| = vasile | maria dobre [12.Mar.07 14:17] |
| uite o poezie care imi face reala placere nu doar sa o citesc, chiar sa o recitesc. 'evident nu îi poți cere unui om să se creadă copertă de carte sau ziua de marți ' versuri care intra incet dar sigur in cititor.cadrul este metroul, scaunele rosii de asteptare, tunelul care ne transporta mereu acolo unde vrem.eliberarea sentimentelor noastre in acel cadru, nu pot sa fie decat asa cum au fost redate de tine.boabele de cafea, ca si viata in viata civilizatia ne cere asta incantata | |
| = un poem cafea | Cristina Rusu [12.Mar.07 16:44] |
| ciclul unor zile retraite dar sub alta forma si cu o alta stare. femeia trece tiptil "ai crede că pășește în vârful picioarelor ca o balerină " peste un covor cu boabe de cafea, insumand toate zilele de marti si de sambata. foarte frumos poem. mi-a placut. prietenesc, bia | |
| = jurnalul așteptării unui metrou | Mihai Chirilă [12.Mar.07 21:24] |
| o poemă în care imaginile și stările se încolonează în ritmul inimii iar eul liric se simte mereu azvîrlit pe altă șină în direcția altui flashback ar trebui recomandat. Mishu | |
| + fluidul saturnian | Ela Victoria Luca [12.Mar.07 22:59] |
| deși pare că se închide precum cercurile infinit concentrice, deși titlul sugerează o trezire printr-un fluid banal, desfășurarea ideatică și rostogolirea cuvintelor din ele însele spre linia receptivă a cititorului duce în final spre un fluid saturnian, "apa sâmbetei" (cum se spune pe alocuri), "lumina tare, neagră și amară", iar noi devortaorii de iluzii vitale, "sclavii negri încolonați" la izvorul de frumusețe al timpului ne întrebăm zilnic ce este dincolo sau dincoace. în fond, poezia nu face decât să arate o poartă. jurnal al lipsei, jurnal ritualic. mi-a foarte plăcut, indiferent de aromă, vibrând spre o sâmbătă a nașterii. sau poate doar aleg întotdeauna poezia, cafeaua și lumina. Ela | |
| = răspunsuri | Vasile Munteanu [13.Mar.07 11:52] |
| Maria: este și metroul un cadru (în limbajul de specialitate, „ramă”); important, însă, este „călătorul”, substanța; mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte. Cristina: îți dau dreptate, ceva se repetă, ceva este altfel; identic și diferit; mulțumesc pentru Mihai: este și asta o formă paradoxală de afirmare și de negare a liberului arbitru; ale noastre sunt roțile! a cui e șina? al cui macazul? ale cui pornirile și opririle?! mulțumesc pentru apreciere. Ela: mi-a plăcut imersiunea ta; curajul interpretării și afirmării de sens, ambele pertinente, dau satisfacție unui astfel de demers; pentru care, din nou, îți mulțumesc. | |