| = nu din amabilitate... | Romulus Campan [17.Feb.07 23:22] |
| Nu este exact genul meu, dar mă atinge intelectualismul clasic. N-aș putea să-mi închipui vreo poezie cu "bisectoare", însă mă atrage irezistibil uneori această matematică, a colțurilor triunghice. Frântură de realitate văzută prin hubloul delicat totuși al pajanjenilor de ghiață. Cu revenire. | |
| = Cliv | Cristina Rusu [17.Feb.07 23:55] |
| viziune cosmica poetica cu tangenta matematica. de la real la ireal pe "o bisectoare". observ si la tine "atmosfera" chineza. triunghiurile si "Calea Laptelui". un poem simplu in aparenta, usor de citit dar bogat in imagini. sa citesti si sa calatoresti. cu prietenie, bia | |
| = Răspunsuri pentru Romulus & Cristina ! | Liviu Ioan Copos [18.Feb.07 20:14] |
| Romulus... "sarcina ochiului e să vadă linia"..."și nevoia de geometrie e o spălare", spunea Nichita Stănescu undeva în "Ordinea cuvintelor", sau poeta americană Sylvia Plath care în finalul poemului "La răscruce de vânturi"(nici o legătură cu celebrul roman!), folosea atât de plastic și sugestiv liniile drepte; ..."Cerul se sprijină pe mine, pe mine, singura dreaptă Aici printre toate aceste orizontale"... ca să nu mai vorbim despre simbolistica cercului, un alt element geometric des folosit în poezie: "cu cercuri prea perfecte"(și "geometrie a spațiilor") la poetul canadian Alain Grandbois și "păsările se rotesc mereu în cercuri" la americanul Weldon Kees, până la "cercul de neon", al regretatului poet Dinu Regman, pe care eu îl iubesc atât de mult. Sper că nu te-am plictisit, dar am dorit să-ți arăt în foarte puține exemple, că totuși "acest univers fără margini/ prea mărginit pentru ochii noștri", există în poezie. Cu considerație și prietenie. Bia! Te-ai referit probabilla cele patru triunghiuri ale afinităților din zodiacul chinezesc, care nu-mi este chiar străin, dar lucrurile pot fi privite exact cum ai spus, adică prin simplitatea sentimentelor create în mintea unui om care zboară în noapte la 10000 de metri altitudine, "despicând"...zbuciumat, pe acea "bisectoare" imaginară, privită cu ochii minții printr-un "hublou"..."cu paianjeni de ghiață". Cu drag. | |
| = Liviu, mulțumesc... | Romulus Campan [18.Feb.07 20:24] |
| M-ai prins. Am fost răutăcios cu matematicile, pentru că de-abia reușeam să-mi trec tezele și examenele. Toată ziulica eram după literatură, muzică, etc. Rage din mine dorința de-a o fi înțeles. Nu m-ai plictisit, dimpotrivă. | |