| + singurătăți feline. | dan mihuț [05.Jan.07 14:48] |
| un peisaj simplu cu o emoție ținută în spatele cuvintelor ca într-o cușcă. sau tocmai acutizarea simțurilor face textul să fie la interferența comunicarilor existente și in. și ce va fi păzind acest alt holden caulfield prins în acest vis al singurătăților feline, între a comunica și refuz. sau prin intermediul jurnalului. swingul acestui text îmi place, îmi place și asezonarea lui (pisici comunicante lângă mouse, catfish blues, bere, chiar și messenger, surogatul nostru cel de toate zilele). o amprenta liviu nanu așa ușor de recunoscut. | |
| = insomnie si predestinare virtuala | dorin cozan [05.Jan.07 15:01] |
| toarcerii simple a versului i-as opune o metafizica a ascunderii, unde categoria secretului stopeaza comunicarea si pastreaza distanta si in virtual. daca ne vedem ptr a ne spune noua ca suntem, e clar ca pisica vecinului e acum spanzurata in soare (practici identitare romanesti). jorjel imi pare deplasat. crede in reincarnarea pisicii de mare | |
| + like it | Ela Victoria Luca [05.Jan.07 15:23] |
| nu e de joacă atunci când Liviu se joacă. și când pisica își păstrează demnitatea, când nimeni nu oprește comunicarea și când există mereu cineva/ceva "de veghe" în lanul acesta de oameni mai mult sau mai puțin virtuali, poezia se simte bine cu așa taste, any or not. și 5 pt html, să fie poza-poză, deși aș dori să scrie tastele acelea o cifră mult mai înaltă. la bună veghere, Poet Liviu Nanu | |
| = la ora aia | Livia Ștefan [05.Jan.07 15:52] |
| nu dormeam poete:), mă delectam cu Îngerul exterminator, superfilm suprarealist regizat de Luis Bunuel, poate că Peiuțu dormea, într-adevăr, dar nici el, că e insomniac și-i place să enerveze lumea la ore bizare:D Cătălina ce-o mai face? poezia ta e ca un tren care sosește când nu te aștepți, mă și bușește o lacrimă, un tren cu batiste fluturânde, dar de bun venit nu de plecare:). da, m-a apucat nostalgia. eu zic să păstrezi pisica, o să aibă grijă de tine;) | |
| = liviilor, | ioan peia [05.Jan.07 16:06] |
| măi, eu taman mă trevzisem, și taman mă străduiam să adorm locului. da' bag samă că din pricina voastră nu mai putui, că începurăți să aruncați cu telepatii insomniace în mine, ceea ce, dacă știam că din pricina voastră se petrece, vă treceam nițel pe la icoane. iar tu, liviu baci, nu te mai juca cu pisica, să nu pici în suprarealism și să te dăm la gazetă ca exemplu negativ. apropo: da-n lanu' dă secară ce făceai? că în ăla de semeseuri văzurăm. | |
| = * | katya kelaro [05.Jan.07 17:08] |
| *e frumos poemul dar mi se pare ca/mi suna cunoscut... poate fi doar o impresie... mai meditez asupra lui... pisici, on line, prietenul de departe... cybersexul... un lan/separat de secara... oricum, felicitari... | |
| = răspunsuri sincere | Liviu Nanu [05.Jan.07 17:23] |
| Ela, Livia, katya - onorat de vizită, lectură și aprecieri. să zicem că a plecat de la acest dialog: jerjell (1/5/2007 5:04:25 AM): nu ai somn? jerjell (1/5/2007 1:10:42 PM): ce faceai azi la 5? jerjell (1/5/2007 1:10:46 PM): erai de garda? Nanu Liviu (1/5/2007 1:11:11 PM): n-am avut somn între 2 și 4. la 5 lăsasem deschis messengerul jerjell (1/5/2007 1:11:26 PM): hehe....io aveam somn jerjell (1/5/2007 1:11:33 PM): dar statui cu astia pe net jerjell (1/5/2007 1:11:53 PM): si cand sa ma duc la culcare...dadui peste tine de veghe in lanu de messenger Dan, Dorin, Ioan - vouă pot să vă mărturisesc și altceva. Am stat ieri la o palincă și-un șpriț cu prietenii mei Ciprian și Doru (Ioan, tu i-ai cunoscut, sînt artiști plastici) și tocmai ce-am pus de-o expozițe comună la Paris, după care am plecat îndrumat telefonic de Liviu Comția (care astăzi s-a distrat nepermis de mult pe chestia asta). Pe urmă nu mai știu ce s-a întîmplat, doar ce mi-a spus soția acum o juma de oră că am adormit cu mîța în brațe declarînd că "numai Dacia mă iubește" (așa o cheamă pe mîță, doar am găsit-o la motor. Pe la ora două m-am trezit cu gîtul uscat, nu știu din ce cauză asfel că a trebuit să beau ceva. Și ce credeți că aveam la îndemînă? | |
| = . | Ela Victoria Luca [05.Jan.07 17:26] |
| io uitai să te întreb dacă la titlu colo este in sau în, dar de', m-am trezit și io amu. | |
| = în cu î | Liviu Nanu [05.Jan.07 17:31] |
| este în, dar agonia nu primește diacritice la titluri, o fi vreo bubă, poți să raportezi cui trebuie, vocea ta se va face sigur auzită | |
| = . | Ela Victoria Luca [05.Jan.07 17:36] |
| no, amu, fir-ar ea de voce. ia să vedem ce e cu diacriticul. cât despre raport, nici măcar de cele de caz nu mă ocup. așa că tac în legea mea, fir-ar el de in/secară etc. | |
| = catskills | noemi kronstadt [05.Jan.07 17:46] |
| kncvs v,kjhfd b (zice ca e ok, poezia, o pricepe si el, stapanul meu, dl.motan) | |
| = ați fost selecționat; sunteți invitat pentru un interviu | Adrian Firica [05.Jan.07 18:58] |
| am studiat atent C.V.-ul dumneavoastră. mi-a plăcut și aplicația, chiar dacă e cu o singură pisică. am sunat la persoanele recomandate de dumneavoastră. una mi-a spus că aveți aptitudini și ureche muzicală pentru patru felis silvestris. v-am selectat pentru interviu. nu ascundem faptul că vrem să ne edificăm asupra faptului că sunteți capabil de performanța descrisă în aplicație, chiar de dumneavoastră: tot parcursul unei zile de lucru, plus a.m.-ul acela prelungit până după 2,35. veniți online la interviu, fără pretenții. dacă treceți și de proba aceasta, nu ne mai rămâne decât să vedem ce arie de acoperire aveți când sunteți cu brațele întinse și cum stați cu agilitatea. veghea e numai una dintre funcțiunile solicitate, noi mai dorind încă una, pe care rămâne să o depistăm la dumneavoastră. | |
| = * -ț | Alina Manole [05.Jan.07 19:15] |
| E genială replica din titlu. Eu n-am uși trântite, "aici" e simplu, dezactivezi și gata. Să știi că pisica vine și stă doar la omul bun. Păstreaz-o, ai să mai scrii despre. :) Alina e online și scrie și ea în jurnal că te-a văzut. Îți dai seama cum or să sune toate acestea peste douăzeci de ani? :) | |
| = Noemi, Adrian, Alina | Liviu Nanu [05.Jan.07 21:37] |
| noemi, a mea e mîță, e neagră și maidaneză. Poate vrea s-o cunoască motanul tău. E destul de educată, dar cam agasantă, vrea iubire, tandrețe, de aceea scriu doar cu o mînă, cu cealaltă o scarpin după urechi. Transmite-i motanului că sînt onorat. Adrian, am înțeles aluzia, n-o vînd. Poate doar s-o schimb pe o damigeană de fetească neagră. Dacă ai auzit de așa ceva. Alina, cînd spun "uși trăntite" mă refer la zgomotul acela atît de cunoscut de pe messengerul mai vechi cu scîrțituri și pocnituri. Peste douăzeci de ani sper să mai am plăcerea de a scrie despre mîțe. la această poezie există și o variantă pe care aș dori s-o supun dezbaterii, prin urmare o pun aici, cine e interesat poate lăsa un semn/zgîrietură. Cine nu, nu. mai sunt doar cîteva luminițe aprinse la 2,35 a.m. alina e online e vie îmi spun asta e bine desigur va scrie și ea în jurnal că m-a văzut în felul acesta nu oprim comunicarea în ciuda ușilor virtuale trîntite în nas pisica se trezește și vine la picioarele mele să-și toarcă povestea ei de felis silvestris are o rană la ureche am și eu una desigur pe undeva așa că o iau în poală și o las să urce pe taste 634wi yzsxyh ujhu kclvl apoi dffffffffdpik scrie ea cu lăbuțele ei negre și pisicești dar eu n-am răbdare să aștept pînă nimerește să scrie miau o trimit lîngă mouse refuză cu demnitate plasticul ascult catfish blues cu buddy guy deschid o bere și mi-amintesc de prietenii mei giurgiuveni care acum probabil visează ce faci? mă întreabă amicul meu jerjell din essen stai de veghe în lanul de messenger? | |
| = ajutorul pisicesc | Maria Tirenescu [10.Dec.18 14:27] |
| În urmă cu mai bine de un an, ți-am promis o poveste despre mâțe. Acum, am ocazia să ți-o spun. Rita, pisica noastră tărcată, apăru într-o zi cu un pisoi. Înainte să spun ceva, fetele mă rugară: - Nu ne certa! E singurul pui al Ritei. Să-l păstrăm! Le-am făcut pe plac. Fetele îi puseră pisoiului numele Rino, varianta românească a eroului interpretat de Lorenzo Lamas în serialul RENEGATUL. După ce a început școala, Rino a rămas în grija mea. Era mereu după mine. Mi se cățăra în spate, mă prindea cu dinții de papuci, îmi fura ghemul din care tricotam… Într-o zi, mi-a rupt un ciorap. Atunci, m-am supărat și l-am lovit pe lăbuțe. A venit iarna. Rino avea voie să umble prin toate camerele. Rita nu intra decât în bucătărie. Mânca și ieșea. Dormea, împreună cu puiul ei, în fânul din podul magaziei. Într-o seară, soțul meu îmi spuse : „Dă-l afară pe Gheorghe! E noapte.” Uitându-mă la pisoi, am spus: „Gheorghe, hai afară!”. Pisoiul nu se mișcă. Am insistat: „Gigi, hai să mergem!” . Atunci, pisoiul se întinse, coborî de pe fotoliu și se îndreptă spre ușă. Râzând, i-am spus: „Acesta e numele tău: Gigi. Ți l-ai ales singur.”. Gigi reacționa la sunetul i. Rita auzea din ce în ce mai rău. Nu mai mânca. Nu voia să iasă din casă. Într-o dimineață nu a mai apărut. Am căutat-o, am întrebat vecinii… Spre seară, un vecin ne-a spus că la el în pivniță este o pisică tărcată moartă. Era Rita. Am îngropat-o în grădină, sub un măr bătrân. Rămas singur, Gigi era răsfățatul tuturor. Copiii vecinilor îl chemau la gard, îi dădeau dulciuri… Gigi mă urma peste tot. Ne înțelegeam foarte bine. Când fusesem mică, nu mă jucasem cu pisicile. Nu știam cât sunt de lipicioase, de devotate și de jucăușe. Într-o dimineață, am intrat în bucătărie, mi-am spălat o roșie, mi-am tăiat pâine și, când să mănânc, am auzit soneria. Când am revenit de la poartă, nu am găsit roșia. Eram singură în casă. La un moment dat, mă uit sub masă. Gigi furase roșia și mânca din ea. Nu mă hotăram… Să râd sau să-l pedepsesc pe hoț? Până la urmă, l-am certat, dar i-am lăsat roșia. Acum, am o pisica neagră. Are un pui negru, dar cu papion alb. L-am păstrat pentru că mama lui e bătrână. E mai frumos ca Gigi. E rotund și-l cheamă Bobiță, dar are mai mult de trei kg. Acum, când scriu, Kitty nu ma ajută. Doarme sub masă. E târziu. Noroc că școala își deschide porțile abia luni! Spor la scris! și LA MULȚI ANI! Cu prietenie, Maria | |
| = Maria, Uln | Liviu Nanu [06.Jan.07 00:58] |
| Maria, mulțumesc pentru urare și apreciere. Uln, să fiu sincer n-am prea priceput mesajul tău, asta și datorită oboselii sau limitelor mele intelectuale. Dacă ai vrut să spui că partea cea mai bună a poemului este cea scrisă de mîță, ai avut dreptate, în sinea mea am recunoscut și eu asta. Spui tu că îmi plac stelele...dar ce sînt stelele, stimate coleg de site? niște convenții, aș fi nesincer să spun că mă deranjează, ele reprezintă o simplă apreciere de moment făcută de unii colegi mai mult decît binevoitori cu umila mea încercare lirică, așa cum și eu la rîndul meu las tot felul de semne asemănătoare pe sub unele texte care-mi spun ceva în acel moment. Mănuși de box nu am, eu prefer să lovesc fără, dar lovesc foarte tare, din fericire doar umbre (atît mi-am propus). Onorat de comentariu, apreciez trecerea ta așa cum îți apreciez și părerea. | |
| = "va scrie și ea în jurnal că m-a văzut" | silvia caloianu [06.Jan.07 01:03] |
| si eu te-am vazut dimineata trecuta pe ym (cred ca nu era ora 5) m-am trezit dintr-un vis aiurit si am intrat sa vad daca nu m-a parasit netul :D am adormit foarte repede si foarte linistita: erai unicul pe linie, dar stiam ca pot miza pe calitatea ta de strajer (cu pisica sau nu)! interesanta poezie ai scris, Liviu, am recitit-o de cateva ori, necutezand sa ma bag si eu in seama. imi sunt imprevizibila insa uneori si mie insami :D. daca nu scriu in vreun jurnal ca te-am vazut, mi-am zis, macar aici sa scriu! | |
| = Silvia | Liviu Nanu [06.Jan.07 01:31] |
| Silvia, sper că aprecierea făcută de tine drept "interesantă", poeziei mele să nu fie ca urmare a micului meu eseu cu același nume :)) În altă ordine de idei faci bine că nu ții un jurnal, ia gîndește-te cum ar fi să citești peste 50 de ani în el? Ori ai plînge ori ai rîde, oricum la vîrsta aia poate fi fatal. | |
| = ludicește | Adina Ungur [06.Jan.07 03:29] |
| Drăguț! Exact așa îmi fac și mie pisicile mele. Și le las, că deh, ce nu le permitem noi, copiilor... Liviu e drăguță joaca, eu nu aș fi terminat poezia cu interogație sau cel puțin nu cu a altui personaj, asta ca observație, dar recunosc, mi-a plăcut "lanul messenger". Apoi aș fi folosit invers cratima, la "și-mi". În rest e în același registru comic la care mai apelezi din când în când și care se vede că te prinde. Plăcut! | |
| = Adina | Liviu Nanu [06.Jan.07 04:04] |
| Adina, mulțumesc pentru sugestii, am și modificat. Însă cu registrul comic n-aș fi de acord, eu o văd ca pe o poezie tristă, chiar foarte tristă. Despre singurătate nu știu cum s-ar putea scrie într-o altă manieră. Dar depinde și de momentul în care este citită, de starea cititorului. | |
| = boogy | felix nicolau [06.Jan.07 04:18] |
| un tip constant, prin experiment si catfish, gusturi sigure | |
| + și uite cum trec anii de când ne tot citim :) | Adina Ungur [17.Jan.07 00:40] |
| Este deja mult mai bine! Urmărindu-te de-a lungul anilor și acum, ca întotdeauna am avut și am senzația că la constructia corpusului cu vers alb, deși e ticluit cu dibăcie, ca autor, ai un soi de temere sau timiditate sau nu știu cum să-i spun, ceva ce se concretizează în disimulare sau emisie eliptică a mesajului. O discreție, poate. Aproape că nu-mi vine să cred ce spui în comentariul de răspuns, dar te cred pe cuvânt și ceea ce pare greu de crezut se întâmplă datorită abordării ludice și la nivel de emisie, eliptice - poate, doar pentru mine, poate, doar acum. Însă, nu cred că mă înșel prea tare, sunt ceva ani de cand te citesc. Dar această emoție nespusă 'de-a dreptul', lirica mai puțin explicită, atașată unui stil degajat și adeseori mundan, vine și aruncă un soi de parfum delicat, poeziilor. În concluzie, nu pot să spun decât că îmi plac poeziile tale în vers alb, delicate, eliptice, oximoronice și jucăușe, iar pentru că nu mi-am exprimat de multicel parerea la vreun text de-al tau, permite-mi să-ți premiez cu o steluță toată activitatea ta din ultima perioadă sau toate momentele în care te-am citit, mi-a placut, dat am tăcut. Cu stimă! | |