| = Ioana | Ana Maria Lazar [10.Oct.06 16:33] |
| Desi nu am experienta si cunostintele necesare in field-ul poeziei sunt convinsa ca "punga de plastic" isi gaseste ritmul in esente si intelesuri pe care numai o adevarata poeta le poate codifica in forma versului. Multumesc pentru aceasta poezie frumoasa. Anna | |
| = Călătorind în spații... | Gelu Bogdan Marin [10.Oct.06 16:02] |
| Un tipo la parbriz... . Pot spune că am citit despre o anatomie transpusă în coduri eterice, despre un metabolism transcedentalizat ,toate îndreptate spre barbaria vieții cotidiene unde ne putem transforma în orice. | |
| = O cină fragedă cu poeta | Tamara Zub [10.Oct.06 18:51] |
| Am impresia că ultimul poem din acest ciclu e mai obosit, are locuri comune, respirația se amestecă cu digestia, poate că efectul era mai tare dacă rămânea doar obsesia stomacului, a ulcerului iubit de către tine. Primele trei poeme sunt fulminante, mulțumesc pentru senzații teribile și totodată poetice. | |
| + (m)da | Andu Moldovean [10.Oct.06 18:53] |
| Iata un experiment reusit de anatomie a cotidianului... am zis-o eu si nu o singura data ca Ioana Barac are acest simt acut al perceptiei "realului"... iar apoi intervine stiinta de a manui o anumita latura descriptiva, desfasurata cu multa atentie la detaliu (oarecum scenaristic, dar asta e :-) care completeaza un tablou amintindu-mi de panzele lui Degas, cu acele imagini care, odata ce ti-au trecut de retina, te vor urmari pesemne o viata intreaga. Aprecierea mea vine la acest poem nu pentru ca ar fi vreo noutate absoluta (acest gen de scriere il intalnim la mai multi, chiar aici pe site) ci pentru ca este o reusita aproape desavarsita dpdv al exprimarii, al "logosului" iar insertiile hai sa le numesc "filozofice" sub forma de lait-motiv joaca aici un rol esential. Un poem pe care il instelez in aceasta dupa-amiaza de octombrie. Un poem sincer, imi place asa Ioana, Bobadil. | |
| = ana, tamara, gelu, andu | Ioana Barac Grigore [10.Oct.06 19:35] |
| ma bucur ca mai treceti sa ma cititi. este egoist, dar o percep ca pe dovada ca nu sunt singura in acest spatiu al poeziei. am rectificat parbriz, am tinut cont de spusele voastre si ii multumesc lui andu pentru aprecierea deosebita care ma onoreaza si imi face bine. | |
| = Ioana, Andu, | carmen mihaela visalon [10.Oct.06 22:20] |
| iepuri înțepenesc în mijlocul șoselei ochii lor în farurile roșii o cină fragedă un gest blițuri la un spectacol cu ușile închise codița norocoasă atârnată de oglinda retrovizoare ce bine ca nu văd că nu văd în spate urme de roți dâra de sânge blana amestecată în zăpadă ce bine ca nu se transformă să zicem din cauza mea cum că aș fi tristă că nu aș simți bucuria sau poate nimic nu aș simți Este "secventa" din poezie care-mi place cel mai mult pentru ca o pot "intelege empatic" dar si pentru ca-mi aminteste o povestea spusa de un sofer, sosit acasa fericit cu un iepure atarnand de parbriz: "iepuras, dragalas, te-am pacalit!" (pe sofer il chema Mihai si povestea se intampla prin anii 1980:) Fiara mica fata in fata cu fiara mare, condusa de fiara inteligenta careia nu-i pasa de spaima pedestra este o tema de meditatie remarcabila. Remarcabila este si prezenta lui Andu de la care ma astept sa sustina poezia asa cum numai el o mai poate face, de cand "noi" am fost redusi la tacere:) | |
| = Visceralitate cronică | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [11.Oct.06 17:01] |
| Visceralitate cronică și agonică transpusă într-o percepție impersonală, zgomotoasă până la frontiera urletului social. Deja mă doare nivelul de abstractizare la care am ajuns pornind de la punga de plastic ce-mi bântuie prin spiritul decadent... | |
| = punga aia | Ioana Barac Grigore [11.Oct.06 17:42] |
| ...si zborul ei erau frumusetea... blana alba a iepurelui in zapada fulgul suflat de pe cutia cu bomboane de ciocolata efemeride... nu putem discuta despre visceral cand avem de-a face cu efemeride. de cate ori ati vazut cum se zbate o musculita lipita de sticla lampii. nu ca nu s-ar misca... dar asta nu s-ar vedea decat cu lupa, daca ar interesa pe cineva. carmen, viorel imi dovediti ca am reusit sa fiu inteleasa, ceea ce nu este putin lucru. va multumesc ca ma cititi. | |
| = odiosul insectar de la Biologie | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [11.Oct.06 22:11] |
| Lampa din fața primăriei mi-a bâtuit toată copilăria pentru odiosul insectar de la Biologie. Ea m-a împins în șuvoiul decadenței...ca să zic așa! | |
| = 10 | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
| cum este si corect, un comentariu apreciativ la poezia Ioanei. O explozie in lant a sinapselor, evadare in zona crepusculara a imaginatiei. Textul cursiv, scris cu eleganta, imbinand linia moderna si clasicul iubirii, pe fondul unor principii euclidiene. Sunt nevoit sa-ti dau nota 10. | |
| = . | Ioana Barac Grigore [12.Oct.06 13:07] |
| viorel, cuvantul asta, "decandenta" este uluitor... nu cred ca facem altceva, intr-o viata de om, decat sa incercam sa pastram cadenta cu orice pret. ionut, ma oboseste atat de mult sa stau cu urechea lipita de burta calului, ca am hotarat sa nu mai primesc daruri. | |