| = zar de plastic și țărmuri în acalmie | Dana Banu [05.Feb.07 13:27] |
| iată că am apărut și eu, fidelul tău cititor, din câte știu aceasta e prima ta vizuală de pe agonia, felicitări, interesante imaginile, mai puțin a doua care mi se pare cam "plasticoasă", zarul acela mi-e simpatic dar tot plastic rămâne și mai e și galben Observ cu ciudă că nu renunți la rime, ei, asta e, eu sar peste ele, părerea mea e că dezavantajează textul Tot aștept să dai contur persoanjelor dar ele apar și se retrag, curiozitatea mea îmi spune că aș fi vrut ca Pierre Nadar să fie mai bine redat cam asta e, prietene Iann, aștept povestea zidului alb să ne citim cu bine PS: imaginea vapoarelor și a cântătoarelor țărmului e demnă de privit cu atenție | |
| = fuzzy | Ioan-Mircea Popovici [05.Feb.07 14:00] |
| Copila cu cercul s-a bucurat de sextant in care a vazut si vapoarele si cantatoarele tarmului. sa vezi dincolo de vizibil este o poveste de care zarul galben nu este strain. cat despre asteptari? cu cat mai multe, cu atat mai pline de viata... Cu cele mai jucause zaruri, din sah cu hazardul, salutari cu briza marina si cat mai multe cercuri. Acelasi fuzzy, Iann. | |
| = zidul alb | Maria Gheorghe [05.Feb.07 19:20] |
| Le-am atins asa cum au aparut pe scara. Prima treapta, Tarmul cu propria poveste despre care, deocamdata, pot spune atat: ca ma trimite-n amanare la asteptare. O poveste cu stari, spatii si Tymp... zarul galben? un zar ratacit din "lovitura de zaruri" a jocului secund cu nuante de hazard. harta cu carari de marinar din ceasca de cafea, galbenul rotit de zar....spre far...pescarusul amana....zborul pestelui in ploaie...un dans nocturn in pas de aripa, pe rogojina impartita de hazard si-o bila....spre casa cu iedera, popas... mister pe masura...ce pazeste noaptea, acum cu luna noua...si fiecare treapta, un alt joc secund, o alta mutare in hazard si peste toate...un cantec si-un latrat de caine... imi place fiecare treapta si ma-ntreb a mister: cate sunt? stiu ca nu vei raspunde, decat urcand...coborand... cobor acum la galbenul zarului si astept sa vad cum se face ca pescarusii s-au oprit la zidar... | |
| = drumuri | Ioan-Mircea Popovici [05.Feb.07 19:58] |
| Un lucru face atat cat il pretuiesti. Primisem scoica aceea din Costa Rica. Aleku i-o adusese lui Alexis pentru zidul alb. Ce nu se vede in fotografia aceasta? Paianjenul verzui-galbui, aproape transparent, unul din nepotii lui lui Ragno. Fiecare detaliu conteaza. Multumesc Maria. Sunt multe drumuri pana la cascada. De acolo se vede cum fiecare scena devine un personaj... | |
| = intreaga, aceasta lume... | Amalia Cretu [09.Feb.07 09:28] |
| ...acum ai "o intalnire" cu clipa! cum nimenea nu poate sa-mi spuna cum va fi maine, incerc a regandi trecutul printr-o prisma triunghiulara, orientata inspre far. Marea, intotdeauna frumoasa, dar nelinistita precum "intinderi mari de ape" va reusi ea, oare sa ne spuna...cum? ce sunt ideile? cu pretuire, pentru gandul bun, ama | |
| = o clipa | Ioan-Mircea Popovici [09.Feb.07 15:18] |
| Ideile? ma aplec, ridic o scoica, o privesc pe toate partile, o duc la ureche, ascult si privesc marea... iei clipa de acum si-o duci spre nicaieri. aici se face nodul. se strange-un azi si-un ieri. un ieri ce doar trecuse si s-a pierdut in azi. de vezi numai trecutul, te-mpidici. Poti sa cazi. asa fac eu cu clipa si-o las in rostogol si ea gaseste-o scara. ocupa spatiul gol... aici, ca-ntr-o chilie e loc de univers... o raza de lumina si-o frunza pusa-n vers... am luat o clipa si-am lasat-o intr-o scoica pe apa... | |
| = dincolo de orizont | Amalia Cretu [12.Feb.07 20:33] |
| "am luat o clipa si-am lasat-o intr-o scoica pe apa...", Iann, as crede in frumusetea clipei daca as fi convinsa ca...revine; dar, timpul, implacabil se petrece. doar noi, "oleaca", mai ramanem; de ce? ne doare clipa care trece si duce, cat cuprinde-n scoica rece: iluzii, taine...totul trece! apreciere, ama | |
| = Spațiul Popovici | ionut mustata [12.Feb.07 20:54] |
| Un grefier menționa odată: „Personalitatea nu e rezultatul vreunor ascunse virtuți sufletești. S-ar părea că e mai mult gradul de concentrare diferit și de densitate pe care fluxul vital universal împrăștiat la întâmplare, l-a căpătat oprindu-se în fiecare dintre indivizi” Am citit toate textele postate sub semnătura Ioan-Mircea Popovici și sunt prea inteligent construite, deci ne vom îndoi, cum se spune: capul plecat sabia nu-l găsește, sau sabia plecată capul nu-l duce mintea, depinde de consens. Spațiul Popovici are câteva puncte de referință dintre care se pare, scările lui Escher constituie un punct … bidimensional, dacă nu insităm prea mult . Escher de fapt este un personaj- bază ortonormată , care manevrează din umbră toată acțiunea . În general acțiunea acestor povești tinde să se localizează în funcție de distanța la care se află față de unele evenimente locuri nume de oameni lătrat de câine, pescăruși, mare și să formeze o ceață plăcută uneori la miros. Intenția greoaie a existenței acestor texte e contrabalansată prin fraze scurte sau propoziții lungi. Iar apoi, pe parcurs, căderea luciferică în rime îi conferă cititorului o savoare aparte. Spațiul Popovici e alcătuit de obicei din multe elemente repetitive (lătratul câinelui Ponna, scara, pescărușii. oglinda etc) care într-n mod absolut deloc paradoxal nu fac parte din nicio rutină. În spațiul Popovici putem întâlni destul de des motive și concepte strabătute și răstrabătute atât real cât și uman (Tympul, Infinit, Scara, Unu etc. ). Motivul pentru care aceste motive se întâlnesc aici nu este știut nici măcar de ele, lucru care le face esențiale, în toată realitatea posibilă. Construcții de tipul “Sub curba integrală țineai măsura-n loc” și “Radicalul acela dintr-un Unu negativ mișcase imaginarul și zarul.” mă duc cu gândul la intenția aceluiași grefier de la origini, de a folosi tehnica limbajului formatat pe o anumită specie de câștigare a existenței și de a o trimite de exemplu, în altă parte. Mie mi-a plăcut mult ce am citit și aștept următoarele “personale”. | |
| = (imp):resie | Ioan-Mircea Popovici [12.Feb.07 20:43] |
| povestea clipei doare. ca orice durere, ii cautam leac. eu am multe leacuri. iata cateva: am lasat tarziul clipei intr-o ceasca de cafea... (poveste lunga, de-un roman in scrisori). alt remediu este cascada... din ce crezi ca se naste frumusetea dramatica a cascadei decat din faptul ca stropii ei sunt irepetabili, iar intregul pare acelasi... cascada este cea mai reala impresie... | |
| = radicalul acela | Ioan-Mircea Popovici [12.Feb.07 22:33] |
| Ionut, bate un vant prielnic corabiilor noastre. La inceput a fost un cantec, ca o parere, ca o fata morgana. Cuvintele-si cautau inaltimile pe un portativ cu chei muzicale si logaritmice. (Cand a venit si latratul am aflat ca-i un joc intre Ordine si Hazard. Totul este precum spui. Doar numele spatiului, ar fi bine, pentru inceput sa fie Spatiu de tip (P). Apare si-n spatiile abstracte si-ar fi un joc secund intre abstract si poetic...) alergand dupa cuvintele care ma paraseau m-am trezit pe Scara... Radicalul acela care-l pomenesc este punctul de sprijin al Scarii. Baza spatiului deocamdata este doar liniar independenta... (incerc sa cred ca-i de dimensiune 17) ortonormalizarea este o chestiune de Tymp... ma bucur ca ai vazut, ai auzit si, precum Toma (Geamanul), te-ai atins de poveste... | |
| = (exp):resie | Amalia Cretu [13.Feb.07 06:54] |
| e posibil a spune ca: timpul "zboara", alearga nevazut...in realitate, el curge continuu si uniform, iata povestea clipei! ea nu este "oprire de timp", ci traire. Heraclit spunea: "timpul este un copil care se joaca...este domnia unui copil"; ce poate fi, mai imprevizibil decat...jocul? decat ...timpul? ontologic, numai fiinta este, in timp ce nefiinta nu este. intr-o "lume vizibila", noi suntem! ar fi placut, la o cafea "literara": heliana_9, se pot transmite impresii; "cascada este cea mai reala impresie..." imi place mult felul in care Lucian Blaga a metaforizat timpul ( oare, de ce ne preocupa asta?!?), se stie: "timpul-cascada" "timpul-fluviu" "timpul-havuz" trecut, prezent si viitor, coordonatele existentiale proprii fiecaruia dintre noi. din perspectiva blagiana, "timpul cascada" simbolizeaza trecutul; acesta, mai poate fi(doar)...reprezentat! gand bun Iann, pe orice vreme! aprecieri, amalia | |
| + ...si ceva mallarme | Ioana Barac Grigore [13.Feb.07 22:16] |
| imi place senzatia pe care o transpui in acest spatiu escher al cuvintelor. si jocul liric de la intersectia poeziei cu geometria a la dan barbilian, dar nu atat de ermetic. comentariu lui ionut mustata m-a facut să citesc toata seria. punctez, pe langa ce a evidentiat ionut, jocul de-a cauzalitatea dat de maniera de folosire a subtitlului precedent ca punct de pornire pentru urmatorul text; ca o cadere continua (sau poate urcare) această zoomare a fractarilor. seria ( poate divergentă ori poate convergentă, o voi urmări cu atentie) e remarcabila de aceea las un semn de apreciere. si astept "zidul alb" | |
| = semn instelat | Ioan-Mircea Popovici [13.Feb.07 23:01] |
| Voi tine minte steluta ta ca un semn instelat de carte. Pe un cer instelat se naviga mai usor. Pentru zidul alb, ca si pentru dig, e nevoie de Tymp, in care pot sa strig: unde? unde esti?... cand este clar ca se asteapta ceva, un semn, din alta parte decat de acolo de unde era asteptat vine si intretine asteptarea... spuneam pe undeva ca-n fiecare dimineta ma trezesc ca astept ceva... de-o vreme acest ceva prinde forma unui cantec si inca ceva... ce-mi spui tu aduce cu "O lovitura de zaruri"... Nu ma indoiesc Igitur ca vezi si tu... Ti-am simtit bucuria si-ti multumesc pentru ea... ma bucur ca stai atat de aproape de Peninsula RODADOR... fereastra mea este mereu deschisa spre far... cand plec de acasa am cu mine un zar... (zarul acela care nu-i place lui elian... si care-i din rasina de tei,... nu-i din plastic) | |
| = nu e adevărat:) | Dana Banu [14.Feb.07 18:30] |
| e din plastic toată ziua acel zar știu pentru că l-am văzut, da, uite așa, e plastic garantat tot așa cum unul dintre paharele de acolo e al meu ca și ceașca de cafea:))) acum pas de mai răspunde, Iann, felicitări pentru stea, ți-am spus eu în commurile mele anterioare că până la urmă oamenii vor citi și vor privi cu admirație spre textele tale ce să îi faci, întotdeauna am dreptate cu prietenie, elian fug că e clar că matelotul de Iann se enervează și nu vreau să mor înecată în aceste mări:) | |
| = chiar azi | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 19:36] |
| elian stie sa joace perfect pe scara iluziilor... acesta este si motivul pentru care i-am daruit azi cercuri tangente... de nazdravana ce e, din axa lor radicala a facut un catarg de unde striga despre zarul galben... si peste tot spune despre zarul asta asa cum a visat ea... ea povesteste un vis si eu incerc sa ma dumiresc... Iann, prietenul lui elian | |
| = vapoare in larg | katya kelaro [14.Feb.07 20:52] |
| mircea, in port a sosit un vapor ... uite de pe chei privesc cum altul a ridicat ancora ... cine stie unde va ajunge, cel sosit in port a aruncat ancora ca pe un zar...placuta lectura. mai vin | |
| = focalizari si dispersii | Ioan-Mircea Popovici [14.Feb.07 21:18] |
| Intre Scara amicului Escher (a iluziilor) si Sah cu hazardul, intre focalizari si dispersii, iluzia unui vapor. (la cheu, vaporul sta-n chingi, cu ancora stransa la prova... ancora se arunca in rada...) aruncarea ancorei la cheu pare o miscare in joc secund... | |
| = Pe terasa la Herimon | Maria Gheorghe [16.Feb.07 09:02] |
| un zar galben din rasina,...pahare cu apa fina, un sextant ce-arata nordul, o gutuie cu pete de luna...scoica alba canta, pescarusul si-a luat zborul spre zidarul norocos ce-o sa-nnalte zidul din alb de iluzii si semnul bun ce-l latra Ponna, o confidenta de pe scara cu impresie de iedera...e timpul curgator in cascada sa spele locul de ruine si sa puna la temelie o fiinta...misterul se intinde in Peninsula, lumea a inceput sa vorbeasca cu mirare la Discovery, iar asteptarea ti-a facut cativa prieteni nerabdatori in urmari... cand eram copil,...si n-am crescut prea mult, ma opream in povesti acolo unde era misterul mai mare...si tot amanam sa continui povestea, cu bucuria ca mai e si maine o zi...si poate iar amanam si-i dadeam eu o urmare...in asteptare... | |
| = semanam | Ioan-Mircea Popovici [16.Feb.07 10:36] |
| Tu stii ca zidul alb nu-i o poveste si mai stii ca el este ideea gemenilor Zelkanu si Sloterius. Pe al doilea l-ai cunoscut mai bine ca mine de prin scrisorile dintre el si Stefan Zicher. Multe stii tu si nu-mi aduc eu aminte. Aici, in tehnica amanarii semanam... si semanam pentru ca suntem prieteni buni de cafea... azi, spre seara, dupa ce voi linisti niste tonuri dintr-o scena, voi intra in chestionarul i(e)migrantului, sa selectez din el cel mult trei intrebari... deocamdata e prea stancos... | |
| = Dunga zarii | Ioan-Mircea Popovici [21.Apr.07 08:14] |
| Mai trec din cand in cand si las cate-o poveste. Din Uneori, Nicicand, mai strecura o veste . Era de-acum Parerea, actorul principal, iar eu ascuns de soapte, fugeam in miez de bal... se adancise visul prin spaima-n fomatarii si locul de poveste trecu pe dunga zarii... | |