| + lighioanele imaginare | Ioana Petcu [23.Jan.07 15:09] |
| nu stiu de ce imaginea pe care ai proiectat-o aici, Elis, mi-a amintit de Cartea fiintelor imaginare a lui Borges, poate ca personajul de aici ar putea sta intr-o astfel de galerie. In fapt, chipul de animal (ciine, si aici simbolistica e chiar generoasa) se rezuma doar la suprafata. In launtru lucrurile se asaza foarte uman, si cred ca aici sta esenta. Exemple sunt multe: "rod pantofii, sa stii ca exist", " iti lind mina / dar nu mai pling", "vidul imi stafideste plaminii / chiarcita sunt" - citatele nu sunt exacte dar am vrut sa arat ca ideea iti apartine in intregime :) pe de alta parte, imaginea asta e aproape sado "pornesc cu o lesă bine strânsă un spațiu mort în care miros teritoriile marcate de alții" - instrainarea e certa, durerea e acolo, quasi-tragica, iar finalul puncteaza ca o definitie: "nimic nu mai e al meu" si pare a sta intr-un prezent in care trecutul e doar o umbra "nu mai e". acord steluta pentru imagistica bine echilibrata din aceasta poezie, pentru evolutia frumoasa pe care o are elis. (elis, imi plac tare mult fotografiile tale) | |
| = ioana, | Elis Ioan [24.Jan.07 10:46] |
| m-ai dezbrăcat de tot :) îți mulțumesc pentru felul în care ai găsit poema și pentru stea. (mulțumesc și pentru asta. e doar o joacă. momentan) | |