Comentariile membrilor:

+ si deasupra si dedesubt	Ioana Barac Grigore [03.Dec.06 17:16]
foarte bun, ioana. izolare, instrainare, solutie. si lipsa. straniu curs are poemul tau. in placenta eului, fatul respirand intunericul singuratii. esential.
=  Singurătate	Ioana Geacăr [03.Dec.06 18:05]
Ioana, mulțumesc fiindcă ai venit din cerul tău cu stele! Singurătatea se spune în atâtea și atâtea feluri și se crănțăne în cuvinte ca ale noastre! Încântată,
=  Da!	Ioan Naidut [03.Dec.06 19:10]
cine arunca cu stele e un om .... cine arunca cu stele nu sparge surzenia din versuri nu dăruiește pe merit așa ca stati în camera voastra perfectă si tandari se va face lumina stelelor primite în lumea de cuvinte aerul e negru Si-l respir
+ clipa de iluminare	Mihai Leoveanu [10.Dec.18 14:27]
Un text dezarmant prin simplitatea cu care coboară în singurătatea sinelui. Un adevăr spus lumii calm, chiar dacă aerul este negru și țăndări se face lumina. Așa se întâmplă și în gaura mea de șoarece, doar că tu ești prea tânără pentru asta. Aș putea inventa cel puțin două planuri paralele. Aș putea, de asemeni, produce un comentariu atât de elevat, încât nici editorii nu i-ar putea despleti ițele in integrum, dar prefer clipa de iluminare interioară pe care mi-ai oferit-o și pentru care îți mulțumesc. CINE SE CUPRINDE CU BRAȚELE E UN OM SINGUR - luați aminte, poeziști!
=  aerul e negru	Alice Drogoreanu [03.Dec.06 20:24]
da, Ioana uneori nici n-ai ce strânge între brațe și sinele e un alt gol , altă lipsă la fel de mare
=  vai de biet puiul de om!	katya kelaro [03.Dec.06 20:34]
Cu adevărat singur e abia cel ce nu poate să mai cuprindă în brațe.Cât o mai poate face, brațele sale suplinesc o întreagă lume, sunt est și vest,nord și sud,trecut și viitor, iar el iși e prieten...abia când umbra îl părăsește desprinzându-se de trup...și propriile brațe nu vor să-l mai mângâie...rămâne singur,când muzica din interior nu poate să mai spargă surzenia firii(de auzit și surzii aud iar orbii văd ...nu aceleași lucruri ca noi,dar văd și aud);cu adevărat singur e cel ce nu dăruiește...care nu vrea să se imbrățișeze incurajându-se, cât o mai face...nu e singur si are un prieten mai loial decat aproapele conventional, pe sine insuși...si daca nu impovarează pe nimeni se impovareaza pe sine...e singur pentru ca desconsidera mediul redus la lumea de obiecte...normal sa i se faca tandari lumina din suflet...curaj, omule, imbratiseaza-te, cuprinde-te singur cu bratele...nu esti singur...si umbra iti va face la fel... poezia asta e rece ca un obiect,normal singur
=  Întâlniri plăcute	Ioana Geacăr [03.Dec.06 20:54]
Bună seara! Mă bucur să vă simt prezența și dâra fină a gândului! Ioan, mulțumesc pentru că mă citești chiar parafrazând! E o chestie de receptare ceea ce te nemulțumește. Nu știu alții cum sunt, dar eu recunosc dacă o poezie e bună, chiar dacă nu e genul meu. Mă-nțelegi? Și-apoi, după cum afirmi în biografie: tu nici nu existi, dar ai opinii, felicitări pentru asta! Mihai, vizita ta e o surpriză neașteptată. Mulțumesc pentru că ai aprins o luminiță. Nu cred că te consideri bătrân, ți-ai ales să fii poet tocmai pentru că știai că artiștii și filozofii nu-mbătrânesc niciodată! Aminteșteți-l pe Țuțea- numai spirit până la sfârșit! Alice, mă bucur de întâlnirea asta pe întuneric, și da, ai dreptate, când e golul așa imens al sinelui, mă strâng mai tare!
=  Altă muzică	Ioana Geacăr [03.Dec.06 21:16]
Katya, bun venit în galaxia mea și mulțumesc pentru acompaniamentul lecturii tale. Poezia e rece că-i scrisă din întuneric și este un obiect estetic. Pe curând,
=  Om singur	H. Octav [03.Dec.06 21:55]
Poezia ta mi-a adus aminte de o idee citita undeva: daca strangi pumnul, nu atingi nimic in afara ta.. daca tii palma deschisa cuprinzi toata lumea in ea. Prima parte e simpla, usoara si inocenta, aproape naiva, cu un iz de mahnire. "cine se cuprinde cu brațele e un om singur" Surprinde prin inocenta, te dezarmeaza (cum a afirmat altcineva mai sus). Si-n acelasi timp te pune pe ganduri. La buna citire! Octav
+ singurătatea unui cerc închis dinafară	Vasile Munteanu [03.Dec.06 22:00]
mă prind în brațe și strâng până aud pocnindu-mi nodul din gât (Nichita) este singurătatea o exprimare fizică a neputinței? o anulare a receptivității acustice ("nu sparge surzenia")? o "împovărare" din prea-plinul ființei? cine ar putea răspunde? reală este numai această clipă-gură-de-aer-negru; totul e întuneric pentru că eu sunt și ard. cu drag,
=  am un simtamant straniu...	ioana matei [03.Dec.06 23:33]
de data asta nu tu esti omul singur, Ioana. Si poezia nu e rece deloc. Singur e poate doar visul despre Sine ce se cuprinde cu bratele... in somn...
=  in vitro	felix nicolau [04.Dec.06 00:09]
nemaipomenita sintetizarea abstractului pana primeste drept de concretete
=  domnule felix nicolau	ioana matei [04.Dec.06 01:38]
bineanteles ca ma doare capul (daca va spun ca e foarte probabil sa aveti dreptate ne-ar putea ajuta asta cu ceva (si pe dumneavostra si, recunosc, si pe mine, ca tare ma mai doare capul!))
=  om singur	Adina Ungur [04.Dec.06 02:16]
O poezie de idei, sentiment și dispoziție, reușită! De idei, pentru că, evident, încape și puțină meditație sau cel puțin câteva trimiteri plastice, aici. Frumos ai surprins & definit esența într-o unică ipostază a cuprinderii! Și ce bine că am trecut pe-aici!
=  sa nu fim egoisti in singuratatea noastra!	Mihai Moise [04.Dec.06 19:29]
Doamne ce bine e sa fii singur! Dar e si mai bine daca stii sa practici yoga ca sa te poti cuprinde cu bratele, caci altfel anatomia noastra ne indreapta bratele catre celalalt.
=  Semn pentru semne	Ioana Geacăr [04.Dec.06 21:20]
Octav, inocența este creatoare de lirism mai ales, iar în vremurile astea trebuie să fim atenți la dozaj(când putem). Mi-a plăcut reprezentația ta închis-deschis către micro și macrocosmos. Tedi surprinzător, mulțumesc pentru stea. Sunt multe definiții despre singurătate, creatorul o simte și o spune și el în multe feluri. Ioana, tu faci poezie de-a ta într-un vers bună în comentarii, așa că mai treci pe la mine, sunt o muză bună. Felix, în laboratorul său poetul are mania asta a transformărilor până la esențele cele mai pure, sau cade mereu spre centru. Adina, mă bucur de trecerea ta și eu, mă simt trasă pe sfori de foarte sus! Mihai, singurătatea e bună atunci când îți folosește la meditație, la explorarea sinelui, la scris. Pe curând,
=  ma inchin	Odãgescu Bogdan [06.Dec.06 21:00]
Vreau doar sa ma inchin in fata acestei poezii... nu mai comentez nimic, doar apreciez, pentru ca nu pot sa apreciez constructiv, doar... cognitiv :))
=  ...	ioan albu [07.Dec.06 17:26]
"stai în camera ta perfectă și țăndări se face lumina în lumea de obiecte aerul e negru și tu îl respiri" Partea asta e complet ratată, îmi dă impresia unei imagini scoase la o imprimantă fără suficient tuș. Inceput bun, inspirat, un final cu zgomote de schelă prăbusită.
=  o poezie ce-mi lipsea despre tine	Anni- Lorei Mainka [09.Mar.07 19:21]
ma bucur, ca am mai rasfoit putin, acum cind am timp, ca pe urma,eh, atunci vom zice "oh, ce vremuri"...poezia asta mi-a inchis ochii, mi-a facut capul sa se clatine si sa-mi mai doresc cafea...ramine de vazut cine o aduce...si atunci te-am citit inca o data si am respirat negru, fara cafea....f. bun text
=  Anni,	Ioana Geacăr [10.Mar.07 16:16]
Acum beau cafea, mereu când vin aici, ar trebui s-o leg de gât, și vizitele tale îmi fac bine.Înțeleg că ești în spital, dar când ieși sper că rămâi pe via agonia...măcar pentru prieteni! Poți să-mi scrii, am adresa în pagină. Și sper să fii bine, sănătoasă și voioasă (atât cât se poate, nu?) A fost o surpriză să te găsesc pe poezia asta ca pe o planetă părăsită! Sărutări și îmbrățișări! Multe.
=  IOana cu trei stele	Anni- Lorei Mainka [10.Mar.07 20:17]
revin oricum mai cu drag,dupa o lipsa de agonia de un an jumate , scheletului meu ii multumesc ca in ianuarie m-a tintuit intre cuvinte inainte citeam numai ptr recenzii ziare si stiri literare, asa-i cind lumea se abate globalizat peste tine imi plac raidurile tale printre oameni, ai o pleiada de nuante, care le vedem toti, dar nu le putem reda
=  de la un om singur	Tudor Negoescu [10.Mar.07 21:33]
Cunosc senzația, Ioana. În subsolul blocului în care îmi fac veacul, aerul e negru, dar mie îmi face o reală plăcere să-l respir. Avem cu toții momente de singurătate. Pentru unii, starea de singurătate e ca o boală... Îți doresc însănătoșire grabnică!
=  Re: Anni, Tudor	Ioana Geacăr [11.Mar.07 18:18]
E-hei, Anni, îmi fac bine vizitele tale. poate-mi scrii, am adresa de mail in pagină. Fiecare redă în felul lui, mulțumesc pentru lingurița de miere. Mai vb, nu? ps:Lipsea ceva din decor, abia acum am observat, am venit fără cafea. O aduc, face parte din ritual. Tudor, tu ...locuiești la subsolul blocului? de unde ai ințeles că sunt bolnavă? Sau să zic: sunt atât de bolnavă cât să mă simt bine.
=  e o experiență interesantă	Tudor Negoescu [18.Mar.07 01:01]
e o experiență interesantă să locuiești într-o boxă din subsol. nu vrei să încerci? alții locuiesc/ subviețuiesc în canale și încă nu s-au dezumanizat pe deplin...ba, din contră, socializează și mai și...
=  Re>Tudor	Ioana Geacăr [18.Mar.07 13:06]
Te cred, ei pot scrie poezie underground. "socializează și mai și.." - nu e nici o aluzie la starea mea de acum sau dintotdeauna, nu?
=  nu e nici o aluzie	Tudor Negoescu [20.Mar.07 23:11]
underground-ul e mai mult o stare de spirit, n-are prea mare legătută cu locația. nu e nici o aluzie și nici nu iti cunosc starea de-acum. poate daca atasezi o poza recenta, iti "citesc" starea actuala... succes cu viitoarea carte!