| = cu simpatie | Rusu Cristina [14.Jul.06 20:27] |
| un caleidoscop intr-o "poezie rupta in fasii" in franturi de culori, idei, cuvinte, litere; toate acestea insumeaza placerea de a scrie curat si de a darui toate aceste tablouri unei pagini pure si unor ochi vii. foarte frumos, Ela. | |
| = Parere | Andu Moldovean [14.Jul.06 23:36] |
| Ideea ramane idee si atunci cand exprimarea sa e rupta in fasii. Caleidoscopul e ruda buna cu mozaicul, (ii scriam ceva in seara asta si lui Caragea pe tema asta, un om care se misca smooth si e asa simpatic de iti vine sa treci oceanul doar ca sa-i dai un pupic pe frunte si apoi s-o rupi la fuga cat te tin picioarele) iar oamenii, se stie, sunt toti rude intre ei, de aceea orice relatie mai intima este un incest, asta e un fapt dovedit dar neluat in seama pentru ca ar complica lucrurile la nesfarsit. Cu toate acestea din pacate poemul nu se scutura de "emfada", iar asta dintre toate hainele ii vine cel mai nepotrivit Elei. Cred ca ceva (sau cineva) a suparat-o rau de tot (acum sau altadata, pentru ca nu pot sa datez real poemul, dar cred ca este recent) si atunci ea a considerat de cuvinta sa arunce din nou cu cerneala precum caracatita pitita pe fundul oceanului. Bobadil. | |
| = Cristina, Andu | Ela Victoria Luca [14.Jul.06 23:52] |
| Cristina, mulțumesc pentru nuanțele calde. Aici sunt cumva terne. Chiar dacă se trece și prin ele, ceva rămâne. Amprenta celorlalți. Andu, te vei mira: 1. poezia e scrisă pe 28.02.2006, când pe Ela nu o supărase nimic, dimpotrivă, descoperise 2 prieteni minunați, pe care îi știi, oho. 2. Poezia asta este însă tangențială cu starea unei alte persoane, cineva care scria undeva "cunosc prea mulți oameni și sunt toți deodată". (citat inexact, dar aceasta era ideea). Prin urmare, înainte de a purta haina nepotrivită, mă uit cui i se potrivește. Ai avut o singură intuiție: că poezia asta nu e scrisă zilele astea. Și o prezumție complet falsă, fiindcă poezia nu e scrisă la supărare. Așa că aș prefera să se rămână la comentarii strict pe text, nu pe prezumții. Oricum, se pare că sunt caracatiță, după ce nu demult săream precum o capră neagră. Ehei, asta îmi amintește de o proză postată și ștearsă de tine. În care fiecărui om i se atribuia un animal. Deja văd că mie mi se atribuie cam multe, în funcție de starea/percepția de moment. La bună noapte. Ela | |
| = au contraire, | Narcisa Turony [15.Jul.06 07:15] |
| mie poezia asta îmi pare că îi vine ,,bine" Elei, sau cel puțin mie, ca cititor, nu îmi lasă nicio senzația de forțare/epatare. Două remarce-cârcoteli nesemnificative aș avea: prezența primului verb din strofa a doua, mai ales că se repetă în forma negativă după două versuri și nu cred că era nevoie de tonul conclusiv oarecum adus și finalul poeziei, mai precis ultimul vers pe care parcă l-aș fi vrut mai puțin sec, deși se armonizează ci ideea poeziei. din punct de vedere strict estetic vorbeam. dar, cum spuneam, sunt nesemnificative. mie mi-a plăcut această mise-en-scene a unui deșert personal bântuit și curajul de a vorbi despre el cu întrega recuzită a primelor 3 strofe. interesantă poezie, Ela, eu cred că merită mult mai mult. mai aștept păreri, pentru că mai sunt multe de spus. | |
| = senzualitate | Dana Banu [15.Jul.06 07:45] |
| o poezie neinhibată, un lirism direct, susținut de litera textului, o senzualitate ce erupe din întregul poeziei fără a putea fi bănuită de forțate căutări | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [15.Jul.06 21:06] |
| Narcisa, da, bună prima cârcoteală, oho, foarte bună, voi schimba, nici nu șitu de ce a apărut accentuarea, repetiția acelui știu. Poate am vrut să fac dublu știut ceva, dar uneori e mai bine să nu spui știu ci nu știu. Mă joc. Ai dreptate. Schimb. Versul ultim îl las așa fiindcă el completează întorcându-se la primul vers un sens care nu transpare foarte clar acolo și în plus trimite și la altceva: la amprente și la ceilalți diferiți de toți și de protagoniști. Nu spun și ce se include în sfera "ceilalți", fiindcă sunt cumva altfel de oameni. Oamnei. Mulțam. dana, bună percepția, deși e foarte puțin vizibilă senzualitatea, cât ami degrabă senzitivitatea fiind lăsată vederii. dar, da, într-un anume sens e și senzual. Deși nu implică un bărbat și o femeie această poezie, însă ritmul pe care l-am imprimat, da, l-ai perceput corect. forțări, aici? nu. doar am căutat să exclud o referință exactă la un eveniment al unei persoane care mi-a inspirat poezia. :) Ela | |
| = iluzia despartirii | Dan Manolache [17.Jul.06 12:17] |
| "în seara asta te invit la un preludiu pentru altă iluzie am rezervat bilete pentru loja regală unde stau poeții trecuți de versurile albe ce nu vor scrie vreodată cărți cu semnătură indescifrabilă" ------------------ conotatiile cuvintelor se atrag reciproc, formand o faptura de vant, o forma a existentei perene, o existenta care dispare sub lumina reflectorului introspectiei | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [17.Jul.06 14:24] |
| Remarc din comentariul tău "făptură de vânt", este o sintagmă ce îmi apare în minte de câțiva ani când întâlnesc anumiți oameni. Mă bucură că ai așternut-o aici. Înseamnă că ai perceput non-spusul de dincolo de cele spuse. Mulțumesc. Ela | |