| = the way | Alice Drogoreanu [22.Sep.06 22:28] |
| simt golul de pe culoarul autobuzelor românești ca epicentrul egoismului da așa e recunosc golul ca și cum ai sta într-un vid uman viermuitor, dar viddd unde un contoar întregistrează drumul spre nebunie | |
| = re | Cristian Munteanu [22.Sep.06 22:35] |
| eu îl cunosc, nu-l recunosc. și da, contoarul tușește la fiecare om care cunoaște și trece pragul. | |
| = mereu acelasi altul | Traian Rotărescu [22.Sep.06 22:53] |
| daca doar medaliile ar conta(astfel valorizand intr-un obiect care altfel ne-ar fi complet impersonal, disparitia celor dragi) formularea ta "același inevitabil altfel de dureri", ar merita remarcata ca avand semnificatia mai grea decat a unui intreg vraf de "tinichele" | |
| = traian | Cristian Munteanu [22.Sep.06 23:33] |
| mă străduiesc și eu cum pot. să rămână omul cu ceva din poem. că nu e frumos să plece cu mâna goală. | |
| = astea | Dmitri Miticov [22.Sep.06 23:58] |
| eu nu am inteles nimic din poezia aceasta. de ce nu spui mai simplu ce e de spus? si ce e cu procesul? in fine, nu imi explica, doar ca nu am eu sensibilitate pentru poezii de acestea | |
| = procesul de a înnebuni | Cristian Munteanu [23.Sep.06 00:20] |
| m-ai prins pe mine în subsolul textelor tale să te întreb ce e cu "orice"? și nu e poezie, e text. iar dacă nu e simplu, atunci nu știu ce e. | |