| = Pe alte ritmuri | mariana fulger [05.Jul.06 05:03] |
| Un articol critic de substanță, spune un necritic. Dumneavoastră pricepeți ce doriți, pentru că vă pricepeți. Eu vă doresc o dimineață feicită și toate cele bune - asta nefiind în nici un caz o periere. Mult succes și putere de creație doamnei Luca și dumneavoastră. | |
| = tare de tot | Cosmin Dragomir [05.Jul.06 08:29] |
| mă felix dar tot nu pricep eu cum de ai ajuns de la rătăciriile elevului la vrăjeala muntelui. ha ha ha... mișto articolul, însă nu mă încîntă prologol(devenit obișnuință) în care pleci cu vorbe prea mari încît, poate sperii cititorul, și poate nu se mai lasă vrăjit de partea importantă a textului, critica la volum. | |
| = never ending | Ela Victoria Luca [05.Jul.06 09:28] |
| Fiind o refelectare asupra celor 10 poezii lecturate la cenaclul din... 21 mai, Felix Nicolau a surprins câteva linii definitorii ale modus-ului meu scribendi. Desigur, portretizarea poate continua, fiindcă sunt în metamorfoză. Mulțumesc, mai am de scuturat ceva romantism, mai am de trecut prin simbolism pentru a-l traversa spre... nu știu, voi vedea ce mă caracterizează. Și de la o vreme las emoția, temerată, în nuanțe acceptabile de cititor, fără încorsetare și fără torente. Încerc o modulare. Și, așa cum a sesizat un alt prieten poet, am început să ies din mine când scriu și să îi vorbesc direct lectorului, lumii. Cosmin, gracias și ție pentru semn, nu e o recenzie a volumului aici, este impresia lui Felix asupra colajului de 10 poezii de la cenaclu. :) Pentru volum, vă aștept pe 23 iulie, așa cum este scris. Și mă bucură mult să fiți aoclo, așa, cu echilibrul instrumentelor critice și cunoașterea voastră deja bine întemeiată și argumentată. :) Ela | |
| = re-Felix | Ela Victoria Luca [05.Jul.06 09:42] |
| Deosebită și atât de bine aleasă fotografia, o voi păstra. | |
| = companeros | felix nicolau [05.Jul.06 14:00] |
| ma bucur ca va dadurati cu opinia. ma ajuta. cosmine, tata, ai dreptate, dar uneori incerc sa educ o tara pu(b)licul ca sa aiba habar de ce se vorbeste. cat despre cum am ajuns de la mere la camile, chiar ca nu mai stiu - vorba ta:nu ma pot reculege pt moment. vezi ca trebuie sa-ti trimit o criticuta. ela, ieri noapte nu intrase poza si mi-a parut tare rau. ma bucur ca o vazui azi - e manu propria, nell'italia. ma gandisem ca iti vine ghinisor | |
| + Slava Domnului! | Andu Moldovean [06.Jul.06 12:24] |
| ... mi-am zis, cand am citit in finalul articolului referirea la lupta cu "ingerul propriu". Pana atunci, am avut asa, o prima impresie (gresita de aceasta data!) ca Felix se va rezuma la aceste straturi oarecum "de suprafata" ale analizei autoarei (desigur, el se refera cu profesionalism la scrierea "lumeasca" a Danielei Luca si aceste randuri cu siguranta pot face obiectul oricarei recenzii), dar noi, aici pe agonia avem un avantaj: acela de a ne cunoaste si de discuta putin (cat inca mai suntem in viata asta :-) si din alta perspectiva. De aceea vin, zic si subscriu: asa este "Soarta poetică a Danielei Luca este legată de lupta ei cu îngerul propriu" Ceea ce urmeaza in articol, aduce din nou discursul in zona formala, aici Felix ca un adevarat cavaler, schimba din nou subiectul. De aceea as dori eu sa-l continui cu doar cateva cuvinte. Se intampla adesea (ca in cazul Elei) "non-actiunea" sa fie vecina cu cea mai exuberanta dintre extravagante, cum ar fi aceea a mersului pe sarma deasupra unei cascade, imbracata intr-o rochie de mireasa. Se zice ca Simion (zis "Stalpnicul") a trait cateva zeci de ani in varful unui stalp, de neconceput pentru ratiunea umana, unii oameni si-au gasit un rost in a-si duce viata pana la capatul unei verticale pe care as numi-o "drastice", ca niste varfuri de sageti indreptate catre Cer tintind insusi Raiul. Nu cred ca gresesc daca spun aici ca Daniela Luca face parte dintre acesti oameni care, mimand imposibilul, se misca riscant si extatic pe hotarul dintre viata si moarte, dintre om si inger. Bobadil. | |
| = mulțumesc, Andu | Ela Victoria Luca [06.Jul.06 14:32] |
| Felix a surprins și a lăsat discret pentru cine vede mai departe. Mulțumesc, Andu, fiindcă l-ai completat esențial pe Felix în portretul de mai sus, cu o linie incredibil de reală, pentru care în existența asta, în care îmi duc lupta și echilibrul, sper să pot să îți mulțumesc cel puțin pe același registru. Percepția ta este inimaginabil de conformă cu realitatea manifestă și subtilă a Danielei Luca, fapt dincolo de bine și de rău. Desigur, mai sunt multe de văzut în firea asta a mea umană sau/și poetică, însă ai redat o anume esență. Mă simt acum dez-văluită, mereu pe deasupra unor cascade, abisuri și așa mai departe. Nickul meu ar trebui să fie "Stâlpnica". :) Ela | |
| = mai intai, andule | felix nicolau [06.Jul.06 15:56] |
| ca nu mi-l inchipuiam pe andu cu chef de asa comentarii lungi pe canicula. in al doilea rand, face si metafore beton si o pune pe ela in primejdie deasupra prapastiei, ea neputand inota, in caz de cadere, din cauza rochiei de mireasa inchiriate. al treilea, au fost mai multi stalpnici, se aude ca chiar si femei. deci daca voi va cocotati, ma cocot si eu alaturi de voi, ca imi creati o companie placuta | |
| = Felix Nicolau | Mariana Tanase [18.Jul.06 16:15] |
| Apreciez în mod deosebit felul cum manuiești cuțitul de argint. De ce ? Pentru că vorbele sunt cea mai periculoasă armă, cel mai ascuțit cuțit. Succes Ela pentru data de 23 ! | |