| + parere | Dan Cârlea [06.Sep.06 16:11] |
| Acest text este intr-adevar un eseu, are precizie chirurgicala in atingerea unor probleme. Este un periplu prin valea plangerii numita viata si o radiografie a unei variante a devenirii, desigur, nu singura. Are meritul ca atinge o problema foarte inportanta : suntem morti spiritual cu mult inainte de moartea bioogica ? Suntem capabili de mari schimbari interioare de la o varsta incolo? Nu cumva marea majoritate a oamenilor au constiinta osificata inca de pe bancile facultatii ? Imi aduc aminte acum de o vorba inteleapta , nu stiu cui apartine, care suna asa: "daca gandesti exact ceea ce ai gandit pana acum, vei realiza ce ai mai realizat pana acum" ! Ca psiholog, vad in acest eseu nu un mesaj defetist, fatalist, ci un semn de exclamare indreptat impotriva imobilismului interior, a incapacitatii de interrelatioanare plenara. ("acceptați-vã așa cum sunteți. sculptați în voi reminiscențele valorii individuale") Remarc si pasajul cu aer poetic : "dacã nu vã agreați atunci poetizați-vã nimicnicia" Cred ca ar fi mai potrivita scrierea exact dupa norme, adica sa se inceapa propozitiile cu litere mari, de vreme ce se pune punct la final, dar si pentru ca un eseu este o scriere serioasa cap-coada, nu are nicio nevoie de "modernizarile" de care nu mai scapam si care, pana la un punct, merg, dar in alte genuri literare. Cred ca textul vorbeste de la sine si ma scuteste de alte comentarii. DAn | |
| = erata | Dan Cârlea [06.Sep.06 16:13] |
| importanta, biologica ...si care or mai fi, scuze de typo | |
| = comentariu' ... la comentariu' | florin otrocol [06.Sep.06 18:38] |
| dane', am să îți răspund în ordine inversă. nu am răbdare întotdeauna să scriu după norme. cât despre modernism pot spune cu certitudine că nu face parte din preferințele mele. am scris textul în acest fel pentru că așa mi-a fost la îndemână. Cât despre fraza care vă aduce un iz poetic, este un mesaj către cei care au "impresii" de literați defulându-se pe acest site. din fericire sau nefericire pentru tine (tu alegi varianta) nu faci parte din cei vizați de acest mesaj. fiind psiholog cunoști foarte bine realitatea faptului că adevărurile sunt relative pentru fiecare dintre noi. deci acest adevăr împărtășit de mine, este un adevăr care poate fi acceptat de cei care gândesc aproape identic ca mine. ceilalți aleg ceea ce îi desparte de semeni. cât despre restul comentariului sosit de pe urma percepțiilor tale pot afirma, din nou cu certitudine, că ai înțeles pe deplin mesajul. te voi recomanda celor cu probleme de incompatibilitate față de ei înșiși. (fără nici o umbră de ironie) Aștept din partea ta, texte interesante, care să merite aprecieri pe măsura valorii tale. Succese! Florin O. | |
| = lumea se misca... progreseaza iar specia umana se "degradeaza" | Andreea Cristina Șarba [06.Sep.06 21:52] |
| un mozaic de adevaruri dureroase, asta am vazut in textul tau, adevaruri care toate la un loc reflecta crunta realitate a conditiei umane in ziua de azi. totul e fals, totul e judecat dupa norme ilogice. ideile indestructibile, caracterele tari, calitatile spiritului uman, nu mai sunt si nici nu vor mai fi identice cu cele din ziua precedenta. intradevar, ai terminat foarte bine eseul: " nu vã mai amãgiți! nu mai existã clasici în viatã." parerea unei adolescente andreea cris.s | |
| = adolescența ne definește rațiunile existențiale | florin otrocol [06.Sep.06 22:21] |
| stimată domnișoară, faptul că sunteți o adolescentă mă îndreptățește să cred că ați citit textul cu atenție și a ajuns într-un "altfel" la dumneavoastră. "crunta realitate" ( vă citam) vă aparține în exclusivitate și este o trăire unică. dacă este fals ceea ce înseamnă rutină, asta poate induce în eroarea umană direcția conceptului "a fi", chiar dacă vorbim de un ieri, azi sau mâine. caracterele mari au o mare calitate: aceea de a fi extrem de încăpățânate. de aici o deducție logică care spune că orice argumente ai folosi aceste caractere rămân fidele principiilor personale. aceste eseu nu se adresează celor care dețin "cheia" împlinirii și desăvârșirii ci celor care se caută. din nefericire el se adresează inutil celor care nu știu cine sunt sau ceea ce își doresc. am încredere în următoarea afirmație: sunteți în devenire o mare "încăpățânată"... mulțumesc pentru înțelepciunea adolescentină, pe care o etalați în conversația acesta! Florin O. | |