Comentariile membrilor:

=  ketchupsimustar	carmen mihaela visalon [15.Aug.06 20:33]
Stii cum este poezia asta in compartie cu poeziile marca Amelie, ca o duduie director de banca fata in fata cu o diva. 'mneaei are si calitati? Evident ca are aproape tot ce-i trebuie: Imagine, inteligenta, filon liric. Ei si? Cum zice Peia. Unde-i fiorul? Astept o perfectiune a delictului de sine mai condimentata, mai desueta, mai perversa.
=  unde sunt fiorii de altadata..	tania cozianu [15.Aug.06 22:35]
eu zic asa, carmen, ca daca as fi stat pe soclul statuii intru savarsirea delictului mai sus pomenit, in asa fel incat sa tulbur/ bulversez/ precipit hm, buna si cumsecada circulatie pe trotuar a cetateanului/ privitorului onest, textul ar fi iesit intr-adevar cremos, pastos, picant si starnitor. daca stau si ma gandesc bine, as fi putut atarna o rochie rosie pour le plaisir des yeux de bratul statuii pana s-ar fi simtit miros de piatra fierbinte si arsa. doar ca ma tem ca atunci ai fi spus ca din nou am coborat in strada in tinuta sumara cu barbia si degetele pline de topping de ciocolata. asa ca am savarsit un delict tern, corect, neinteresant, in sacou si tocuri regulamentare, plate, pentru ne_isterizarea opiniei publice. macar nu voi primi, nu-i asa? amenda pentru generare de fiori pe domeniul public :)
=  zic,	ioan peia [15.Aug.06 23:18]
nu primeai amendă, tania, stai liniștită! cel mult un sărut de piatră, "fierbinte și ars", pe fruntea jună a statuii celeia. căci, oricum, domeniul nu e public, iar publicul nu locuiește-n domenii. are el habitaturile lui greu localizabile, iar tu, dacă te îndoiești de efectul faldurilor rochiei cele roșii, puse de pamplezir pe brațul imortelei, nu ai decât să arunci toate vazele cu flori vii din casă.
=  delict inocent cu rochie rosie in background	tania cozianu [16.Aug.06 00:23]
prea bine, d-le peia voi da un switch lejer si voi glisa centrul atentiei cititorului in partea nevazuta a imaginii. aceasta va fi, evident, cea mai provocatoare tocmai prin puterea ei de autosugestie asadar, ca exercitiu, ma bazez pe puterea de inductie si in the dark side voi purta pentru dumneata rochia cea rosie. ma bazez pe efectual vizual absolut dezastator dintre albul virgin si rece al pietrei si purpuriul incandescent vag acoperitor al altui alb. despre care, nevorbind acum si aici nu voi face decat sa obtin o amanare a savarsirii delictului nustiucare si vom face un minim efort de imaginatie sa-l numerotam pe-acesta cu 1. asa. pour un petit caprice d`art
=  tania,	ioan peia [16.Aug.06 07:19]
tu ai un creier periculos! drept care trebuie vânat cu unelte potrivite. nu din capriciu, ci din necesitatea de a nu lăsa în libertate demonul din darksideul lunii!
=  OOOO!	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 10:33]
Dialogul vostru este (O) adevarata poezie. Revin.
=  dangerous mind dressed in red	tania cozianu [16.Aug.06 13:20]
ah, d-le peia, preferam afirmatia cu you have such a beautiful mind, tania. insa venita din partea dumitale constatarea referitoare la creierul meu primejdios am s-o iau drept un compliment si iata, ca purtatoare de rochie rosie, ma voi simti magulita sa-ti inlocuiesc uneltele cele pricinuitoare de razii cerebrale cu altele mai inofensive, de pescuit sportiv, de exemplu. acum, care e legatura dintre pavajul din piata publica, statuia cu barbia aplecata contemplativ peste umar si becisnicia mea drapata in purpuriu, ramane sa o gasesti dumneata in meditatiile de pe malul lacului si poate imi veti intocmi prin urmare un profil mental d'évaluation coerent, indulgent si hm, cumsecade (?!) pentru luarea mea aminte carmen, tu es bien venu, comme d`abitude
=  tania,	ioan peia [16.Aug.06 16:01]
când eram june fericit, pescuiam prin canalele din bălți numai lini și line. pe lini îi aruncam la loc, în baltă, iar pe line le prăjeam la foc domol și le mâncam cu mare plăcere carnea ceea dulce și fragedă. a mai trecut vremea, ce-i drept, dar pasiunea mi-a rămas. păcat că bălțile au cam secat, dar dacă zici că știi un lac potrivit pescuitului, atunci nu văd nici un impediment în măsură a-mi restimula instinctul meu pescăresc. unelte încă mai am, slavă domnului: bețe de bambus, fir de nylon, cârlige agere, bașca abilitate de maestru, mă rog, cam tot ce ar fi necesar pt a pescui fulgere aurii prin unde. și chiar curiozitatea de a pescui o păstrugă, dacă au migrat cumva de la mare în vârful munților, că parcă așa știu eu că fac ele în anume momente ale anului. ps: cum vezi, eu nu am finețuri citadine, precum carmen, ca să pot aspira la o "perfectiune a delictului de sine mai condimentata, mai desueta, mai perversa." sunt doar un plebeu mâncător de line! sau păstruge, după caz...
=  erată greșită	ioan peia [16.Aug.06 16:06]
uite c-am greșit pluralul! e, așa e l-a-nceput, până înveți șpilul și, evident, vocabularul potrivit...
=  erățică	ioan peia [16.Aug.06 16:08]
lanceput, era corect, desigur
=  Scuze de intrerupere	Andu Moldovean [16.Aug.06 16:25]
Sa incep prin a-mi cere scuze ca intrerup acest "mind-twisting dialog" (si inca o data scuze ca nu stiu sa-l spun a'la francaise, ca asa se poarta prin pagina Ameliei :-) intre autoare si dl. Ioan Peia, dialog din care, in afara de faptul ca sunt prost si nu inteleg nimic (ceea ce nu reprezinta o noutate pentru mine) n-am priceput nimic. Eu vreau sa ma refer (conform regulamentului) la poem si incep prin a-mi spune ca mi-a placut. Tania ne da inca o data dovada ca gandeste, ceea ce noua, celorlati, ni se intampla tot mai rar, mai ales atunci cand temperaturile trec de 30 de grade la umbra. Desigur, ea beneficiaza si de un usor avantaj dat de briza racoroasa a muntilor, dar asta e deja alta istorie. Din text am inteles ca Tania ne semnaleaza un nou tip de delicventa, la fel de periculoasa si de greu de pedepsit ca cea juvenila: delicventa metafizica. Pai daca intram in astfel de delicvente, ne-am ars! Eu unul cel putin, prefer nici sa nu ma gandesc la asa ceva! Cu atat mai mult cu cat, odata patruns in aceasta lume delicvent-metafizica (si Tania ne demonstreaza asta in versurile "lipit de sanul stang/sufletul tau se strecoara/in mine incert") incepi sa nu mai stii al cui e sanul si al cui sufletul si, cel mai rau, daca acesta din urma se mai poate strecura in tine altfel decat "incert"... brrr! Finalul vine insa sa ne lamureasca macar doua intrebari, metafizice si ele, desi nu chiar atat de delicvente: "ok, sufletul se strecoara incert, dar DOSPESTE el, adica sufletul?" Raspunsul vine clar: da, dar intr-un anume fel docil si mai ales LINIAR. "Cand putem in fine incepe delictul de sine, dupa ce am asteptat atata?" Raspunsul Taniei este inca si mai clar: ACUM. Bobadil.
=  lui Carmen	adrian grauenfels [16.Aug.06 18:06]
Carmen, fiorul e sub apa cum zicea Bula adica in noi spectatorii. Eu stiu unde e problema (cred) bustul grec spectaculos, eclipseaza textul. Tot Bula ar zice: a furat showul.
=  Lui Adrian	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 18:12]
Fiorul este in Peia. O sa scriu despre cum a reusit el sa infioreze bustul metafizic. Despre partea de granit a poeziei a scris Andu.
=  ghidul pescarului amator anonim	tania cozianu [16.Aug.06 18:29]
eu zic, d-le peia, sa iti orientezi studiile inspre pestii de talie mica (si recomand aici cu mare caldura speciile decorative de acvariu) si sa lasi dumneata acipenseridae-le in grija d-lui consul mateescu, intrucat mi se pare ca v-am facut cunostinta nu demult. mai cred, d-le peia, ca sturionii necesita rabdare si aplecare temeinica, nu doar uneltele trebuincioase de pescuit si hm, mai ales tactica, indemanare si de ce nu, o anume absolut necesara perversitate a mintii (fireste, aceasta, intr-o masura perfect benefica, nu-ti lipseste, este bine stiut) asa ca mergi dumneata la mare, d-le peia, (se poate si-n extrasezon) unde cu certitudine vei gasi pastrugi si pastruge sanatoase si nu mai putin feminine, in stare cruda si cu mintea neviciata de metehne delictuale fara de fior liric et caetera. ps: si-mi poti aduce si mie vreo doua, asta evident, doar daca te incumeti sa(-mi) prepari o saramura comme il faut, ça veux dire strasnica si bine condimentata acestea fiind zise, ma bucur vraiment de intrerupere, d-le andu, in fapt, este magulitoare interventia ta aici, cu atat mai mult cu cat nu ma (mai) asteptam sa-si faca cineva timp sa felieze textul de langa umarul statuii, in contextul in care polul atentiei parea ca se mutase definitiv la poalele presupusei rochii rosii de pe marmura. si m-as hazarda sa afirm, citind ce ai scris mai sus, ca ti-a reusit pe deplin cea mai corecta dpdv liric sectionare a maduvei delictului. mana sigura, ochi subtire si dur ca lama de bisturiu, deprinderea de a executa chirurgie plastica de tip intelectual open mind. iar daca in final cineva a gasit de cuviinta sa afirme ca tania gandeste, oh, asta depaseste muuult asteptarile pe care le-as fi putut avea de la delictul acesta d-lui a. grauenfels: "bustul grec spectaculos, eclipseaza textul". bingo. ei? carmen: "Fiorul este in Peia." categoric, da.
=  Tania	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 18:34]
Te rog sa micsorezi fotografia. Vreau sa o printez. Am in prioect sa scriu un jam session: Tania, Peia si-mi trebuie si versurile tale. PLS:)
=  carmen	zabet mihai [16.Aug.06 19:25]
poza nu este publica ea face parte din colectia privata a domnului consul mateescu si sincer este destul de neplacut sa apara in te miri ce jam session sau altceva domnul consul a facut aceasta poza acum un an fix un an cand era in misiune la atena o misiune legata de relatiile delicate dintre cipru turcia si nato mi-am permis sa raspund eu in locul lui amelie deoarece tocmai acum a plecat impreuna cu domnul consul spre campulung niste afaceri urgente legate de big mama stii? calul care a castigat marea cursa de la biaritz anul acesta se pare ca a facut febra si prezenta stapanilor este mai mult decat necesara e vitala
=  zabet	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 19:38]
In primul rand, tin sa te anunt ca independent de conflictul nostru te mai asteapta o steluta pentru un text foarte bun, pe care l-ai postat. In al doilea rand, nu poza ma interesa ci textul. Acum daca printez Selection, imi apare doar Zeita. Si eu aveam nevoie de text ca sa intru in atmosfera. Nici textul nu ar fi aparut in jam session.M-ar fi ajutat doar sa intru in atmosfera. Acum insa, m-am hotarat. Ma dau batuta. Oricum nu era treaba mea. Stii bancul cu banca si cu politistul?
=  *	zabet mihai [16.Aug.06 19:53]
nu prea stiu bancuri asta independent de text acum pe bune poza e din colectia privata a domnului consul si ca purtator de cuvant al familiei mateescu plecata de urgenta la conac din cauza lui big mama care are febra mare de tot am primit ordin sa raspund nu aveam de unde sa stiu ca pe tine te intereseaza textul dar iti dau o solutie simpla scrie textul in word nu e asa de lung daca micsorez poza stric scrisul deoarece formatul paginii de pe agonia nu permite chiar tot ce vrei deci nu cu rautate ti-am raspuns dimpotriva atata am mandat atata fac eu de abia am intrat in ministerul de externe si nu as vrea sa-mi stric cariera diplomatica de la o poza multam de intelegere carmen
=  Mult succes in cariera	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 19:58]
Hai ca am printat. Si multumiri altetei voastre pentru raspuns.
=  in sfarsit	felix nicolau [16.Aug.06 22:20]
ai reusit sa te rezumi si a iesit ceva profund, dar nepretentios. ceva sculptural. stiam eu ce stiam
=  Tania, promit sa revin cu o stea	carmen mihaela visalon [16.Aug.06 22:57]
Grauenfels are dreptate: "bustul grec spectaculos, eclipseaza textul." Daca nu as fi prinat poezia, nu as fi descoperit comoara din adancuri. Felix are si nu are dreptate. A iesit ceva profund, ceva daespre care am putea afirma ca este nepretentios, daca am porni de la premisa ca metafisica este nepretentioasa. Pana revin cu un comentariu te rog sa ma ierti ca, la lumina zilei, nu am reusit sa urc treapta. FELICITARI. S-ar putea sa ca poezia asta sa fie cel mai bun text al tau.
=  some general laws of the game	tania cozianu [17.Aug.06 07:28]
de fapt, facand abstractie de text/ fotografie, cel mai mult si mai mult mie mi-a placut dialogul acesta cu voi toti si nu voi banaliza spunand despre cate am de invatat de la fiecare in parte. doar ca e bine, zic, cand va aud pe voi, carmen, d-le zabet, facand conversatie despre vermeer, dada, breton, vremea de la biaritz, pariuri hipice & stuff// cu andu ramane sa lamuresc uneori chestiuni legate de social relation and communication, essence&contents, noesis.. iar partea gourmandize heartandsoul o savurez cu d-l peia. e drept, aceasta e una din cele mai savuroase gratie mm, afinitatilor elective, de pilda si nu in cele din urma, voi marturisi aici, ca nu mai trageam nadejde ca dumneata, maitre, vei spune vreodata vezi ca poti, daca vrei? ma onoreaza incurajarea si increderea ta desigur, astept acum efectul de recul si-mi asum, chiar daca glontul va ricosa din fruntea statuii cine stie unde
+ "Nu pleca decat spre a iubi. De mori mai iubesti"	carmen mihaela visalon [17.Aug.06 17:40]
Tania, Motivez steaua cum pot eu mai bine, Printr-o replica. In sanatatea sarpelui: Va fi mereu un strop de apa ce a dureze mai mult decat soarele fara ca gloria soarelui sa se clatine (rene char) In sanatatea drumului: Inca o treapta, apoi linistea se face tot mai usoara si mai alba, a treia zi vine orbirea, o sete subtire taie din trupul meu pavat cu piatra de rau (Tania Cozianu) In sanatatea marului: Daca stau si ma gandesc bine, as fi putut atarna o rochie rosie pour le plaisir des yeux de bratul statuii pana s-ar fi simtit miros de piatra fierbinte si arsa. (Amelie) In sanatatea delictului: Nu primeai amendă, Tania, stai liniștită! Cel mult un sărut de piatră, "fierbinte și ars", pe fruntea jună a statuii celeia, căci, oricum, domeniul nu e public, iar publicul nu locuiește-n domenii. are el habitaturile lui greu localizabile In sanatatea Cainelui Andaluz: Incizia oblica, pianul umplut cu cadavre, mana stransa in usa din care curg furnici. Adio, Ipocrizie. Adieu, Adieu! (autor anonim) In sanatatea zeitei: Jocul posibil in veci nu inceteze, Limpezi, o caste si reci ipoteze! (Vladimir Streinu) In sanatatea poeziei si a lui Bobadil Lipit de sanul stang, sunetul se strecoara in mine incert, ca un animal ciudat care dospeste docil liniar (Tania Cozianu) Si inca o data in sanatatea delictului de sine: Tu ai un creier periculos! Drept care trebuie vânat cu unelte potrivite. Nu din capriciu, ci din necesitatea de a nu lăsa în libertate demonul din darksideul lunii! Final: In sanatatea lui Adrian, care m-a ajutat sa vad: Ea a venit prin aceasta linie alba putand insemna tot atat de bine iesirea din zori ca sio sfsnicul amurgului. Ea trecu plajele matinale, ea trecu pantele spintecate. Luau sfarsit renuntarea cu chip de lasa, sfintenia minciunii alcoolul calaului. Verbul sau nu a fost un berbece orb, a fost panza unde mi s-a inchis sufletul. Cu un pas pe care mi-l intoarce din drum decat absenta, ea a venit, lebada pe rana, prin acesta linie alba. (Rene Char) Traducerea versurilor Aurel Rau
+ și steluța	Ela Victoria Luca [17.Aug.06 17:40]
Mihaelei Carmen. .)
=  Tania	Ela Victoria Luca [17.Aug.06 17:41]
Când ai postat această vizuală, nu depășea cadrul paginii. Te rog adă-o la acea dimensiune. Mulțumesc.
=  i need a red dress anyway	tania cozianu [17.Aug.06 19:56]
ela, te asigur ca asa a fost postata imaginea in pagina de la bun inceput. si am fost oarecum nevoita sa fac un usor compromis inestetic, intrucat daca as fi procedat la un resize, as fi afectat lizibilitatea textului. prin urmare, ramane asa. carmen, imi place tot mai mult ce s-a intamplat cu delictul acesta. si nu (doar) din pricina stelutelor care au adus culorile lor in alb-negrul statuii. ma gandesc ca intr-o masura insemnata, voi ati insufletit textul. era o statuie in piata publica. plouase de curand. fata statea pe soclul statuii si nici macar n-avea rochie rosie. doar sandale rosii. dar asta se stia deja. si oricum nu se vedeau de la distanta. fireste ca ar fi fost plicticos asa.. unde erau picanteriile de altadata? si capriciile toate? mofturile de tip amelie deja clasice aproape.. si aici trebuie sa ma opresc si sa fac iar o reverenta gratioasa d-lui peia (stie dumnealui de ce :) ) una lui andu si tie, mon cher maitre felix. si ma minunez inca o data de capacitatile tale asociative, carmen, pentru ca ai esentializat si ai scos un poem din poem sau nu stiu, de undeva de dincolo de el ori dinauntrul lui.. ca in cutia in care gasesti o cutie mica si inca una si mai mica si inca... // textul acesta ar fi putut sta ca o cutie frumos ambalata, dar goala si rece. ramasa nedesfacuta dar ati fost voi :)
=  Tania, adevarul despre Grauenfels	carmen mihaela visalon [17.Aug.06 20:04]
Adevarul este ca Adrian este cel care a semnalat esentialul si buba. Lui de e nu i-ai multumit?
=  a patra reverenta	tania cozianu [17.Aug.06 20:16]
dar era de la sine inteles, carmen, ca orice text ar fi fost asezat in dreapta, ar fi palit langa umarul statuii. pentru ca asa e firesc. impactul vizual este primordial. desi nepremeditat. daca ar fi fost asa, desigur ca as fi priceput ca fotografia nu vine ca o completare ci imi face un deserviciu in fapt. nu intru in detalii de nuanta, fiindca aici sunt doua enunturi care fiecare poate fi interpretat separat cu suma lui de concluzii: 1) textul e slab (ca atare); 2) textul e/ pare slab in asociere cu fotografia. (caz in care avem un deficit de conceptie.. // optim ar fi fost ca imaginea sa potenteze, nu sa eclipseze textul.. de aceea, zic eu, ceea ce e mai sus nu poate functiona ca o vizuala) si da, bineinteles, reverenta, d-le grauenfels :)
=  Când toată lumea pleacă de acasă lasă la poartă o statuie	florian stoian -silișteanu [05.Sep.06 01:22]
cred că uneori bine este să ne ascundem. Mă și cred undeva ca o statuie peste care un angajat al primăriei aruncă o pânză pe care un elev de la plastice a desenat o pasere desigur că o pasere. nă încerc să abordez am văzut aici despre traduceri bancuri dimensiuni cel mai bun text etc. Am trecut să văd conacul unde se ascunde uneori poetul. Când poetul nu este acasă lasă o statuie la poartă. Desigur un trecător bate în piatră . Se deschide fereastra și se repede închide.Trecătorul merge mai departe. Dar cum pe la noi un singur gest se răspândește cu muțenia luminii apăi toată lumea când pleacă de acasă lasă la poartă o statuie
=  .. pentru ca delictul e in ochiul privitorului	tania cozianu [06.Sep.06 21:37]
d-le silisteanu, piatra e asa cum vor oamenii sa o faca sa para. daca vrem, ea e muta si rece ori incestuoasa, ironica, sfidatoare si vicioasa, oricate panze cu pasari arunci peste umerii ei. alteori vezi conacul, vezi piatra/ piatra-ti pare calda/ ti se nazare ca zaresti si o lumina la vreo fereastra. eu ti-as spune ca e doar umbra de aripa si tu ai crede. nu crede. nu te-ncrede, d-le silisteanu.