| = inima : lopată de infanterist | Vasile Munteanu [22.Feb.07 13:59] |
| expresii concentrate, asocieri aparent excesive, dacă nu ar fi pline de sens, ca într-o partitură imposibil de încadrat, tocmai de aceea imposibil de ignorat: "ritmul nevăzut al vocii când nu mă pot ridica până la umerii tăi". fără nici o legătură, textul tău mi-a amintit de: "De-acum vânătorii care-ar da poeste-o pereche de amanți ar fi orbiți de prea multa apropiere. Până și a ucide un șarpe ar fi păcat, căci nu se poate vedea o femeie moartă. [...]." cu drag, (Vladimir Holan) | |
| = părere | Vasile Munteanu [22.Feb.07 14:01] |
| găsesc că există o discrepanță "de limbaj" între titlu și conținut, dar, mă rog, e doar o părere. | |
| = direct cu inima... | Romulus Campan [22.Feb.07 14:45] |
| Bună Ela, Dun nou, tu, urcând și săpând cu inima-ți goală distanțele din tăcerea iubirii. Parcă doar un fel de "tehnicism" din "ochiul sternului / plec de la prezumția de nonagresivitate," mă ridică din cufundarea citirii. Mai trec. | |
| + un palimpsest al absenței | Mihai Leoveanu [22.Feb.07 17:10] |
| înlăuntrul cuvintelor ploaia de meteori nu ucide sunt straturi de alte-nțelesuri care ascund esența primară cobor dintr-un timp suspendat de privirile tale tot mai adânc viața mea se accelerează o întamplare nedeslușită este modul de-a fi în adânc dar - cum nu se poate nega ceea ce-ar fi putut să însemne - spatele înainte ca un scut îl împing presimțind aventura suspendat cu funii subțiri în memorie gândurile sunt mai greu înțelese - o silabă împlântată în cuvântul străin sau continuîndu-se la infinit nu este ecoul - mulți au căzut în iluzia prelungirii de sine captivi rămânând în această aparentă mișcare cobor în adânc ușor ca o reverberație apoi semnele în loc de cuvinte pulsând întuneric funiile s-au rupt începutul semnului ar putea să mă poarte oriunde țin la piept palimpsestul după care mă vei putea recunoaște | |
| = despre limbaj, poezie in intregul ei | Dana Mușat [22.Feb.07 20:41] |
| Limbajul folosit de tine m-a facut sa ma chinui in intelegerea poemului. So blame me...eu sunt aia care l-a citit de vreo trei ori.:) O sa o iau pe fragmente...sau versuri..cum sa le zic?:) Primul vers este o relatare cat se poate de deschisa a unei lumi imaginate de eu in perspectiva japoneza(sabie, stinsul pietrelor, talpile si inima goale); in al doilea avem o dualitate: nonagresivitate vs furtuna adevarurilor(ma rog e posibil sa vizualizam furtuna si ca pe o agresivitate linistita sau in orice caz tacita, dar tot un soi de agresivitate este). Versul trei... eul liric masculin nu intelege textele tale literare, se opreste intre cuvinte si nu vede dincolo de ele(posibil sa bat campii, dar lasa k imi place) Penultima strofa..avem acolo lexemul, sau mai bine zis, sintagma "timp suspendat" ceea ce arata exact ceea ce spune: o suspendare a unui timp...evident un timp fictiv, aflat probabil doar in universul poeziei. Ultimul vers mi-a placut cel mai mult. Ba nu, mint, ar mai fi si primul(datorita obsesiei mele pt tot ceea ce inseamna societatea japoneza). Un 10 pt poem(fooooarte rar dau nota asta) si o steluta imaginara(explicata prin comentariul meu)ca nu pot altfel P.S. scuze pt eventualele greseli Toate cele bune! | |
| = cu recunoștință, vouă | Ela Victoria Luca [22.Feb.07 21:22] |
| Ted, am schimbat titlul, prin tot soiul de versiuni: "foreign/learning/strange/no time for.. heartlanguage". Până la urmă am lăsat simplu, fiindcă textul în sine vine și continuă sau contrazice, uneori e artitmic alteori e în acord cu titlul. Și, cumva în subtil, versurile pe care ți le-ai amintit citind poezia mea, sunt în bună rezonanță cu cea care scrie. Mulțumesc, mult. Romulus, intenționat este folosit și un limbaj ușor tehnicizat, pe alocuri abrupt, stâncos, greoi, disonant. Mă bucură că nu te-a "smuls" compelt din adânc. Mulțam, badie. Mihai, câtă desăvârșire este în creația ta poetică e greu de cuvântat acum de o simplă și trecătoare voce, care îți mulțumește pentru această rezonanță subtilă a memoriilor, ai rețesut fire de sens între două realități poetice, cu recunoștință primesc semnul tău astăzi. Dănuța, e firesc să te împiedici cumva, să sapi cu inima în stânca acestui text, așa a fost scris, cumva; ai interpretat și deslușit bine fiecare fragment, sunt convinsă că ai avut și alte asocieri, imagini, idei, te-ai oglindit, ai primit textul în tine, ai reverberat fără deformări. Mulțam, cât despre note, hai să inventăm note de spirit, așa, cam cum sunt cele muzicale. :) Ela | |