| + Chiar dinăuntru Tu mi-ești adăpost | Maria Prochipiuc [07.Jul.06 07:53] |
Mă naști într-o anume rânduială, Să moștenesc ce-i bun de la părinți Și chiar I-ai pus să-mi ceară socoteală, Când nu răspund știutei lor dorinți.- Un poem al existenței, întoarcerea spre rădăcini, întrebări la care aștepți răspunsuri. Se pare că faci un exercițiu al minți, așa văd eu poezia cu rimă, un exercițiu permanent al minții. Rămâi ancorat în rigorile versului, dar folosind mereu alte teme. În marea majoritate poeții de azi pentru a avea o reușită, o speranță de reușită, încearcă să demonstreze prin ieșirea din vechile canoane, ce remarc aici e că versul ritmat poate fi mereu tânăr chiar respectând anumite reguli prozodice, nu se pierde nimic din frumusețea cuvântului. Cuvântul știe să vorbească, se împerechează, nu se lasă furat, ci este filtrat prin mintea poetului, dându-i un nou sens Te știu în mine și Te simt cu rost Pentru credința vie și curată. Chiar dinăuntru Tu mi-ești adăpost Și ajutor pe calea arătată. - Tu parcă scrii pentru cei de dincolo, cititorul primește din poezia ta materia gata gândită, e așa cum ai pune pe tavă și numai trebuie servită. La prima cititre versurile par ușoare, problematica… dar nu e așa e aici o întragă filozofie, e un crez poetic, e un fel de dezbaterea a unei realități care se află în tine, în mine…Dacă ne aplecăm cu totul asupra întregului poem, descoperim o formă premeditată a poeziei tale, apoi mesajului este exprimat deschis. Am vorbit la general despre poemul tău, se poate lua vers cu vers, fiecare luat separat are înțeles deplin, aici e toată frumuseșe, eu doar am atins punctele generale… | |
| = Maria Prochipiuc, | Ovidiu Oana [10.Dec.18 14:27] |
| Mă surprinde și mă onorează în egală măsură apreciera Dumneavoastră. Spun asta ca o persoană care își cunoaște în suficientă măsură limitele aspirațiilor sale. Ați sesizat corect tenta explicativă a poeziilor mele, o parte din ele, doar ca un anume tip de mesaj trecut prin mine ca alcătuitor. O să-mi permit să prezint să vă prezint un fragment dintr-o scrisoare adresată mie de Dl. Mircea Racheru, autorul noii filozofii a cunoașterii ”FILOZOFIA TRANSCONȘTIENȚEI”, care oferă o altfel de perspectivă asupra creației lirice (citez): "... Dacă însă sunt la acest subiect, nu voi pierde ocazia de a vă spune că, potrivit Filozofiei Culturii, care este (va fi) parte integrantă a Filozofiei Cunoașterii Fundamentale, poezia și profeția sunt noțiuni relativ sinonime, dar chiar identice în planul Cunoașterii Fundamentale. Astfel, Cântarea (sau poezia!) lui Iacov este una din cele mai valoroase profeții ale Bibliei. Și – lucru nu mai puțin adevărat – poezia lui Eminescu (mai ales) are un profund caracter profetic, pe care însă prea puțini sunt dispuși să-l discute, ceea ce, desigur, niciodată nu e prea târziu. Mai mult, tot sau aproape tot din ce scrie omul vechi sau nou, este rezultatul siderației transconștiente, siderație care stă la baza intenției exprimării lirice. Și tot siderație, și tot exprimare lirică este și proza de inspirație irațională. Este însă o lirică aritmică (sau nerimată), dar care își are ritmul ei perceptibil numai în același plan al Cunoașterii Fundamentale. Iar această foarte specială lirică este specifică tuturor profeților biblici, și perceperea ei irațională constituie una din resursele credinței tradiționale și, mai nou, ale încrederii în adevărul științific pe care îl presupune exprimarea confuză caracteristică acelor profeții...." Departe de mine gândul de a mă asocia posturilor de excepție invocate mai sus, dar, toți cei care scriu într-un firesc al lucrurilor, o fac și sunt în fapt, purtători ai unui tip special de mesaj, iar eu, desigur nu pot funcționa ca o abatere de la regula generală. | |
| = mesaj f. imp. - dan. | Dan Manolache [07.Jul.06 12:20] |
| incomprehensibilul eminescian, brazdat de o inteligenta aparte, defineste meandrele succinte ale lumii efemere si claustofrobe imprejmuita de cuvinte banale si exuberante. (as vrea ca balastul poetic ce zace in tine precum un melc in cochilia marii sa dispara ca un fum ezoteric) | |
| = Dă-o dracului, Dane! | Ovidiu Oana [07.Jul.06 21:06] |
| Chiar n-o poți spune în termeni normali? | |