pe frate-miu. am tras de el... ” Adevărat! Foarte adevărat! Numai că ce să caute cititorul din mine prin atîta intimitate care îți aparține în exclusivitate doar ție, conform tuturor normelor de bună/rea conduită? Unde sfîrșește, de fapt, nesfîrșirea caznelor interioare și începe adevărul literar-valoric-artistic? Cît oare ne putem căina că ni se întîmplă ceva fără să recunoaștem că nimic din cîte ni se întîmplă nu ne privesc decît sub aspect poetico-patetico-literarș.a.m.d? E o întrebare, nimic mai milt. | |
| = cateodata mai raman mut | matei ghigiu [29.Apr.07 00:25] |
| ...asa s-a intamplat si acum cand am primit linkul... nu ne cunoastem dar as vrea sa iti spun... nu! e aiurea! nu as vrea sa iti spun nimic. ci doar sa iti multumesc pentru acest montaigne russe ca o pledoarie pentru semintele simturilor. nu trebuie sa dam nimanui explicatii. de cele mai multe ori dragostea ne "explica" noua.... | |
| = raspunsuri | emil pal [29.Apr.07 19:31] |
| Nicolae Popa, nu stiu unde ti s-a parut ca ma cain. Inca subtitlul anunta modul in care trebuie citite lucrurile. Cit despre adevarul literar artistisc am renuntat demult sa dau verdicte. Eu plec de la o premisa simpla. Cineva mi-a spus la un moment dat ca omul in sine e cel mai bun poem. Eu am scris, nu conteaza ca din punctul meu de vedere e o tehnica brutala si oarecum neobisnuita. Pentru mine ceea ce e in exterior nu are miza. Bat pariu cu oricine ca imi trebuie jumatate de ora sa scriu un volum de poezie si jumatate de ora sa fac schita unui roman, cu personaje cu tot. A vorbi despre tine, dincolo de dramele si patetismul pe care il implica orice poveste, implica tehnica, talent si, de ce nu, singerare. Imi vine sa rid, poate voi supara poate nu. Am vazut comentarii, extravagante chiar, lasate pe niste poezii fara miza. Am realizat atunci niste lucruri: unii scriu pentru ca sunt scriitori, altii scriu pentru ca le place, altii scriu pentru ca nu mai pot. Pentru fiecare categorie exista cititori. Mi-a venit pur si simplu sa rid cind am citit comentariul. E un text peste media la ceea ce scrie, si totusi, un om pe care il apreciez zice ca mai cain. Ori n-a inteles nimic, ori inseamna ca asa e. Matei Ghighiu, nu trebuie explicat nimic. Cine simte trebuie neaparat sa simta. A simti e sonda de urina a fiecarui om. Surprins si onorat de lectura. | |
| = așa...de băgat în seamă... | marius iorga [01.May.07 10:28] |
| O să încerc să nu par deloc ironic... asta numai pentru simplul fapt că plec de la o premisă avantajoasă ție: felicitări pentru că "pierzi" timpul și "produci" literatură. Calitatea ei însă o stabilesc acei care îi denumim "Cititori". Dumnealor hotărăsc dacă e ok sau nu! Felul în care ne "apărăm" noi pe acest site face parte din ceea ce am putea numi "avocăție ad-hoc". Dacă ai merge la un cenaclu (scuze, dar nu știu dacă ești membru al vreunui cenaclu!) ai vedea cât de variat este modul în care ți-e receptat fiecare rând pe care l-ai scris. Oamenii sunt, deh, subiectivi! (Sunt sigur că asta o știai deja!) Așa că... să lăsăm pe fiecare să-și dea cu "presupusul". Că se fac aprecieri pe-aici de-a dreptul scandalos de imposibile... ține tot de psihologie... fiecare vrea să pară mai deștept, mai educat, mai grozav... Personal, sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă pe acest site, și chiar îmi scosesem câteva proze, însă am revenit. Știi de ce? Pentru că îmi place să iau legătura cu oameni preocupați de aceeași "goangă" - literatura. Iar aprecierile lor mă măgulesc, pentru că înseamnă c-am fost băgat în seamă. Nu fac aici o criză de modestie! Artistul trebuie să fie lipsit de modestie! Spun însă că noi trebuie să ne acceptăm criticii! Offf...închei pentru moment, căci am tendința de a spune prea multe...voi mai reveni! | |
| = tot de bagat in seama | medeea iancu [02.May.07 00:23] |
| marius, scuza-ma ca ma bag si eu asa. dar care este parerea argumentata despre text? nu ne intereseaza ce face autorul, ce fel de preocupari are, nu este un lucur elocvent. nu stiu, daca nu iit place siteul, nu posta. eu vreau sa stiu care este teleologia cititroilor avizati de a veni pe texte si de a specula fara rost. eu vin in subsolul unui text si regasesc ori ceva argumetat ori un oftopic. iar tu, fara suparare, cred ca esti offtopic. | |
| = PROZA | Anni- Lorei Mainka [02.May.07 02:24] |
| ti-a reusit un fragment dintr-un roman sper o rinduiala si o superbuna retusare a copilariei in proza descrierea tatalui : scurt, cuprinzator, delicat asa cum era el cu antenele lui cu tot.... ar trebui sa te mindresti ca ai curaj sa il descrii , daca e vorba de tatal tau, bineinteles proza buna e mai rar, revin din curiozitate literara | |