| = iubirea se poate instala. | dan mihuț [04.Nov.06 02:32] |
| îmi pare că textul devine moale după... picioarele de sub zenon. se subțiază ca o sirenă și dă din coadă printr-o temă banalizată. cele trei versuri finale mi-au suflat fesul de nu l-am mai găsit. și parcă putea fi banalizată altfel. până acolo, sub zenon și deasupra de femeie, e bun. mi-a plăcut. | |
| = dan mihuț, | tania cozianu [04.Nov.06 15:41] |
| bine-mi prinde aici un ochi necruțător, deși simt că ai folosit cu blândețe un bisturiu cu vârf rotund.. desigur că aș putea scoate corpii străini nu cu spatula, ci cu acul, însă acum voi lăsa așa în draft mode acest text. acolo unde ai subliniat cu roșu chiar este o feliere, acolo eliberez plăcerea de-a respira banal, ca atunci când închizi ochii după ce a trecut concentrarea maximă. am s-o numesc pauza din mijlocul văzului e pupila mărită și oarbă e un fel de moment de final - nu moare nimeni, nu pleacă nimeni: "tu va et tu viens entre mes reins" dar tot înspre un soi de pervertire a sentimentului în sine conduce cât despre fesul tău suflat, dan mihuț.. să fie de bine? să fie de rău? (și cum spuneam, aici ninge și e vânt strașnic) :) | |
| = unul dintre... | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [04.Nov.06 20:27] |
| Surprinzător text, de la ce stări minunate puteam să lipsesc și numai din ignoranță. Noroc că m-ai citit. Voi fi unul dintre milioanele tale de cititori. Să revenim.Ar fi multe de spus, de obicei sunt lapidar, aș putea descrie ce mi-a rămas după lecturare ca să nu mă leg de tehnică ci de conținut,dar, tocmai cântam la orga de vânt a unui prieten și-mi place starea asta dintre muzică și versurile tale. | |
| = so.. | tania cozianu [04.Nov.06 22:51] |
| știu că de regulă ești lapidar și tocmai când erai în dispoziție de spus mai multe, te eschivezi cu dibăcie, îmi faci câteva complimente și te retragi elegant povestindu-mi ceva vag despre orga de vânt a prietenului dumitale. nu, d-le silviu păcală, nu așa .. nu e frumos să-ți lași gazda gândindu-se oare ce era de spus despre tehnică și conținut. prin urmare, când mai treci pe aici, poate te îndupleci să-mi zici așa: de ce 'suprinzător' și nu banal, de ce 'minunat'.. altminteri rămân cu un zâmbet sceptic și-o să-mi spun că ai venit aici ca să-mi întorci din curtoazie vizita și-atât. (ceea ce n-ar fi în principiu chiar atât de rău, uhh) așadar.. ? :) ps: mulțumesc aici și pentru răbdarea de-a citi și celălalt text al meu | |
| = Cu sau fără pilor automat | Nicolae Popa [05.Nov.06 15:33] |
| Tania, Firește că mi-a plăcut acest text. E ceva dincolo de care, după ce l-ai parcurs, te simți foarte singur. Ca după o zgomotoasă și pasionantă ședință de club literar. În prima parte am admirat ușoara ironie despre "fără indicații regizorale" deși felul de a descrie demonstrează inversul: "primul sosești tu figuranții au mănuși de piele moale aplauzele trebuie să fie catifelate spontane și sincere te sedez în doze mici calculate exact" sfârșind cu un vers de excepție:"moartea e un moft de laborator / dar" Dar se pare că îți place totuși să lași zborul în seama pilotului automat, chiar dacă zici: "eu repet din capriciu exercițiul de blind driving fără pilot automat". Aș fi preferat să ajung la finalul atât de bine potrivit cu începutul fără să am senzația că am trecut prin mai multe teme, subiecte, stiluri ce lasă impresia de aglomerat mai mult decât în alte poeme ale tale. Pasage memorabile și excelent scrise ("ei bine da..." până la "...și" sau "toate femeile..." până la "...vrei") par din alt text, totuși. În fine, mă tem că prea îmi impun propriu-mi stil, dar numai așa pot fi sincer când vorbesc despre textele altora. Mai știi, poate că tocmai asta îmi lipsește: încrederea în pilorul automat. Am zis-o! O toamnă plină de inspirați în continuare! | |
| = Corectat: pilot automat | Nicolae Popa [05.Nov.06 15:35] |
| Corectat: pilot automat | |
| = nebunia nu are limite....ca dragostea,dealtfel! | mira laval [06.Nov.06 01:29] |
| Impresionant text!Patetic text.....Am plans mult cand l-am citit.pacat de rochia rosie si de alte elemente chimice nu au reusit sa prinda pe prea multi in capcana!Tu totusi mai incearca.sunt destui naivi!Astept o poezie adevarata intr-o zi,nu complexe! | |
| = lungă înșiruire despre poem | florian stoian -silișteanu [06.Nov.06 04:55] |
| dacă ultimul cuvânt se așează în ordinea celui cu număr de doi vom putea afla ce se întâmplă atunci când furnica pe pom când inventatorul ori tălmaciul a aprinde într-o singură clipă primul somn al cuielor. desigur despre poem încerc să așez .pe mine unul doar celălalt din mine mă strigă. dacă într-o zi vrei să pleci și din fereastră cineva țipă cum că ți-ai prins rochia în poemul cel depărtat ce te faci? sună și desigur că tu într-o zi la ușa unui apartament în care nu locuiește încă chiar nimeni. chiar așa pe ascuns trântește cu vârful pantofului în pefeleul deschiderii strânge din dinți și înjură cum te pricepi. O să vină administratorul unul poate elegant îmbrăcat în pijamale să-ți spună...Doamnă nu mai locuiește aici.....ușa era deschisă...puteți intra....desigur numai dacă plătiți chiar dumneavoastră chiria pe ultima lună...Domnul acela a fost cândva numai o ..repetiție.....desigur că mâine un alt chiriaș o să se uite atent pe ușa din cornier de la intrare să se uite atent și să vadă dacă nu cumva a mai locuit la apartamentul în care dumneavoastră uneori loviți pe ascuns cu piciorul | |
| = mulțumesc, domnilor | tania cozianu [07.Nov.06 02:32] |
| d-le Nicolae Popa, e posibil ca într-adevăr din afară să se vadă oarecum distorsionată ideea alienării la nivel de scenografie, gestică, afecte. când mă gândesc la alienare, nu văd aceasta doar ca pe o abatere de la ceea ce îndeobște ne-am obișnuit să socotim normal, așadar nu e neapărat un proces previzibil. poate fi oricum: extravagant, incoerent, nealgoritmic. mai puțin sau deloc tehnic. și intim prin excelență. iar de aici mai departe oricine poate fi artistul propriei sale rătăciri. iar dacă rătăceala mea nu seamănă cu a unui oarecare x, asta nu o face mai puțin rătăcire. mă voi gândi la unele modificări, totuși. mulțumesc pentru autopsia delicată dar fermă pe care ai făcut-o acestui text. Florian Silișteanu, nici nu vei bănui cât de aproape ai fost de încăperea cea din mijloc a acestui text. și n-am cum să spun mai mult despre aceasta spun doar că o vreme o să mă urmărească scena aceasta de mai sus.. e o stranie senzație de deja-citit/ deja-trăit iar când voi spune anne nu mai locuiește aici, dumneata vei fi primul care nu te vei mira de nimic .. | |