| = Iubirea, dragostea de părinte nu poate fii egalată decât de Dumnezeu. | Rodica Lupu [06.Feb.10 08:54] |
| „Când în tremur lîngă tine te vegheam, ca în altare, Somnul să îți fie-albastru și din el să crești mai mare, Cum coseam la păpușică haine să îi vină bine, Cum pășeai întâia oară cu mâinile către mine, Cum cântam cu tine-n brațe, tandru, cântece de leagăn,” .................................................................................... „Azi sunt toate amintire îngropate pe sub ani... Și-ai uitat nopțile toate când cu vocea sugrumată Te certam cu alintare, eu ca mamă, eu ca tată.” Versuri ce cuprind o dragoste sublimă și necondiționată pe care un părinte o dăruiește vlăstarului răsărit din însăși viața sa. Sensibilitate și un oarecare regret că puiul a crescut și probabil și-a luat zborul. Noi, părinții, de cele mai multe ori, rămânem cu un gol, uneori greu de acceptat. Domnule Viorel Gongu, după ce v-am lecturat „Mortul întors acasă pe furiș” și „Concertul pentru vioară nr. 5 K219 de Mozart”, m-am decis să citesc și celelalte postări pe site. Nu sunt specialist în literatură sau critică literară, sunt o persoană care iubește arta, literatura, creația în general și pot să afirm că unele texte scrise de dvs. impresionează. Aveți talent narativ iar experiența unei vieți destul de încercată, vă pune la dispoziție material suficient pentru a scrie un adevărat roman. Vă citesc cu plăcere în continuare. Felicitări și succes pe mai departe. | |
| = Rodicăi Lupu un semn prin cenușă de vise. | viorel gongu [06.Feb.10 09:41] |
| Nu ;tiu cum de ați poposit pe aceste versuri, poate din întâmplare. Vă mulțumesc pentru vizită și lectură. Vă sunt recunoscător pentru semnul lăsat și apreciere. Mi-ar face plăcere să mai întâlnesc câte o urmă a pasului dumneavoastră pe cenușa viselor mele. Cu drag Viorel | |