= Dar pentru o poezie frumoasa | Jianu Liviu-Florian [10.Oct.06 12:11] |
"Cata vreme suntem pe pamant, sa ne socotim oaspeti in Casa lui Hristos. Tu stai la masa, si El este cel care te serveste. Daca respiri, aerul Lui il respiri. Daca te imbaiezi, in apa Lui te imbaiezi. Daca esti calator, pe pamantul Lui esti calator. Daca strangi bogatii, ale Lui sunt bogatiile pe care le strangi. Daca risipesti, ale Lui sunt cele pe care le risipesti. Daca ai putere asupra altora, prin a Lui ingaduinta ai primit-o. Daca esti in stralucita adunare, tu si ceilalti impreuna cu tine sunteti oaspetii Lui. Cand iesi sa respiri intr-un colt de natura, in gradina Lui petreci. Daca esti singur, El este de fata. Daca pornesti undeva sau te intorci, El vede. Orice faci, El tine minte. El este Gazda cea mai atenta si mai delicata care te-a gazduit vreodata. Fii deci cu bagare de seama fata de El. Intr-o casa aleasa, oaspetilor li se cere sa stie sa se poarte. Aceste cuvinte sunt simple si stiute, dar ele ascund un mare adevar. Toti sfintii l-au cunoscut si si-au calauzit vietile dupa el. De aceea Vesnicul Stapan al Casei i-a rasplatit cu vesnica viata in ceruri si cu slava pe pamant." "Proloagele de la Ohrida" - de Sfantul Nicolae Velimirovici - vol. I - pag. 275 | |
= haios excesiv | Tamara Zub [10.Oct.06 20:04] |
Am râs, da, e haios lucru să te așezi în poezie ca în sicriu. Fiind de felul meu melancolică, încerc să suport și zâmbirea excesivă. | |
= Pentru Jianu Liviu-Florian | Traian Calin Uba [10.Oct.06 22:38] |
Mulțumesc pentru dar și atenție; mă onorează pentru că vin din partea unui poet creștin a cărui credință și artă poetică se întemeiază pe însușirea Revelației și pe o relație personală cu Domnul Iisus Hristos. | |
= părere | Liviu Nanu [11.Oct.06 01:21] |
E una dintre poeziile preferate, dar tu știi deja asta. Îmi place cum ai reușit să "gestionezi" rima, în doza potrivită, îmi place ideea și ritmul poemului. | |
= Mulțumesc, Liviu | Traian Calin Uba [11.Oct.06 11:36] |
Îmi place că-ți place. Mă bucură prezența ta printre comentatori. Mai vino seara pe la noi… | |
= Nu atingeți Poetul! | Florin Hălălău [11.Oct.06 11:47] |
Am găsit prima strofă ca motto în pagina lui Liviu Nanu. Sînt, într-adevăr, versuri memorabile. Cu ele sînteți deja ocrotit de lege. | |
= un pic cam tarziu | BOGDAN [11.Oct.06 16:33] |
Nu erau pentru mine înghețul și spaima, nu erau pentru mine frustrarea și palmele, dacă venea cutremurul eram prin Lege ocrotit de orice năvală, de orice abis : aveam de scris ! .......... eu as fi spus asa: nu pentru mine erau... nu pentru mine erau... daca venea cutremur prin lege ocrotit eram, in scris de orișice navala, de orișice abis. .... parerea mea. acum... daca e publicat, publicat ramane! | |
= alta | BOGDAN [11.Oct.06 16:33] |
sau... ...... Am terminat o poezie. O corectez, o transcriu, m-așez în ea comod ca-ntr-un sicriu. .......... am terminat o poezie o corectez transcriu m-asez in ea comod ca-ntr-un sicriu sau ...... m-asez in ea comod ca-ntr-un sicriu ........... sper sa nu deranjez! | |
= bun text | Dana Mușat [11.Oct.06 20:44] |
metafora pe care o transpui în titlu mi se pare că am folosit-o și eu și alții înaintea mea, dar oricum originalitate completă nu există așa că nu îmi fac griji pt asta. Poemul este întradevăr bun, îmi place așezarea ta în sicriul poemului. da, un poem te limirează..cei care te citesc văd doar scrisul nu și ceea ce e eul cu adevărat. trebuie să pui toate poemele într-un loc și apoi să spui că știi câte ceva despre spiritul liric al unui autor. Ideea este că trebuie întâi să ne citim pe noi, fiecare cu sufletul și trupul său și apoi să ne 'întoarcem' (ca să folosesc lexemul tău) înspre alții. bun text | |
= Pentru Dana Mușat | Traian Calin Uba [11.Oct.06 22:32] |
Ai dreptate, un poem te limitează… Poate, din această cauză, coala albă de hârtie este – pentru unii- cea mai frumoasă poezie. | |
= Ocrotit... | Traian Calin Uba [11.Oct.06 23:24] |
Adevărul e că de la o vreme, mă simt într-adevăr ocrotit, domnule Hălălău ; mai ales atunci când am de scris. | |
= Cu respect, Jianu Liviu-Florian | Jianu Liviu-Florian [10.Dec.18 14:27] |
Deșertăciunii mele Deșertăciunii mele, Doamne, să nu-i spui, Că nu-i de trebuință nimănui, Că numai rupe din iubirea ta Mai mult ca pâinea cea de fiecare zi, și dragostea – Să nu îi spui că are chip de câine, Doar latră, mușcă, pentru ziua cea de azi, și mâine – Să nu îi spui că-și apără în haită dreptul ei, De a se bucura de toate câte-n viață poți să iei – Să nu îi spui că suflet nu mai are de pe când A învățat mai mult - ca să îl uite mai curând pe cel plăpând – A învățat mai mult - să fugă de nevoi și sărăcie, Nu să slujească celui nevoiaș, ci să Îți ceară tot mai multe, Ție – Să nu îi spui că mai presus de Tine, chiar, se pune, Că nu mai are Dumnezeu, nici taine, nici prisos, nici rugăciune, Să nu îi spui că nu mai e demult copil, Ci suflet împietrit de tragi-comic figurant de vodevil - Să nu îi spui: dă-i doar un colț în veșnicie Țărână în Împărăția Ta, să fie… | |