| + cum ne căutăm noi... | Valeriu Dandes Ganea [29.Dec.06 13:53] |
| ai spune că "iubitule Tu sau Moartea îmi bântuiți pe deasupra capului filtrând lumina..." statică, spații virgine aparent, dincolo este atelierul de dezmembrat disperări... cuvintele au nevoie de o respirație plenară ca să fie rostite, altfel devin un ghem de foc rostogolit în stern marea, nelipsită ca și fatalitatea, nisipul ca un ascunziș tainic linia dincolo - și nu vei reuși singură să o treci - inima este implorare mai mult deși nu ar trebui... lucrurile sunt sau nu sunt nu le căuta în "ne-sunt-ul" lor... ne cercetăm în noi absolutizând durerea ca semn al viului și totuși nu avem doar atât mai este speranță - fie aceasta chiar și curvă dar să fie avi gândul în care crești bărbații care se dovedesc a fi copii față de misterul iubirii...! ...caută... în tine este concretul dimensiunii nefragmentate de ... ............................................................... "luminița" în care concentrez tocmai acum "lamulțiani-ul" meu sferic direct, precis și care nu refuză umbrele amare lăsate de textul acesta le înnăbușă în albastrul italian | |
| = erată și scuze | Valeriu Dandes Ganea [29.Dec.06 13:55] |
| aigândul | |
| = am spus-o... | ioan peia [29.Dec.06 14:13] |
| ...și o mai spun: e singura metrică în care excelezi! | |
| = un text scurt dar foarte bun | Popescu Alin [29.Dec.06 16:36] |
| marea îmi răsturna amiaza pe glezne, foarte frumos spus, îmi dă senzația de veșnicie surprinsă pe malul mării, la apus; dacă se punea și o poză la acest text, putea concura fără probleme la textul anului 2006. | |
| = bleutet danielle | Rusu Cristina [29.Dec.06 16:51] |
| "nu te-am aflat. nu iti pot contura inima..". poate ca intr-o zi portile se vor inchide dar pentru o alta nastere - dimensiune. marea este pentru tine iubirea acestui timp. drag, bia | |
| = cu Ela | Uln Aron Alex [29.Dec.06 18:10] |
| Iata cum umbra ta invie pe unde de ape ca o ninsoare argintie... un ochi de lumina ori un ochi inchizand in noptile lui visate un suflet bland... cu dragoste Ulnul "știu doar că în lumea aceea a ta fără dimensiuni concrete mă recompui din fragmente de tine, fără să întrebi unde s-au pierdut primele trupuri." | |
| = Parere | Negru Vladimir [29.Dec.06 19:40] |
| Candva scriam si eu despre Lhasa, ciudat punct comun de plecare pentru amandoi :) http://www.poezie.ro/index.php/poetry/121618/index.html Despre text, fiind pana la urma un jurnal, nu am sa spun decat ca uneori parfumul florilor se simte mai bine de la departare :) | |
| = răspunsuri, mulțumesc | Ela Victoria Luca [29.Dec.06 19:50] |
| Valeriu, nusunt-ul lucrurilor împovărează respirația sau o eliberează de preaomenescul lor. Nu știu ce ar fi să aleg dacă aș alege: Lhasa sau tărâmul de dincolo de ea. Mulțumesc. Ioan, poate că e o simplă respirație între metafore și alte figuri (de stil). Mulțam. Alin, nu știu cum aș surprinde veșnicia pe glezne, mai bine o las pe ea să mă aleagă, atunci când îi va fi dor de prezența mea. Cristina, marea este pentru mine iubirea oricărui timp și oricărei ieșiri din timp. Uln, umbra mea respira odată cu stâncile, nu știu cine asculta: vântul, omul? Vladimir, faină paralelă. Când aveam 14 ani am pornit în căutarea acelui punct aparent. Mă bucur că mi-ai amintit de Lhasa ta. Deși am ajuns deja și unul, și celălalt, în timpul său, și dincolo de, și alte (a)spațializări. Mulțam. | |
| = . | Costin Tanasescu [29.Dec.06 19:54] |
| prin formă pierzi conținutul. dar nu-i nimic imagistica te scoate cumva la liman. riști, dacă ai adopta o formă mai "lungă", să plictisești fiindcă nu ai nerv. ori în proză nu-i de-ajuns să fii confesivă numai de dragul confesiunii. ai nevoie de ruperi(de ritm) să zgâlțâi cumva cititorul să rămână cu ceva... să aduci niște ghirlande niște extratereștri orice numai să nu ațipească recepția. ad literam vei rămâne doar cu o căutare fără sfârșit a lui darius și nimic mai mult. | |
| = Costin | Ela Victoria Luca [29.Dec.06 19:55] |
| No, amu, cred că știu cum e să țin cititorul treaz și prin proză. Vedea-vom. Aici nu e nici măcar confesiune, și nici căutare a lui darius. Dar toate la timpul lor. Merci pour ton conseil. Ela | |
| = parere | mircea lacatus [30.Dec.06 00:23] |
| fiind vorba de un jurnal asa cum inseshi autoarea marturiseste textele sunt scurte si de aceea penetrante sunt convins ca daca si-ar propune texte "mai lungi" ar stii cum sa procedeze ca sa nu plictiseasca cititorul e ca in orice arta daca a convins intr-o miniatura poate convinge si intr-o compozitie de anvergura daca scheletul unei sculpturi este prost facut si sculptura are toate shansele sa iasa proasta dar devreme ce insushi scheletul este o opera de arta ne asteptam cu totzii la o sculptura de exceptzie nu ? | |
| = Măreție și sinceritate | Ioana Geacăr [30.Dec.06 11:38] |
| Textele tale au ceva din măreția marilor epopei ale lumii, din tragismul și simplitatea spunerii lor. Sinceritate, gravitate, sentimente profunde și atmosferă exotic-misterioasă! Mă bucur să te vizitez pentru toate acestea! La mulți ani și multă poezie, Ela! | |
| = Mircea, Ioana | Ela Victoria Luca [30.Dec.06 12:23] |
| Mircea, da, aici nu e un "schelet" pentru roman, nici pentru proză scurtă, și nici pt un jurnal tipic. Poate tocmai atipicul mozaicului irită uneori. Mi-am asumat riscul. :) Mulțumesc. Ioana, îți mulțumesc fiindcă poți pătrunde în Lhasa aceasta, cu verticalitatea ta rară. Ela | |
| + spre firescul poematicului | Adrian Firica [30.Dec.06 17:31] |
| ți-a pus un înger mâna-n mână și-ai scris... fragmente de d ți-a pus steua poemului pe gleznă și-ai spus c-atingi sunete-ntrebând e FRUMOS, de nu mai pot! | |
| = Adrian | Ela Victoria Luca [31.Dec.06 10:03] |
| Ating sunetele și nu mai pot întreba, vin ele, maiestuoase, cuvintele să îmi povestească lumea de dincolo, de dincoace. Mulțumesc. Ela | |
| = moartea, sfârșit fizic, dar nu spiritual... | Stefan Lucian Muresanu [15.Mar.07 08:59] |
| Expresia poetică în proză elevată, mișcătoare este a unei lumi dezlegată de metehne lumești. O ridicare spre lumile superioare în care "eu eram inerția". Simți absolut totul și te lași cufundat cu prozatoarea în valul magnific al cuvintelor care te poartă într-o viață de vis, dar te trezești amintindu-ți că ești om cu un sfârșit: "moartea" și conștientizezi că suntem trecători... | |
| = dl Mureșanu | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 13:40] |
| Mulțumesc frumos pentru aprecierea dvs. Sper că atunci când toate fragmentele acestui mozaic-jurnal literar fi-vor adunate, când întregul își va găsi și centrum-ul, și forma, și sensul, atunci toate se vor revela într-o ordine interioară unde viațamoartea să poată fi celebrate în tihnă, prin și întru dragoste. Ela | |