| = ieșirea din noi e singurul contrast | Maria Prochipiuc [09.Jan.07 12:16] |
| Jurnal de imagini intermitente, cu locuri pe unde se mai ascunde câte o tristețe și ea deznădăjduită de prea mult vânt, de prea multă alungare. O pagină de jurnal ce merită așezată pe foile unei cărți. Confesiune și îndemn, are misterul jurnalelor vrei să le citești, fiindcă vrei să pătrunzi în misterul autorului. Uneori cuvintele sunt cifrate fiindcă se pare că anumite pasaje sunt ca o dedicație doar pentru ochii unui cititor. Pentru că m-am oprit în această pagină de jurnal nu voi omite să-ți spun și eu un: La mulți ani cu bucurie și cu tot ce îți dorești! | |
| = darius aurifer | Tamara Zub [09.Jan.07 14:18] |
| Cu fiecare cuvânt adâncești mesajul textului, parcă sapi cu o daltă în piatră sau parcă te scufunzi într-o apă densă, auriferă, contemplată și înviată de darius. Mi-a plăcut prezența cuvântului "deshidratare" în atmosfera atemporală, există aici o ariditate care purifică. Îți doresc să bată vântul dinspre mări limpezi-abisale. | |
| = Parere | Andu Moldovean [09.Jan.07 15:29] |
| Da, o imagine interesanta care m-a dus imediat cu gandul la un peisaj fantastic din Rhodos de azi-vara... in partea din sud, insula se termina cu un istm batut de ape, erau practic acolo doua mari, una linistita spre apus alta agitata spre rasarit care isi uneau apele pe u limba ingusta de nisip. Mi se pare ca textul are ceva din aceasta dualitate. Mi-a placut... as schimba (corecta) partea cu "nici vântul de nord, nici vântul de sud nu mai poate alunga marea singurătate" eliminand virgula si folosind verbul la plural, ca e o enumerare :-).. Andu. | |
| = Maria, Tamara, Andu | Ela Victoria Luca [09.Jan.07 15:37] |
| Maria, paginile din mozaic, mai multe decât cele aici postate, vor fi adunate sub niște tipare. Cândva. Nu e doar pentru un singur cititor, e înâti pentru cititorul din mine. Și apoi pentru o lume întreagă, iar acolo unde își va afla cititorul, acolo va rămâne. Mulțam, anul să fie deschizător de bune întâmplări pe drumurile toate. Tamara, ai mers pe firul spiralat spre centrum și ai perceput sensul purificării. Mulțumesc, încerc să păstrez vânturile bune, din sud, din nord. Andu, da ai avut dreptate, inițial postasem pluralul, apoi am schimbat virgula, apoi am uitat. Și cred că nu ai apucat să vezi prima versiune. Dar așa e corect acum, cu dualitatea inclusă, dar mai ales cu unicul sens al Vântului. Mulțumesc. | |
| = . | Ela Victoria Luca [09.Jan.07 15:51] |
| p.s. - iar la "marea singurătate" inițial a fost "marea de singurătate". și nu mai știu ce retușuri i-am făcut, nu am cum verifica acum | |
| = "landuri alb-negre" | MA Ioan [09.Jan.07 16:19] |
| Monolog între două transparențe("landuri alb-negre"). Și monologul este transparent, adică alb-negru, adică "-". Cum altfel să fie, într-o dimensiune cu "obiecte tot mai dense", ca o singurătate de plumb. Noroc bun! MA | |
| = MA Ioan | Ela Victoria Luca [09.Jan.07 16:37] |
| Mulțam, întreg mozaicul cuprinde de fapt un monolog-în-dialog-aparent despre lumi de pretutindeni, întâlnite, (a)percepute sau pur și simplu Fiind. Iar aici este, da, un contrast între transparentul dens și matul(plumb)dens, printre diferite stări ale acestui Fiind între două landuri. Ela | |
| = mă bag și eu... | Dana Mușat [09.Jan.07 17:25] |
| dacă nu mai știi să absorbi nemurirea din vid arunci prefă-te în scrum și lasă-mă pe mine să te beau din pocalul nemuririi Mi-a plăcut Ela ce am citit aici. Toate cele bune! | |
| = Dana | Ela Victoria Luca [09.Jan.07 17:40] |
| Înainte de a face o piruetă spre ieșirea din pagina albă a site-ului, îți las semnul meu simplu și trasnaprent ca mulțumire pentru trecerea ta, Ela | |
| = Ela | Elena Overhamm [09.Jan.07 21:44] |
| În pagina Elei, în salonul cald și cu o acustică arhitecturală perfectă, trebuie să intri senin și curios, dar și cu smerenie: să te lepezi de prejudecăți și de alte false, trecătoare vanități. E o lume în miezul lumii reale sau doar închipuite, e clipa ta de sinceritate și chiar de izbăvire. Toate mesajele Elei sunt scrise într-o notă acută de introspecție, necesară descoperirii sinelui propriu al autoarei înseși, cât și cel al cititorului. Alternanță de ritm, succesiune bogată de verbe ce derulează narațiunea la cote antrenante, dându-i ținută înaltă, incandescentă. Înițiații se vor simți atrași la dialog, ceilalți vor descoperi că darius stă lângă ei. Este a doua oară când exprim o părere pe un text al Elei, dar am citit aproape tot. Așadar, ca să conchid—chapeau bas, Madame! | |
| = Elena | Ela Victoria Luca [09.Jan.07 22:10] |
| Arheologie de sunete în verde-albastru marin. O muzică nu înseamnă prea mult dacă nu este auzită, pe toata gama ei, oricât de subtilă. Iar în locul cuvântului "muzică" putem scrie orice cuvânt omenesc și să scriem orice alt simț posibil. Spațiul de receptare este poate mai important decât simpla transmitere a undelor. Mulțumesc, mai ales că ai făcut puntea între "candela caisei" și acest "solilocviu între două landuri", fiindcă nu întâmplător este scris "entre-deux" aici, în pagina mea, în mine. Mulțumesc. Ela | |