| = 123456 | florian stoian -silișteanu [11.Jan.07 23:06] |
| nu te-am mai citit demult.Uneori am găsit prin poemele tale ape tulburi.Chiar dacă totul curge.Lumea spune că Dumnezeu există.Eu doar îl caut. | |
| = 7 | Ela Victoria Luca [11.Jan.07 23:09] |
| Pe pământ orice om are și tulbure. Dumnezeu să îți fie. Mulțumesc pentru lectură. Ela | |
| = Ela | Uln Aron Alex [11.Jan.07 23:14] |
printre cuvinte... impatimit si ascultandu-te... Ulnul "și pargurile? să se rupă în hohote" | |
| = Uln | Ela Victoria Luca [11.Jan.07 23:21] |
| mulțam de ascultare, era pragul, da. s-o fi rupt de la hohote de râs-plâns. mulțam. Ela | |
| = neliniste | dan plesa [11.Jan.07 23:37] |
| frumos. imi place nelinistea asta care iese din poem. | |
| + detalii | florin caragiu [12.Jan.07 00:29] |
| iată cum oprirea gândului se face prilej de trezire și intrare în hora celor ce sunt, muntele, casa, ochii și pragurile devin locuri fundamentale de adăpostire a acestei emulații a luminii în viul ce o primește și o lasă să treacă mai departe comuniant. Eul liric pășește în toposul unei sărbători a ființei, în icoana învierii, acolo unde mama "nu mai doarme" și tata "nu mai vede pământul negru", iar cei de pe drumuri "joacă iarba sub tălpi", semn al aflării locului sacru. Este o țară a trăirilor mișcate din înalt, în care viața se aseamănă Dumnezeului dragoste, păstrându-se în simplitatea dincolo de cuvinte și totodată în detaliile ce arată unicitatea și bogăția concretă a a ființei-în-act, a amprentei inconfundabile a Persoanei împlinite în iubire. Tocmai iubirea ca împărtășire de lumină și dăruire de sine se arată în cel mai înalt grad ca păstrătoare a detaliilor, ca revelare iconică a chipului apofatic al ființei. Amănuntul "face diferența", păstrează condiția iubirii ca dăruire de sine și împărtășire neamestecată. Tocmai de aceea titlul mi se pare bine ales. Prin stilul ei firesc și penetrant poezia ni se oferă ca o descătușare a forței latente în cuvântul-lumină, o sclipire a "frumuseții de rai". | |
| = câteva detalii fără de care | Alice Drogoreanu [12.Jan.07 00:33] |
| toată mișcarea asta frenetică să nu poarte nume să existe simplu cum există Dumnezeu dragoste și alte câteva detalii fără de care gândul celorlalți nu ar mai avea sens consideră că, simplu, ai pasat detaliile fără de care gândurile nu pot avea sens | |
| = Florin, Alice | Ela Victoria Luca [12.Jan.07 01:40] |
| Florinule, vine o vreme când "detaliile" vizibile și invizibile fac o "horă", în care se prin oamneii, lucrurile, natura, toate. Și aduc o incantație vieții. Acolo, Dumnezeu-dragoste, acolo, în mijlocul ei, se simte ferice, fiindcă așa a fost dat. Mulțumesc. Alice, desigur că între ceea ce transmite gândul și ceea ce percepe un altul uneori e o întreagă lume, cu tot ce cuprinde ea, în toate "detaliile". Mulțam. Ela | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [12.Jan.07 02:10] |
| Liniște-neliniște, una dintr-alta se se naște, una pe alta o ascultă, acolo, în noi. Mulțam. Ela | |
| + Dincolo de "literă" | Manolescu Gorun [12.Jan.07 09:43] |
| Poți s-o interpretezi oricum. Poezia tot poezie rămâne. Și nu se lasă interpretată (total). Este pentru prima dată când încerc să comentez o poezie de a ta. Din mai multe motive. Unul ar fi bucuria care o simt atunci când un comentariu de-al meu atrage atenția și altora asupra unui autor care cred că trebuie luat în seamă și lucrul nu se întâmplă, ceea ce nu-i cazul tău. Altul - și acesta te privește pe tine: deși textele pe care le postezi sunt adevărate bijuterii, mie îmi fac impresia, uneori, de a fi prea "profesionist" lucrate și/sau că talentul "acoperă" harul. De data asta însă orice barieră, fie și una estetică, între tine și cititor a fost, pur și simplu, spulberată și ești transportat direct dincolo de cuvinte. Pe care nici nu le mai iei în seamă. Este întocmai cum un sacerdot cu har te conduce până în vârful turlei unei biserici și acolo te face să ai revelația dându-se, modest și umil, la o parte. | |
| = aura detaliilor | Dana Banu [12.Jan.07 09:50] |
| o poezie plină, rotundă, convingătoare, detaliile acelea din titlu surprind și dau un aer tonic oarecum, tristețea din interiorul cuvintelor nu e una îndepărtătoare, sentimentul nu e diluat adică vreau să spun că mi-a plăcut:) salut | |
| + placut | Elia David [12.Jan.07 10:55] |
| O poezie in fata careia am amutit pret de cateva clipe. Frumoasa. Adanca. Emotionanta. Netezita de umbletul pe varfuri al cuvintelor ce nu-si doresc sa faca zgomot, ci doar sa apropie de marile intelesuri ale unei lumi ce nu ar exista fara dragoste, Dumnezeu si alte cateva detalii... Mi-a placut foarte mult. | |
| = animism | Ioana Petcu [12.Jan.07 12:00] |
| nu vreau sa discut iar ceea ce au sesizat colegii inainte, ci doresc sa-ti marturisesc ca am descoperit aici un fel de gind spinozian: deus sive natura. in aceasta nota incepe si se termina poezia ta. suflul cel necunoscut vine dintr-o negasire ("cineva se gindeste in liniste la mine"). dar in acelasi timp exista peste tot si insufleteste. sa-ti fie ziua cu lumina, Ela! | |
| = spionozisme | Amalec Sevrlontiu [12.Jan.07 12:04] |
| comentariu de mai sus parca ar fi baruch spinoza fata cu Etica:) in rest, poemul, cred, este ok, desi nu-i puternic, cum cred ca s-a intentionat. | |
| = "și pragurile să se rupă în hohote" | silvia caloianu [12.Jan.07 12:52] |
| textul acesta e inca un pas al tau in cautarea entitatii tale poetice. altfel spus: aici ai trecut, cumva, de marca ta cea de toate zilele. felicitari: cred ca asta esti tu, cea "rupta" "in hohote" "de praguri"-le locurilor comune! | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [12.Jan.07 15:37] |
| Gorun, că știi să vezi dincolo de materia cuvântului ceea ce există, scris sau nescris, chiar dacă uneori nu știu nici eu cât e banal, profesionist, talent, har. Mă bucură, deschis, semnul tău azi și mai ales mesajul pe care mi-l transmiți. Dana, nici eu nu mă împac bine cu sentimentele diluate și nici cu tristețea fără măsură, caut mereu o mediere, o temperare, o bună măsură din fiecare "ingredient", interior, exterior (atât cât se poate). Mulțam fain. Elia, bun regăsit, umbletul tău simplu și de bună deschidere spre sens mă face să mă privesc în liniștea-neliniștea asta încă o dată. Mulțumesc. Ioana, bună vorbă mi-ai lăsat, fiindcă aceasta este esența poeziei de aici, așa era în autoare atunci când s-a așternut scrierea. Amalec, poemul s-a intenționat simplu, clar și fără tărie. Da, nuanța etică e și ea inclusă. Mulțam. Silvia, în spațiile comune suntem cu toții, mai mult sau mai puțin, mai fără să vrem, oho, cu toții suntem. E bine că se mai fac pași dincolo de. Mulțumesc pentru semn, eu al tine trec în roșu tăcut, atunci când apreciez. Ela | |
| = Îmi place | Andrei Hagherlacher [13.Jan.07 07:09] |
| Fără a avea pretenții de exegeză literară - nu o stăpânesc, consider că imaginile sunt "treze", pentru că Dumnezeu în vremea noastră agitată nu ne mai însoțește în meditație ci în frământare. Timpul se comprimă, totul se retrăiește în prezent: părinții care nu mai sunt, toți sunt chemați, pentru că se întâmpla ceva cu lumea. :) | |
| = părere de cititor | Alina Manole [13.Jan.07 18:42] |
| Cred că ai putea scrie un text puternic dacă ai reuși să renunți la anumite clișee ale tale, iureșul, hohotul, ferestrele, casa, pământul, vânturile, gândul. Toate aceste lucruri sunt puternice prin ele însele, însă, fiind înțepenite în sensurile lor, nu pot crea o emoție copleșitoare. Și, de fapt, asta e ce dorim să i se întâmple cititorului. | |
| = pentru ca | Ovidiu Negrut Caragaceanu [13.Jan.07 23:41] |
| azi nu am prieteni, asa ca imi aleg aceasta poezie drept prietenul meu. imi place tabloul, verdele lui ma patrunde si se pierde in caramizi si in sangele casei. un univers bland si inoculat cu rabdare cititorului. o sageata ce strapunge pe sub iarba talpile mele. un motiv pentru care sa cred ca Dumnezeu ma iubeste si pe mine privind printre gandurile celorlalti la mine, sarind si ridicandu-ma pe varfuri asteptandu-i privirea. o poezie prietena si draga mie pe care am sa o recitesc. frumos. | |
| = Andrei, Alina, Ovidiu | Ela Victoria Luca [14.Jan.07 11:08] |
| Andrei, da, se întâmplă ceva cu lumea, și de aceea cheamă fiecare din noi, poate, atunci când simte, adevărul, dragostea, Dumnezeul și alte asemenea "detalii" necesare vieții lui. MUlțumesc. Alma, în viață cu răutatea nu merg la braț niciodată. În poezie, prefer "clișeele" mele decât ale altora ("cercuri, inimă/ventricul, gene, șarpe, cireșe, violet, sepia, isus, scame, cer, fotografie, oraș, umbre, păsări, cenușiu etc.") - după cum vezi orice cuvânt poate deveni clișeu azi - chiar dacă un comentariu ca al tău ar fi fost valabil poate acum 20 de ani. Îți doresc să scrii tu poezie puternică și fără niciun clișeu. Ovidiu, păstrează prietenul și întotdeauna nu uita să îi simți verdele-viu. Da, o poezie vie, atât, simplă, pentru cel ce are nevoie de aer pur. Mulțumesc. Ela | |