| = eram | Camelia Tripon [27.Nov.06 14:39] |
| aproape convinsă că vorbești despre destinul poetic, când un vers mi-a șoptit despre nostalgiile și trăirile tale...pentru ele îți voi spune că: după ploaie soarele este mai frumos... | |
| = pe masura ce | Gelu Bogdan Marin [27.Nov.06 15:21] |
| trece timpul, soarele capata culori tot mai sofisticate ce ne pot schimba parerea despre lumina. Interesanta trecere si mai ales benefica. | |
| = ca o luntre | mariana fulger [27.Nov.06 19:15] |
| și totuși/ îmi spuneai uneori/ ca o lumină răstălmăcită/ mirarea de la capătul singurătății. Mulțumesc mult pentru un com elaborat. Ai înțeles câte ceva, dar nu destul. Oricum, ai înțeles esența - l-am gândit pe la șase dimineața, în timp ce făceam duș. Poezia aceasta a ta are cam mult plictis, nu crezi? Unde e Bogdan care scria sensibil și care mă făcea să exersez la infinit? Oricum, să nu acuz întregul până când nu văd măcar două elemente din care să pot trage o concluzie. O seară fericită. | |
| = Si totusi... | Gelu Bogdan Marin [27.Nov.06 21:50] |
| Nu pot intelege destul pentru ca nu gindim in timpi identici. Ca dovada ca ideea ti-a venit cind erai sub dus. Mi-am schimbat stilul de cind nu m-ai mai citit. Sper sa ne intram in normal. Iti doresc tot binele din lume. | |
| = Bună dimineața, Bogdan. | mariana fulger [28.Nov.06 08:36] |
| Începem? Fac din aceasta ce pot, iar tu scrii între timp una așa cum știu că știi să scrii. Revin când va fi cazul. O poezie deosebită, încă. O zi fericită. | |
| = poate că există dublu... | mariana fulger [28.Nov.06 09:26] |
| și totuși viața o mare promisiune mai ales atunci când cuvintele promise intrânduri în absolutul trăirii strigă tăcerile de sub semne sângerânde o necesară stare de împăcare cu mine nimic mai mult orice va fi fost visez cu ochii holbați de nerăbdare sunt în viață respir orizontul mireasma aspră și intimă a cărnii miroase sărat a lacrimi sau doar amintirea unui apus în doi pe un țărm uitat îmi spuneai uneori că aș fi un tată minunat ori poate înlocuitorul necesar ca un strigăt ieșit din gâtul unui albatros ideea pașilor alergând spre brațe deschise flacără în răsăritul încețoșat verb amestecat, cuvânt nerostire din gura ta în gura mea fără culoare, fără sunet plutesc lumină răstălmăcită, umbră într-un sentiment timid de speranță Asta și cam atât. O poezie superbă. Te rog să retrăiești frumos speranțele. Ne revedem la următoarea poezie. Mulțumesc pentru colaborare. Mă ajută mult. Nu-ți folosesc textele în scop personal. O zi fericită. | |