| = puternic | Dana Banu [29.Dec.06 22:37] |
| discurs poetic bine ținut în frâu, o părere sinceră, cum altfel?:), cred că textul se încheie cu versul "numește-mă corp" dar desigur e doar o părere subiectivă, trecătoare și la drum de seară are poezia ta un lirism puternic, extrovertit cu delicatețe și fără a se insinua insiduos pe străzi paralele cu cititorul de mine | |
| = părere | Liviu Nanu [29.Dec.06 22:52] |
| Versul 2 este memorabil, dar și finalul. Un poem bun, parcă văd o altă Ioana aici. Dar cum sîntem într-o permanentă schimbare, e și normal. vreo 3 versuri cam explicative (7-9), dar asta nu scade din valoarea poemului. | |
| = v2, da | corina dragomir [29.Dec.06 23:10] |
| asta-i chewingumizată și finalu-i cam țopăit. ¤pielea învață repede istoria arsurilor de gradul 4 alcatuiește-mă iar după cum mă dorești numește-mă corp corps în care a zăcut fericirea lighean sfințit sub paturi regale prabușite cu tot cu baldachine în cratere active | |
| = Da mama cu biciu-n minee | George Asztalos [29.Dec.06 23:36] |
| o fericire care frige pielea,prabushita regal dar cam explicativ,frizand pateticul in final,crapand "de fericire",si asta doar pentru ca suntem imuni la fericirea altora,la acesti"veseli fara frontiere"! Un poem anti-marinimie,partial reusit.Fericire o sa mor cu tine de git,da mama cu biciu-n mine... | |
| = de la petrosani la paris si pana la bucuresti | medeea iancu [29.Dec.06 23:54] |
| da, fragil. e felul tau de a numi fragilul si imiplace; cu un spectacol de teatru la petrosani in care se vorbea desopre fragil, am invata sa fac critica de teatru. :) aici l-am cunoscut pe gelu badea direct si aici am lovit prima data. asa am ajuns sa fiu medeea, multam, | |
| = "alcatuiește-mă iar după cum mă dorești" | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [30.Dec.06 16:38] |
| "amprentele de sânge închegat" | |
| = dana, corina, medeea, liviu, george, viorel si dicursul despre fericire | Ioana Barac Grigore [30.Dec.06 16:54] |
| poemul are hibe, este perfectibil, il voi lucra dupa sfaturile voastre. ma bucur ca aveti opinii si mi le impartasiti. chiar si un pygmalion mai face erori cand isi schimba jobul in sticlar. un singur gest si galatea se face tandari. asa si cu fericirea... e atat de fragila. | |
| = . | dorin cozan [30.Dec.06 17:57] |
| cred ca si statuia ajunge sa se iubeasca si sa accepte ipostaza de vas in care se spala unealta sau din care se impart trupurile. atinge si unul din celalalt va crapa. nu fa asta, si ramai nemolipsit de atractia naivitatii si a utopiilor creatoare. fireste ca a paria pe varianta 1 e un pariu fragil. la multi ani, ioana! | |
| = "." | Ioana Barac Grigore [30.Dec.06 19:11] |
| daca artistii, in lipsa unui model, se stie ca au tendinta sa se autoportretizeze, iata ce pafos ciudat s-ar naste din iubirea creatorului cu el-insusi (daca nu cumva se scrie legat). continund metamorfozele in alt sens decat cel al lui ovidiu, atingerea cu care nasti este si cea cu care distrugi. fireste ca era si un ordin acolo, nu un indemn sau o rugaminte. sper sa fii de acord cu mine ca pariul pe fragil este singurul posibil prin asumarea unui risc, deci a unei alegeri. statuia nu se poate iubi pe sine pentru ca este din sticla, cu alte cuvinte - un fel de bibelou cu care se mandreste teribil barocco (daca nu cumva se scrie roccoco) si noua forma a valorii sintetizata prin utilizarea metaforei și alegoriei... nu?! la multi ani, dorin | |
| = miscand fragile trupuri in pocainte de sticla | cornel stefan ghica [30.Dec.06 21:28] |
| "la prima lovire" / la prima iubire... fragile pocainte de trup "in care a zacut fericire lighean sfintit". Nu ma pot desprinde "pentru apa de roze in care sa-ti speli pedant / amprentele de sange inchegat"; in urma ta umbrele au (totusi) un contur de portelan. Nu pot sa te ating, desi mi-as fi dorit rasaritul din care sa (te) mai pot vedea cum "treci prin mine ca aerul prin teava sticlarului". E o imagine "pe forma ta", delicata, aspra si curcubeu de intelesuri; "alcatuieste-ma iar dupa cum ma doresti" fain cu stima, blueboy | |
| = cornel | Ioana Barac Grigore [31.Dec.06 01:28] |
| ma bucur ca "a mers" acest text pentru tine si a insemnat ceva... te mai astept | |
| = parere | enache ionut laurentiu [31.Dec.06 01:32] |
| well, un poem fragil, dar foarte placut. spre disperarea lui se pierde in amanunte si nu reuseste sa iasa. multi ani, ioana | |
| = . | Ioana Barac Grigore [31.Dec.06 01:35] |
| multumesc ionut. a iesit exact asa cum i-am dat drumul. amanuntele fac intregul. el nu e dipserat. poate, autorul. el nu, in niciun caz... si tie, dragul meu | |
| = mare smecherie! | woland, koroviev & behemoth [11.Jan.07 12:48] |
| concupiscenta ca organizare sociala... cand stateam la cozile alea infernale sub ceausescu cum era? | |
| = nu e cale de intors | Ioana Barac Grigore [29.Jan.07 15:48] |
| la cozile alea eram tineri, bazil. | |