| = beleive me | Ela Victoria Luca [21.Apr.07 01:28] |
| poezia ar fi mers fără reproș dacă nu exista fotografia. ai putea renunța la ea? fiindcă acest "zoom" prin moartea interioară provocată de 2asasinul" perfect e îndeajuns, ca textură poetică, fără textura imaginii. chiar dacă statuile... nu plâng, nu... în tăcere, ela | |
| = 01.33 am | tania cozianu [21.Apr.07 01:37] |
| nu dormeai, ela.. aproape am tresărit adineaori :) fotografia, hmm am s-o las acolo în noaptea asta. recitesc dimineață și voi vedea. mulțumesc văzului tău. somn ușor, ela. | |
| = avem | Cosmin Dragomir [21.Apr.07 02:37] |
| de toate in Romania, mai putin lunetisti. chiar simteam nevoia unui lunetist sorokian in poezia autohtona. nu cred ca te-ai gandit la el dar ai nimerit-o bine. mi-a placut poemul chiar daca, e mult prea abstract pentru papilele mele. pare fortat in constrcutie. se vede clar mestesugul, stradania gasirii unor sintagme, ghebosarea la promter ori asupra foii in cautare de imagini soc, prea multa nevoie de autenticism dauneaza | |
| = who's afraid of cosmin dragomir | tania cozianu [21.Apr.07 10:47] |
| e surprinzător că n-ai sesizat, d-le dragomir, că între săbiile tale ninja până la arma asta cu lunetă e o diferență insesizabilă care necesită doar un minim efort de imaginație. în fapt, nu-mi pasă deloc câți lunetiști sunt pe metru pătrat în românia, câți folosesc luneta în poligon, în misiuni de salvare sau câți mistreți sunt uciși anual pe glob la vânătoare cu un boss shooting system, de pildă. irelevant. aici vorbeam doar de focalizare și apropiere a distanțelor. și de-o altfel de moarte. fără alice sau gloanțe. dar, desigur, observațiile tale pot fi pertinente până la un punct. preferam să remarci însă, că luneta de-aici e doar un artificiu insignifiant de compoziție, nu are scop revelator. indiciul era titlul în sine. așadar, translația de la lunetă la zoom este perfect similar cu cel de la shoot la snapshot. în fond, "asasinul" poate fi la fel de eficient doar având asupra lui o simplă cameră foto. gestul declanșării rămâne același. imortalizarea, la fel. doar distanțele se scurtează. chestiune de obiectiv și de zoom x13, d-le d. | |
| = cu tristete dar si cu bucuria ca te citesc | carmen mihaela visalon [21.Apr.07 11:23] |
| remarc ca ai schimbat manusile si pedelele poezia a la belle epoque inca exista, dar norii acopera cu Ajna Chakra je veis revenir pana atunci te rog sa ma luminezi de ce ai recurs la trecerea de la persoana a 3-a la pesoana a 2-a in primele 2 versuri Catre editori, Am o propunere. Tania scrie bine, fiind, dupa parerea mea in topul celor mai talentate poete de pe Agonia, foarte aproape de locul 1, si foarte departe de locul 10. Are mai ales acum, cand "activitatea pe site" este in hibernare, o prezenta continua, savuroasa si inteligenta. Stelute de toate culorile. Socializeaza bine cu editorii: ela, cosmin, si felix. A dat dovada de discernamant si bun simt in comentarii, timp de mai bine de 2 ani. De ce nu o faceti stelutar? | |
| = erata | carmen mihaela visalon [21.Apr.07 11:24] |
| acopera Ajna Chakra, nu acopera cu Ajna Chakra | |
| = amelie | mihai zabet [21.Apr.07 12:46] |
| in poema asta majoritatea exceselor suprarealiste se atenueaza imi place cum vorbesti de fizica lichidelor fierbinti si despre snapshot-urile de la 50 de m frumoasa poema amelie foarte frumoasa si pe gustul meu desigur eu nu am vazut poza probabil s-a intamplat in zori de zi | |
| = 13 x | tania cozianu [21.Apr.07 21:27] |
| era vorba de un exercițiu de panoramare, carmen. uneori schimbarea cadrelor poate fi bruscă, doar cât să reglez în treacăt obiectivul și să-l focalizez. e, mai degrabă, un fel de reglare psihologică semiautomată. dar e posibil ca disconfortul de planuri să vină din faptul că nu stăpânesc bine tehnica. mihai, era un zoom pe un detaliu al unei clădiri de lângă palatul löffler din piața operei. irelevant, acum. ps: carmen, nu vreau să știu de niciun clasament, top s.a.m.d. aș prefera să cred că mă situez înafara oricărui sistem ierarhic, cel puțin aici. și nu. nu vreau să fiu 'steluțar'. dau destule note la școală ca să mai am o cât de vagă dorință să mai dau și-aici. vă mulțumesc, carmen, mihai, dorin. | |