| = comutativ | Ioan-Mircea Popovici [15.Feb.07 00:11] |
| "Jumătăți inegale-s vâslele-n barcă ............................... Pendulez tot mai larg și incert. Dintre toate fecioarele lunii, te-apleci Și mă tragi în adâncul stufos și inert". foarte frumos... aici, pe terasa la Herimon penduleaza mai bine de schimbi intre ele inert si incert... parca mai usor pendulezi inert si intri in stufaris incert... o spun din propriile experinte din stufarisul de la Histria... de-ai sti tu cum cunosc fiecare ochi de apa... cum am cazut in gropi din stufaris... cum ma haituiau paznicii locului si braconierii... cum zburau pe langa mine schijele vanatorilor... cum zburau pelicanii si ce falfait de taina are zborul lebedelor... | |
| = am fost acolo | Anni- Lorei Mainka [15.Feb.07 18:15] |
| placuta imagine, vers fluid cu o rima echilibrata...ultimul vers nu stiu ce avea , cind citesti cu voce tare cred ca vrea o silaba....stiu, nu-i frumos din partea mea sa mai si doresc ceva cind mi-ati oferit destul...dar in fata acestei poezii am auzit din interior un ecou poetic | |
| = Iarasi, bucurie! | Vasile Mihalache [15.Feb.07 20:05] |
| Ioan-Mircea, Din nou sunt multumit ca versurile mele au izbutit sa-ti alimenteze interesul si sensibilitatea artistica.Dupa cum ai observat am folosit jumatatile tale inegale si curiozitatea mea.Cuvantul si lumina, oricat ai oferi dintr-acestea, omule, nu saracesti!Femeia cu pelerina iti va transmite cele despre SJP. | |
| = Ce surpriza! | Vasile Mihalache [15.Feb.07 20:04] |
| Anni-Lorei, Surprinzatoare si placuta vizita mi-ai facut!Ma bucur pentru ecoul poeziei mele.In curand va apare cartea mea de versuri:Incaperi cu ecouri, iata ca te dovedesti a fi printre acestea.Bineinteles ca mai sunt disonante, dar sunt multumit ca am ajuns pana acolo. | |
| = Dumnezeul copilariei | Ioan-Mircea Popovici [15.Feb.07 21:01] |
| E o bucurie sa vezi ca semnele jumatatilor inegale au facut seminte, semintele au facut flori si tu le-ai pus deja sa traga la rame... am primit si urmele SJP-ului si vestea cartii tale de sub tipar... semn distinctiv, iti voi da unul din cele cinci zaruri cu care am dat Yames de sase... "Maniosi nenufari explodeaza-mprejur..." Nu ma mir doar de bucuria cu care citesc poezia ta (cu vers plin si rotund, cu aroma si culoare, cu vibratie-n acord cu cele de langa el si de dincolo de el..., ba pot sa spun ca-i vers cu memorie si vocatia cuceririi, viguros........ "din ranile cerului sub orizont") ci ma mira acest "rostogol" care se potriveste cu "bila mea care se rostogoleste pe scara"... o rostogolire care tine locul unei prezente in singuratate... o prezenta care te urmareste, precum era prezenta Dumnezeului copilariei... | |